Liviu Antonesei – O pasăre cu aripi de argint

Unele comparații de care ai parte, unele lucruri care se spun în public despre tine, te cam încremenesc. Uneori, rămîi așa! Alteori, dacă ai noroc, scapi dacă îți face o vizită poezia. Mai ales dacă vine în maniera sa autoironică…

O pasăre cu aripi de argint

Somnolența aceea de la întîlnirile publice, cînd te ascunzi

în spatele ochelarilor tăi negri, că ești în prezidiu!

Vocea vorbitorului, oricît de expresivă, parcă scandată,

acoperă mintea încet cu o ceață hipnotică…

și deodată tresari, ciulești iepurește urechile – „iar mitul LA

a venit cu trenul de la Iași la Suceava”, ceea ce este exact

în privința mijlocului de locomoție, și nu ai găsit bilet

decît la clasa a doua, unde canicula pare dublată…

Mîine voi zbura spre Munchen, ca să spun poezii

prietenilor mei de departe, să cutreier satele bavareze,

să văd trambulina accea de pe care săreau schiorii

în copilărie, săreau la televizor! Acum, pe uriașa

caniculă europeană  nu  mai sar nici de-acolo…

O trecere de la trenul antic la avion – dar ce se află oare

deasupra mitului? Este simbolul? Este chipul divinului?

O pasăre închisă într-o colivie etanșă. argintie

și nici măcar nu știu dacă zbor sau sînt zburat!

26 Iunie 2019, în Iași