Liviu Antonesei – Tentația echilibrului


Ultimul poem pe care l-am cules și finalizat alatăieri dimineață, cînd m-am protejat de soarele puternic. Nu știu dacă voi mai apuca să finalizez altul înainte de plecare, așa că îl postez ca semn de plecare…

Liviu Antonesei – Tentația echilibrului





Este prea simplu, prea simetric, una născută din țeasta tatălui,

alta din imaculata spumă a mării începuturilor stropită de el –

ca un vis falocrat care vrea să evacueze Muma din oikonomia

pierdută în vremuri a nașterii neamului zeilor noștri dintîi…





Și totuși, uneori Hera își arată toată puterea, întreaga slavă

și-l obligă pe cel născut în peștera de aici, insula mincinoșilor,

la copilărești născociri, la penibile tertipuri…





Uneori, lumea zeilor mai găsea echilibrul de noi pierdut

pe vecie și dus de valurile cu coame albe în larg,

în largul mării care a urmat mării de la începuturi.





28 August 2019, Hersonissos Village

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Liviu Antonesei – Tentația echilibrului

  1. Natasha zice:

    poezii nascute din tot felul de scufundari cretane……in apele vazute si in cele nevazute.
    ……plec si eu in Creta….curind…..
    …..in locul tau ash purta galben mai des…..:-)…..
    …..acomodare usoara la cotidianul ieshean….

    Apreciat de 1 persoană

  2. De data aceasta e chiar o poveste filosofică cretană! Sau chiar religioasă, doar e cu Zeițe. Cît despre galben, mă bucur că mai am susținători și mai ales că ți-ai luat angajamentul să-l porți mai des. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Fercu zice:

    A fost cu mare folos poematico-metafizic, cel puțin, și Creta acestei veri…🤗

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.