Rîdem (post)electoral! Cu Dorel Schor


L-am lăsat iarăși pe Dorel pe azi, ca să începem sătămîna veseli – deși mulți aravea și motive electorale propriu-zise… Și o glumă grafică de la Anonimul Israelian.

BRÂNZA  REGALĂ

   Ultima oară când i-am vizitat pe Oiţermani, am fost serviţi, printre altele, cu o brânză specială. Era un produs elveţian, după o formulă franţuzească şi un patent olandez, ceva foarte apreciat de specialiştii în materie. Doamnele au lăudat fineţea moleculelor sau aşa ceva, dar eu nu mă omor după brânzeturi decât dacă e vreun caş proaspăt sau telemea de oaie.

   – E o double cremes, s-a pronunţat doamna Gurnişt, care ştie mai multe limbi străine. Savuros! Se topeşte în gură…

   – Triplu fermentat! a intervenit Rozica lui Menaşe. Cu multe lipide …

   – O delicatesă, a spus şi Pnina Brodiciche. Era la Odesa unul Kaizerman, brânzar renumit, dar aşa o specialitate nu a avut niciodată!

   – Se găseşte la magazinele selecte, a mărturisit gazda. E adevărat că preţul e cam pipărat, dar se găseşte la discreţie.

   În clipa acea am ştiut deja că la prima ocazie, voi cumpăra produsul respectiv:  O cutie de un sfert cu o etichetă multicoloră şi internaţională. Era pe ea o coroană care te asigura că brânza era destinată regilor, dar că spre norocul  clientului, în mod excepţional, e diponibilă şi muritorilor obişnuiţi. Am întrodus cu mare grijă cutia în frigider şi, în aceaşi clipă, am simţit un soi de creştere în proprii mei ochi, o chestie de prestigiu sau aşa ceva… Înţelesesem că neam de neamul meu nu cumpărase o asemenea brânză şi că eu sunt primul, în ordine dinastică.

   Seara ne-am chemat copiii la masă, le-am pus cîte un cub mic pe mijlocul farfuriei şi am aşteptat reacţia lor. Tineretul nu s-a entuziasmat:

   – Fromajul ăsta e un fel de brânză topită… nu are nimic special…

   Am întrodus cu strângere de inimă delicatesa în frigider.

   – Mâine să-ţi iei la serviciu un sandvici cu chestia asta, mi-a spus soţia.

   Mi-am luat o felie groasă de pâine cu puţin fromaj. L-am servit şi pe colegul meu de birou. Nu a părut deosebit de încântat… E greu de crezut cât de multă brânză regală conţine o cutie de numai 250 grame. Ieri, cu un gest discret, am întrodus  fromajul în sacoşa cu resturi menajere. Soţia nu m-a întrebat nimic, nici nu s-a mirat că ies să duc gunoiul din proprie iniţiativă. Am păşit  distins şi elegant, aşa cum se cuvine… La urma urmelor, dintr-un anumit punct de vedere, mă ataşasem de produs.

TIMPUL PROBABIL

   Băiatul lui Menaşe se întoarse de la şcoală îmbrăcat cu o cămaşă fără mâneci  şi pantaloni scurţi.

   – Ai să răceşti, nenorocitule! Cum de ai plecat fără o haină ca lumea?

   – Scrie în ziar că astăzi e mai cald decât de obicei… Dacă tu nu citeşti…

   – Scrie! Te iei după ce scrie sau după ce simţi? Ia dă ziarul încoace.

                                                  x

   – Alo, redacţia ziarului „Prezent”? Aţi scris că astăzi e mai cald şi când colo e mai frig decât altădată. Aşa informaţi cititorii?! Păi dacă ne luăm după voi…

                                                   x

   – Cu Direcţia Presei, vă rog. Alo, domnul director? Vorbeşte redactorul şef al cotidianului „Prezent”. Am primit o mulţime de reclamaţii de la cititori în legătură cu rubrica meteorologică. Ne-aţi transmis ieri timpul probabil de astăzi şi în loc să scrie că-i mai rece cu câteva grade, ne-aţi comunicat exact invers. Ce facem?

                                                     x

   – Serviciul de Prognoză a vremii? Vorbeşte şeful Agenţiei de ştiri interne din cadrul direcţiei presei. Vă rog cu şeful secţiei de meteorologie … Alo…  Păi, bine domnule dragă, ne induceţi în eroare? Am primit numeroase sesizări şi reclamaţii în legătură cu starea vremii. În regiunea de centru şi în localităţile din sud s-au înregistrat cu totul alte temperaturi decât cele pe care ni le-aţi comunicat. Vă rog să ne furnizaţi o explicaţie pentru cititori, că altfel ne pierdem credibilitatea şi ne facem de râs.  

