Liviu Antonesei – Obsesia cuvintelor

Publicat pe 28 august 2019 de Liviu Antonesei

Dacă tot mi-am pus și în dimineața asta pielea la adăpost, printre lecturi, audiții de muzică, nu doar Kenny Neal, ci și John Mayall, mailuri, am mai finisat o schiță care mi s-a părut aproape gata. Îi dau drumul în lume…

Liviu Antonesei – Obsesia cuvintelor






E învelită în
galben ca floarea ce poartă acest nume,





întinsă pe prosopul
albastru deschis, cu marea turcoaz fundal,





face un fel opinie
separată față de hoardele invadatoare –





un calm al chipului
de care aș vrea să mă pot molipsi





și acea relaxare
profundă pe care o au doar cei aici





născuți și cei care
au puterea să se identifice cu cei





născuți aici – și
nici măcar nu pot exprima în cuvinte





sentimentul,
trăirea care mă cuprinde, cuvintele, 





ele par goale,
calpe, iar eu simt ceva care se află





dincolo de ceea ce
pot spune cuvintele. Sau dincoace.





Și nici nu mai știu
unde este dincolo, unde dincoace.










Noi, cei care
lucrăm cu cuvintele, sîntem obsedați de ele,





de sunetele lor și
de ascunsele lor semnificații…





Și tot noi sîntem
cu totul neputincioși cînd ne lovim





cu fruntea, cu
toată ființa de golașele lor frontiere…










25 August 2019, Hersonissos
Village

			

			
														


		
						

							Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.													

					


				

				
			



			

			10 răspunsuri la Liviu Antonesei – Obsesia cuvintelor			



			
    
						
  1. 
		
    
			
    
								Nicoleta Dabija zice:			
    

				
				
			
    
				28 august 2019 la 9:04			
    

			
    Poate fac și astfel opinie separată, dacă spun că  îmi place cel mai mult acest poem. Felicitări, Poete!
    

    Apreciat de 1 persoană
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    2. 
		
  2. 
		
    
			
    
								Neamtu tiganu zice:			
    

				
				
			
    
				28 august 2019 la 10:26			
    

			
    Voi, care lucrati cu cuvintele, puteti lucra pretutindeni, la munte si la mare, in orice imprejurare.
    
Voi, care lucrati cu cuvintele, le puteti zidi, imbirliga, soarbe, sopti, striga, colora, gati.
    
Voi, care lucrati cu cuvintele, le dati drumul in zbor pina ating un pistil sau o stamina sau cad pe piatra muntelui unde se-ncalzesc sopirlele.
    
Ia uite un cuvint, zice sopirla cu coada smulsa, si incearca sa-l insface, dar se-nteapa cu virgula de jos de la t; incepe sa scuipe cuvinte, cuvinte inghitite de mult, cuvinte rotunde, cuvinte scurte cit o farima, cuvinte grele
    
Voi, care lucrati cu cuvintele!
    

    Apreciat de 1 persoană
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    3. 
		
  3. 
		
    
			
    
								vasilegogea zice:			
    

				
				
			
    
				29 august 2019 la 6:27			
    

			
    Chiar dacă poeții (scriitorii, în general) își pot lua cuvintele și din dicționare (unii, chiar și Eminescu, își alcătuiesc dicționare proprii), poezia, cu siguranță nu o află acolo!
    

    Apreciat de 2 persoane
    

    

			
    
							
    
		
    

				

    4. 
		
  4. 
		

				
    5. 
			



			
Comentariile sunt închise.