Să rîdem! (6). Cu Dorel Schor


Și iată, a venit prima dimineață a noii săptămîni și, odată cu ea, cele trei povestiri ale lui Dorel Schor, ca să poarte noroc. Și o glumă grafică de la prietenul Radu Lupașcu…

RADIO GIBRALTAR

   Strada principală din Gibraltar se numeşte Main Street, denumire care se traduce prin Strada principală. O mulţime de magazine de tot felul se află pe ambele părţi cale de câţiva kilometri şi turiştii, după ce au coborât de pe stâncă, au vizitat castelul Maurului, tunurile victoriene, bateriile de coastă, maimuţele domesticite şi chiar muzeul, turiştii deci îşi amintesc subit că timpul trece, nimeni nu rămâne să înopteze în Gibraltar, şi cumpărăturile fără taxe vamale se pot face numai, sau aproape numai, pe Main Street.

   Foarte convenabile sunt cumpăturile făcute în Gibraltar… Indieni cu alură de aristocraţi, pakistanezi plebei, arabi cu plecăciuni adânci, negri cu accent de Oxford te îmbie să le calci pragul magazinului. Cele mai multe magazine vând aparatură electrică şi cosmetice scumpe. Evident, la preţuri ieftine…

   M-am interesat de un aparat de radio cu casetă. Fiul unui maharadjah a urcat o scară îngustă şi a coborât, cu mâini de pianist, exact piesa care îmi trebuia mie. Putea prinde o mie de posturi, pe opt lungimi de undă, caseta se schimba automat, utiliza baterii de un volt jumate sau curent electric. De 110 sau de 220, un mic buton schimba instantaneu voltajul. Iar preţul era foarte tentant.

   Maharadjahul junior a predat aparatul lui Brahmaputra în persoană. Acesta a plimbat acul pe scala radioului, sunetul era de o calitate uluitoare… Am întins mâna spre aparat.

   – O clipă, mi-a spus divinitatea hindusă, dumneata vei primi unul absolut nou, încă neatins de vreun muritor!

   Mi-a mulţumit pentru dolari şi mi-a dat restul corect în sterline… Imediat ce am trecut graniţa, pe furiş, am desfăcut cutia elegantă. Aparatul arăta fermecător în haina lui de ebonită. Acul se mişca uşor şi antena telescopică era supermobilă.

   – Ai luat un chilipir, mi-au spus toţi cei patruzeci de turişti din autocar. Ştii cât te-ar fi costat la noi?

   – La noi? a replicat altcineva, păi unde găseşti aşa ceva la noi?

   Omul avea dreptate. La noi nu găseşti aşa ceva, mai ales că am descoperit că aparatului îi lipsea o găurică, un dispozitiv, o piesă, dracu mai ştie… Nu am găsit unde să întroduc firul, nu avea loc pentru baterii. Specialistul de „acasă”, pe care l-am consultat, mi-a mărturisit că încă nu văzuse aşa ceva…

   – Nu cumva l-ai cumpărat în Gibraltar?

   M-am jenat foarte mult, dar i-am spus că da.

   – Atunci lasă, nu are rost să ne ocupăm… Bine că nu ţi-ai cumpărat un televizor, te cost mult mai mult şi era mai greu de cărat!!





ZODIAC

Sunt unii care cred în horoscop şi În toate prostiile astea… Eu nu dau un ban pe previziuni, dar de citit le citesc, mai ales în autobuz, in drum spre casă, că doar nu am ce face altceva. Aşa că mă uit, ia să vedem ce scrie la zodia leului. Profesional – o săptămână de succes, şefii vă apreciază. Nu vă lansaţi în cheltuieli inutile. Sentimental-romantic – un telefon şi o vizită din străinătate vă vor face fericitul beneficiar al unui influx planetar excepţional.  Asta chiar e o tâmpenie…

  Ajung acasă, pun sacoşele cu legume şi fructe în terasă, abia apuc să-mi spăl mâinile şi nevasta imi spune:

–  Ai avut un telefon… Te-a căutat unul Prisăcaru, de la aeroport.

