„Charles” – un poem de Vitalie Vovc


Iată frumosul poem Charles, cel de-am patrulea din ciclul epistolar al atațantului Vitalie Vovc. Dacă menține ritmul de pînă acum, pînă la sfîrșitul anului, volumul ar putea fi gata. Sigur dacă nu cumva volumul este deja scris, sau măcar o parte a lui, iar acesta este numai ritmul postărilor, nu și cel al scrierii. Asupra acestei chestiuni numai potul ar putea să ne lumineze. Deocamdată, îl felicit și îi mulțumesc că mi-a dat prilejul să mai postez aici un poem foarte bun! Și ce frumoase muschete a găsit!

http://www.vitalie-vovc.com/2019/07/draga-charles.html

Charles

Bonjour, Charles! Dar să-ți zic de ce ești „Charles” astăzi:

Mi-am adus aminte de neînfricatul ăla din cărțile copilăriei noastre,

De d’Artagnan. Și mi-am dat seama că nu-i cunoșteam numele deplin.

Iată-l: Charles de Batz de Castelmore, dit d’Artagnan!

Un nume ca un poem revărsat peste harta Gasconiei.

Citeam, dragă Charles, romanele lui Dumas

Și dacă s-ar fi pomenit pe atunci 

Vre-un gardian de-al lui Richelieu pe-alături

Negreșit l-aș fi străpuns cu acea „spadă”

De lemn: două scânduri (mai pui două și-l bați pe gardian între ele),

Una lungă, ascuțită la un capăt, și alta – scurtă,

Care trebuia să fie și garda spadei,

Bătute neapărat cu două cuie,

Căci cu unul nu ieșea decât o morișcă…

Arme de temut, nu flori de busuioc, 

Ne și luam la duelat cu alți muschetari de alde noi:

În șorturi, cu genunchii zdreliţi,

Cărora le țâșneau ușor lacrimi de la o tușă mai bine aplicată

Și se transformau în mucoși mămoși…

Totul era să nu te prindă mamă-sa, dragă Charles,

Alea nu-ți erau Anne d’Autriche sau Milady de Winter

Ci walkirii dezlănțuite, iar noi ne jucam de-a muschetarii, Charles,

Nu ne interesau miturile runice, depășite istoricește (oficial)…

Bine, și ale noastre mame mai cădeau în mit uneori…

Dar totul n-a fost decât o mistificare, dragă Charles,

Am combătut eroi de romane romantice,

Ne-am identificat cu personaje sclipitor de inventate,

În realitate, totul a fost pe dos, dragă Charles…

D’Artagnan e de fapt un nume de împrumut, de la maică-sa,

Ca să dea mai bine, mai nobil, pentru carieră…

Iar Batz nici nu-i măcar în Gasconia… o insulă în Bretania…

Adevăratul d’Artagnan nici măcar nu se dușmănea cu cardinalii:

Era protejatul lui Mazarin și fidelul său slujitor,

Iar Richelieu nu era chiar un netrebnic, ci doctor la Sorbona, cum n-ai da…

Iar mai deunăzi, dragă Charles, am apucat de celălalt capăt spada de lemn a copilăriei

Și m-am văzut ca un prelat cu crucea în vânt pogorând legi peste robii lui Dumas

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la „Charles” – un poem de Vitalie Vovc

  1. eduardantoniu zice:

    Si probabil n’a avut de’a face nici cu Carol (tot Charles) Stuart.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Radu Mârza zice:

    Frumos. Cei trei mușchetari a fost una din top 5 cărți ale copilăriei mele, alături de Winnetou, Insula misterioasă, Toate pânzele sus și, un pic mai încolo, Svejk.

    Apreciat de 1 persoană

  3. InimaRea zice:

    Lui Dumas-Pere, i s-a reproșat: Ai violat istoria, monsieur! Da – a răspuns monsieur – dar ce copii frumoși i-am făcut!
    Avea dreptate. Punem alături Charles de Batz de Castelmore și D’Artagnan – legitimul și bastardul. Ei, care arată bine?
    Vitalie face invers decît Blaga (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ Ci, cu a mea lumină, sporesc al ei mister) dar forța sa poetică face, din ”această brutală demistificare”, o hieratică nostalgie.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.