Liviu Antonesei – Obsesia cuvintelor


Dacă tot mi-am pus și în dimineața asta pielea la adăpost, printre lecturi, audiții de muzică, nu doar Kenny Neal, ci și John Mayall, mailuri, am mai finisat o schiță care mi s-a părut aproape gata. Îi dau drumul în lume…

Liviu Antonesei – Obsesia cuvintelor





E învelită în galben ca floarea ce poartă acest nume,

întinsă pe prosopul albastru deschis, cu marea turcoaz fundal,

face un fel opinie separată față de hoardele invadatoare –

un calm al chipului de care aș vrea să mă pot molipsi

și acea relaxare profundă pe care o au doar cei aici

născuți și cei care au puterea să se identifice cu cei

născuți aici – și nici măcar nu pot exprima în cuvinte

sentimentul, trăirea care mă cuprinde, cuvintele,

ele par goale, calpe, iar eu simt ceva care se află

dincolo de ceea ce pot spune cuvintele. Sau dincoace.

Și nici nu mai știu unde este dincolo, unde dincoace.





Noi, cei care lucrăm cu cuvintele, sîntem obsedați de ele,

de sunetele lor și de ascunsele lor semnificații…

Și tot noi sîntem cu totul neputincioși cînd ne lovim

cu fruntea, cu toată ființa de golașele lor frontiere…





25 August 2019, Hersonissos Village

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Liviu Antonesei – Obsesia cuvintelor

  1. Poate fac și astfel opinie separată, dacă spun că îmi place cel mai mult acest poem. Felicitări, Poete!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Neamtu tiganu zice:

    Voi, care lucrati cu cuvintele, puteti lucra pretutindeni, la munte si la mare, in orice imprejurare.
    Voi, care lucrati cu cuvintele, le puteti zidi, imbirliga, soarbe, sopti, striga, colora, gati.
    Voi, care lucrati cu cuvintele, le dati drumul in zbor pina ating un pistil sau o stamina sau cad pe piatra muntelui unde se-ncalzesc sopirlele.
    Ia uite un cuvint, zice sopirla cu coada smulsa, si incearca sa-l insface, dar se-nteapa cu virgula de jos de la t; incepe sa scuipe cuvinte, cuvinte inghitite de mult, cuvinte rotunde, cuvinte scurte cit o farima, cuvinte grele
    Voi, care lucrati cu cuvintele!

    Apreciat de 1 persoană

  3. vasilegogea zice:

    Chiar dacă poeții (scriitorii, în general) își pot lua cuvintele și din dicționare (unii, chiar și Eminescu, își alcătuiesc dicționare proprii), poezia, cu siguranță nu o află acolo!

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.