–  Prisăcaru..?! fac eu. Nici nu am auzit de unul Prisăcaru…

–  Omul spunea că aţi fost colegi, cei mai buni prieteni… Lasă că ai să-l recunoşti când o să-l vezi.

   Aici este cazul să mă mir:

– Cum adică o să-l văd? Cu ce ocazie?

– Cu ocazia că peste circa o oră i-am invitat la masă, pe el şi pe soţia lui. Oamenii au venit din străinătate, special ca să te vadă pe tine…

  Aici este cazul să mă mir încă o dată. Ce o fi cu soţia mea că învită la masă nişte necunoscuţi pe bază de telefon, fără să fi auzit de ei? O fi înfluenţa astrelor? Jupiter o face credulă şi naivă? Dar nu vreau să mă enervez, la urma urmei sunt şi eu curios, cine o fi individul?

   După circa o oră fix, se sună la uşă. Deschid. Pe culoar, fericiţi, îmi zâmbesc un el şi o ea, cu mâinile ocupate de valize. Poftiţi, poftiţi, intraţi în casă, luaţi loc, bine aţi venit în ţara noastră.

   Prisăcaru e un domn înalt, solid, cu părul tuns scurt. Româneasca lui e de moldovean, ar putea să fie botoşănean, ca mine…

  – Am fost colegi de liceu, mă îmbrăţişează el generos. În clase paralele. O dată am jucat şi fotbal în echipa şcolii. Îţi aminteşti?

   – Eu n-am jucat, spun timid.

   – Nu tu, râde el, eu am jucat.

   Adevărul e că nu ştiu de unde să-l iau. Încerc să schimb o vorbă, două, de politeţe şi cu doamna lui, în timp ce doamna mea se agită prin bucătărie.

    – Ah, precizează Prisăcaru, soţia mea nu ştie deloc româneşte. E finlandeză. Noi locuim acum in Finlanda, de fapt eu am ajuns acolo, m-

am refugiat la ea. O cheamă Astrid.

    Astrid e o femeie la care merită să te refugiezi. Blondă, înaltă, puţin căloasă, dar pare caldă, felină, expertă… Şi în timp ce Prisăcaru îşi toarnă un păhărel, ea îmi face cu ochiul. Ce o fi asta? Mi s-a părut mie sau chiar!? El se uită la televizor, ea priveşte peste umărul lui, dar din când în când mă priveşte şi îmi face cu ochiul. Mi se uită drept în faţă şi-mi face semne vizibile, foarte romantic.

   Hm… Eu, mă înţelegeţi, nu sunt genul care…dar dacă îţi apare aşa, deodată, o zeiţă scandinavă…Cum pot să interpretez? Probabil că există totuşi ceva în astrologia asta. Cum scria acolo? „Fericitul beneficiar”. Să vedem. Că telefon şi vizită sunt exact ca în previziune.

   Dar Prisăcaru? Înţeleg că mănâncă omul, că bea, că vrea să ştie totul despre foştii colegi, dar să nu te uiţi la femeia ta, să vezi ce face timp de două ore? Păi, e posibil? E drept că şi ea a gustat, a chicotit din când în când, dar de cum îmi prindea privirea, îmi făcea complice cu ochiul şi imediat după aia zâmbea nu ştiu cum, părea puţin fâstâcită dar dacă trecea un minut şi mă uitam la ea, iar îmi făcea cu ochiul.

   Prisăcaru ăsta, naiba să-l ia, avea vreo doi metri şi cu toată mentalitatea lor scandinavo-liberală, putea să-mi scape o labă, deşi eu nu aveam nici o intenţie. Mai ales că uite cum bea, e la al nu ştiu al câtelea pahar de votcă şi nici nu se cunoaşte.

