E un poem recuperat. Dacă tot mă plîngeam că am scris puțin după predarea celui mai recent volum spre publicare, am vrut să văd cum stau în fapt lucrurile. Că am scris mai puțin decît în alte ocazii similare e sigur, dar n-a fost chiar pustiu total – din octombrie încoace, am publicat pe blog șapte poeme noi și am mai găsit cîteva nefinalizate în caietul curent. Cred că am reușit s-o duc la capăt… Cu restul, mai vedem! Dar am scris și unul nou, pe care îl voi posta zilele astea…
Șirul indian…
Au plecat aproape toți, unul după altul, urmîndu-se
în șir indian, sau poate e șirul numerelor naturale –
pe vreme de pace, nu de crîncen nesfîrșit război.
Am foat parașutat de mai multe ori în spatele liniilor,
dar n-am putut recupera nici un camarad din asprele ei
mîini osoase ieșind din largile mîneci negre…
Acum sînt în prima linie și naiba știe cînd cedează!
Plecăm cu toții, în șir indian, poate în șirul numerelor
naturale, și nimeni nu știe cînd se încheie cu totul
micul său război personal. Nici eu nu știu, dar încerc
să număr, să ajung la capătul numerelor naturale,
cele fără sfîrșit, numere fără de număr…
14 Noiembrie 2018, în Iași
@ntonesei's blog 
Există și… recuperatori sublimi…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos…
ApreciazăApreciază
Aveți dreptate, suntem doar numere pe care viața le combină, prin exerciții de rezistență la nemurire, în marea carte a matematicii existențiale. Sublim poemul dumneavoastră. Cu respect.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos. Sîntem numere care înrecăm în zadar să ne depășim condiția… Dar dacă n-am face asta, n-am fi niici stît, mă gîndesc…
ApreciazăApreciază
trist poem. …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Probabil așa este, deși am dorit să fiu numai cumva constatativ….
ApreciazăApreciază
Eh,este totuși trist-trist-trist…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este. ce să mai ascundem asta…
ApreciazăApreciază
Ave!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ave!
ApreciazăApreciază
Bine ai punctat Liviule, că fiind niște numere pe pământ sau în univers,mergem în șir indian parcă mânate de ceva sau cineva și totuși încercând să ne ,,clătinăm” din acest tipar,să scoatem coarnele mai sus sau laterale,pentru a ne personaliza vizavi de cârd.Un capăt îl vom găsi sau vom fi găsiți.Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, cam asta este… Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Foarte frumos poem. Unul dintre cele mai bune pe care, in opinia mea, le-ati scris pana acum. Dar, vorba primului cititor de pe blog, exista si recuperatori sublimi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos/ Culeg și eu ce vine la mine…
ApreciazăApreciază
Indienii au inventat cifra zero si tot ei cred ca dupa ce plecam mai primim un nou numar si ne intoarcem ca sa marsaluim inca o data spre linia intaia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Depnde și în ce formă ne reîntoarcem…
ApreciazăApreciază
apologia tainicului// nu există doar numere naturale/ avem și numere iraționale reale complexe/ esența nu e cantitativă/ încât matematica apare ca iluzia sublunară supremă/ fizica ori biologia n-au de ce să dea din coadă/ metafizica și teologia oferă câteva repere/ dar fără intuiția covârșitoare a misterului/ cunoașterea devine inutilă/ cum suna titlul unei cărți apărute cu sprijinul fundației soros pentru o societate deschisă/ traduse de către dan c. mihăilescu/ și scrise în franceză de jean-françois revel
ApreciazăApreciat de 1 persoană