Ieri, ar fi trebuit să am laptopul, dar nu venise tastatura nouă. Azi, a venit tastatura, numai că desfacerea și refacerea laptopului meu e o operație care solicită mult spirit de observație, discernămînt și răbdare, așa că va fi gata mîine. Sper. Cum mi-a plăcut ce-am scris după-amiază, am făcut iar un drum la laptopul prieten să culeg și, dacă îmi mai place, să postez. Mi-a plăcut!
Băieții care se joacă de-a bărbații
Mon Viktor, dacă uncheșul Janos Kadar era cum
e prietenul de azi, buzele tale groase și roșiatice
n-ar fi ajuns să pupe dosul noului tău stăpîn,
dar uncheșului îi plăceau bancurile cu el însuși,
spuse săptămînal de un prieten din copilărie,
rămas stăpîn numai peste locomotiva Pacific,
le spunea în aceeași berărie dintre Buda și Peste,
și iaca n-ai făcut călătoria obligatorie peste Tisa,
să fii oaspete de onoare într-o vilă din pădurea Snagov.
Iar tu, înțeleptule, lumină vie a neamului nostru,
dacă tiranul ar fi fost chiar cel descoperit de tine
post festum, care întîmplător e și post mortem,
nu spre izvoarele Dunării ajungeai la studii înalte,
ci la universitatea Sighet sau Aiud – fără motiv,
de bună seamă, doar pentru că putea să facă asta.
Și buzele tale groase și roșiatice n-ar mai fi prins
dosul zdravăn, cu aromă de mare, limba ta
n-ar fi sfredelit ca într-un frumos dialog de Platon.
Istoria, da, istoria este exact așa cum este ea,
în mare, ca și în mic, la scara făpturii,
nu după cum ne-o aduc în minte închipuirea,
fantasmele și iluziile compensatorii…
Și Dunărea curge, și Dunărea crește spre mare
și tiraniile nasc puzderie de minusculi tirani.
Cînd ilegaliștii ajung la putere – și dacă n-ajung!
Norocos Baudelaire, norocos și Arghezi – ce flori
minunate se ridicau din munții lor de gunoaie!
30 Iulie 2019, în Iași
@ntonesei's blog 
Ce bine descrieți în versuri lumea urâtă, degradată, a unei umanităţi decăzute, exemplificând în ultima strofă doi autori mari, cu ”forile” lor: Baudelaire cu ”Florile răului” și Tudor Arghezi cu ”Flori de mucigai”. Felicitări pentru poem!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
erată: ”florile” lor
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos. Fac și eu ce pot. Cei doi trebuiau omagiați neapărat!
ApreciazăApreciază
Felicitari !
Si fara laptop si neastamparat 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, frate Virgil! De un sfert de orăm am laptop, care are i și pe deasupra se văd semnele de pe toate tastele. Erau șeterse mai bine de jumătate!
ApreciazăApreciază
Orban?
Vazui un filmulet cu el la Tusnad, sau unde fac maghiarii scoala de vara, vorbea foarte avantat despre urmatorii 15 ani in care el si ai lui trebuie sa demonstreze cum o democratie merge cu un regim iliberal (opus valorilor liberale, adica), o crestin democratie cu valorile crestine in centru, fara imigranti si normele Bruxellesului.
Dar cine o fi lumina vie a neamului nost?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Politologii distinge patru tipuri de regimuri prin relația democrație și liberalism, prin urmare: democrațiile liberale, în opinia mea singurele autentice, democrațiile iliberale, cele preferate de Orban, dar și de PiS-ul polonez de pildă, liberalismele nedemocratice și iliberalismele nedemocrtice. Da, normal că e VO. Iatr lumina vine ne luminează pe toți, nu? Deci, și pe tine!
ApreciazăApreciază
FURAT de mine ! amanunte vor urma !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un furt pentru care aduc mulțumiri!
ApreciazăApreciază
Și Dunărea curge, și Dunărea crește spre mare
și tiraniile nasc puzderie de minusculi tirani……….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aceste versuri m-au tulburat și pe mine…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos, Mihai!
ApreciazăApreciază
Și din păcate, democrațiile nu nasc mereu democrați…
ApreciazăApreciază
„Și Dunărea curge, și Dunărea crește spre mare…” ce istorie si asta!…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, frate Vitalie…
ApreciazăApreciază