                                                      x

   – Ce-ai făcut, măi Sandule?! Ai transmis la ăştia prognoza de acum două săptămâni..? Fii, domnule mai atent, nu-i adevărat că nu citeşte nimeni buletinul meteorologic.  Ne aprindem paie în cap degeaba. Ia să dăm o explicaţie…

                                                       x

   Comunicat. Un front neaşteptat de aer rece, polar a pătruns în straturile joase ale atmosferei determinând în întreaga zonă o coborâre bruscă a temperaturii. Această tendinţă va persista şi în zilele următoare.

                                                        xx

    -Ai văzut, măi băiatule? Să mai spună cineva că Menaşe nu citeşte ziarele. Acum scrie clar că se răceşte. Puneţi o cămaşă mai plină şi pantaloni lungi, că 

n-a venit încă vara!

CORIDORUL INSTITUTIEI

   Când, pe la unsprezece dimineaţa, Sorin Barbălată, tânăr contabil practicant, ieşi în pauza de ceai, constată cu surprindere că pe coridorul instituţiei se revărsa nu numai soarele generos al verii, ci şi lumina a nu mai puţin de opt becuri aprinse. Pe scaune şi în picioare aşteptau o mulţime de oameni, aşa că Sorin le aruncă întrebarea:

   – De ce nu stingeţi lumina?

   – Noi nu lucrăm aici, răspunseră cetăţenii. Am venit cu cereri, probleme,  audienţe. Nu e treaba noastră să stingem lumina! S-o stingă cine trebuie.

   Sorin consideră că respectivii aveau dreptatea lor aşa că, ajungând în camera de ceai, o întrebă pe femeia de serviciu:

   – De ce arde lumina pe coridor la ora asta?

   – Aşa să ştiu de necazuri, răspunse femeia. Treaba mea e să încălzesc apa, să pregătesc ceaiul şi să-l împart. Mai trebuie să spăl paharele şi linguriţele, să am grijă de zahăr şi sucrazit şi dacă şeful vrea cafea, să i-o fac turcească. Lumina nu e treaba mea, eu nu am studii…

   Pe Barbălată îl duru inima pentru risipa de electricitate, dar în sinea lui îi dădu dreptate femeii. Aşa că îl căută pe portar:

   – Pe coridorul nostru ard opt becuri la ora asta şi e păcat, îi spuse. Du-te şi stinge-le!

   – Cine eşti dumneata să-mi dai mie dispoziţii? se miră uşor ofensat portarul. Conform instrucţiunilor, eu sunt subordonat numai societăţii de pază şi domnului responzabil cu securitatea antiteroristă. N-au decât să ardă şi o sută de becuri, nu-mi pasă. Important e să fie pace!

   Sorin, deşi proaspăt angajat, consideră că e de datoria lui să nu abandoneze.

   – Nimănui nu-i pasă de banii statului, îi spuse şefului contabil.  Nu ştim cum să mai facem economie, să reducem cheltuielile , dar faptul că opt becuri ard în plină zi nu deranjează pe nimeni. Nu e păcat de dumnezeu?

   – Dumneata ai perfectă dreptate, constată binevoitor şeful contabil. Dar de ce vii la mine? Crezi că nu am destule probleme de rezolvat? Consideri că am timp să mă ocup de toate fleacurile? Vorbeşte eventual cu administratorul, tot arde el gazul de pomană…

   – Şeful contabil m-a trimis la dumneata, îi spuse Sorin administratorului, în legătură cu becurile care ard inutil pe coridor. Se consumă kilowaţii şi e păcat… Ia dumneata măsuri.

   – Dar cine e şeful contabil să-mi spună mie ce să fac? se burzului administratorul. Spune-mi că s-au ars becurile, voi avea grijă să le înlocuiesc. Dar dumnealui să-şi vadă de treaba lui, iar eu o să-mi văd de a mea. Auzi, domnule, încă un şef pe capul meu. Nu-mi ajunge câte treburi am de rezolvat…

   Trecuse o oră bunicică de când Sorin urca şi cobora scările, bătând la diferite uşi. Toţi ridicau din umeri, refuzând politicos sau categoric să se ocupe de o problemă care nu era de resortul lor. Dezamăgit, se întoarse în biroul lui, sorbi absent din ceaiul care se răcise şi mormăi încet, doar pentru sine:

   – Păcat… Păcat că nu e atribuţia mea, că altfel tare aş fi avut poftă să sting drăciile astea de becuri!

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Rîdem (post)electoral! Cu Dorel Schor

  1. Constantin Arcu zice:

    Wow! Cine n-ar avea chef de o partidă la dublu mixt?!

    Apreciat de 1 persoană

  2. ontelusdangabriel zice:

    de profundis clamavi updated and remastered// superb cadavru ce duhoare/ prin porii tăi deschiși emani/ de-s credincioși ori chiar șamani/ pe toți îmbeți cu aspra-ți boare/ și viermii când te-or doborî/ din carnea-ți va striga neantul/ doar sufletul va fi garantul/ că legea nu-i a coborî/ superb cadavru ce duhoare/ pe muritori nu îi convingi/ unde absurdul să-l împingi/ speranței spre a-i da culoare

    Apreciază

Comentariile sunt închise.