   Ba, parcă da… Omul s-a incălzit, se simte în largul lui şi-mi spune:

   – Stii de ce am venit în Israel? Din cauza specialiştilor voştri mondiali. Noi căutăm un neurolog sau un oftalmolog, sau ce o fi, pentru Astrid. Că de vreo doi ani de zile face tot timpul cu ochiul!

    Ştiţi ceva? De cum am auzit cuvintele astea am simţit un influx planetar excepţional. O uşurare dumnezeiască. Deşi, pe undeva, mă rog, mă încearcă şi o uşoară dezamăgire.





 LA PEŢIT

   Era într-o sâmbătă după amiază, beam o cafea cu Menaşe şi tocmai discutam puţină politică internaţională, când a sunat la uşă madam Brodiciche din Odesa. Ne-am cam mirat pentru că dumneaei nu ne prea vizitează, mai ales când are părul pus pe bigudiuri.

   – Vă rog să mă scuzaţi, ne-a spus ea, dar am venit în legătură cu o acţiune filantropică. Noi, doamnele din bloc, ne-am gândit să-l însurăm pe băiatul cel mare al familiei Gurnişt. Are peste treizeci de ani, meserie bună, educaţie europeană şi merită, mai ales că a început să chelească

   – Madam Gurnişt ştie? s-a interesat Menaşe.

   – Ferească Dumnezeu! Tocmai ea vrei să ştie?

   – Păi, băiatul ăsta nu se poate însura singur? N-a găsit o fată bună? Că doar băieţi nu prea sunt, dar fete câte vrei…

   – Şi-a găsit, spune madam Brodiciche, şi nu numai una. Dar nu sunt pe placul lui maică-sa. Doamna Gurnişt, doar o ştiţi,  e foarte, foarte pretenţioasă. Vreo două luni a umblat tânărul cu o educatoare de la cea mai bună grădiniţă din oraş. Nu i-a plăcut lui maică-sa că e blondă şi blondele au tendinţă la îngrăşare când se apropie de cincizeci de ani… După aia a umblat cu o fată brunetă, slăbuţă care lucrează la o bancă. A spus madam Gurnişt că nu e pentru el, că astea după o vreme, de prea multe conturi, devin religioase… Alta nu lucra la bancă, era cam tăcută, nu vorbea, adică nu vorbea atunci când vorbea madam Gurnişt şi tot nu era bună. Că, adică, o femeie care tace nu e femeie… Pe scurt, a mai făcut curte unei fete isteţe, care terminase medicina. A invitat-o la masă deja, şi fata, ca să-i facă plăcere, îi laudă friptura şi îi cere reţeta. Iar madam Gurnişt zice că o fată care nu ştie să gătească, degeaba a terminat o facultate. Şi totul se strică…

   – Da, spune Menaşe, complicată treabă.

   – Am venit la voi, că poate aveţi o ideie. O ideie bună face mai mult decât două idei proaste.

   – Păi, să recapitulăm, propun eu. Lui madam Gurnişt nu-i plac  blondele, nu-i plac religioasele, nu-i plac tăcutele şi nici fetele care nu ştiu să gătească. Soluţia e simplă, cred eu, trebuie să găsim o fată brunetă, nereligioasă, care să vorbească destul şi să ştie să gătească…

   – Nu-i destul, oftează madam Brodiciche. Precis că o să găsească alte defecte.

   – Atunci, zice Menaşe, trebuie să găsim o fată care să-i semene total lui madam Gurnişt. Dacă o să fie exact ca ea, n-o să-i poată reproşa nimic, ar însemna să se autodesfiinţeze.

   – Ne-am gândit şi la asta, se plânge madam Brodiciche. Ei probabil că i-ar place o asemenea partidă. Dar nu ştim cum a aflat de ideia asta domnul Gurnişt, soţul ei, şi se opune categoric!

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Să rîdem! (6). Cu Dorel Schor

  1. Radu Mârza zice:

    Gibraltare, Gibraltare, tată 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. alin7130 zice:

    „Maharadjahul junior a predat aparatul lui Brahmaputra în persoană”
    A fost gluma serii la noi

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.