Liviu Antonesei – Trei umbre

Cum vocala 3 nu merge, nu mă angajez în vreo prefață cît de măruntă… În text, am luat-o cu copy/paste de unde era!

Trei umbre

Orice s-ar întîmpla, cele trei umbre se apropie, mă apropie

de destinul meu, parcă aruncă trei crîsnice laolaltă,

care se suprapun, nu sînt în concurență, evocarea lor

a fost un număr nefericit de magie neagră – să le spun

H, M și B și să invoc acum retragerea lor în tenebre,

să nu mai acopere cu negrele lințolii, ca aripi mari,

 cenușii de lilieci veniți dn vremuri vechi, lumina,

Să vină dimineața fragedă în care ochelarii negri,

de soare, se recapete cu adevărat, un sens,

ca pe vremea în care John era viu, iar mie, mie

nu lui Wlly,mi se spunea duoă dreptate ochi de șoim!

25 iulie 2019, în Iași