Liviu Antonesei – Mereu alta…


L-am scris azi, dar cum am postat dimineață poemul acela recuperat, m-am gîndit să-l amîn. Apoi, mi-am dat seama că i-aș face o nedreptate, nu mai mică decît celuilalt…

Mereu alta…

Bătrînul orb nu se înșela, cum nu se înșela

nici celălalt orb, dar în trei mii de ani,

totul se schimbă, absolut totul –

nu mai poți spune marea neagră ca vinul,

marea e acum vînătă, iar vinul vinețiu-roșiatic.

Chiar și o singură sută de ani schimbă totul,

formulele dislocate ale modernilor rămîn

fără întrebuințare, așa cum nu mai poți lua

cu împrumut nimic nici de la clasici…

Albia rîului pare, chiar este mereu aceeași,

dar curge mereu o altă apă, mereu alta…

Și nu e totuna – sau este totuna? – dacă Învierea

mereu se repetă sau se prăvale o singură dată,

în glorie, la sfîrșitul vremurilor…

30 Aprilie 2019, în Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Liviu Antonesei – Mereu alta…

  1. Vasilica Ilie zice:

    Mi-a plăcut foarte mult poemul, nici nu trebuie decriptat, versurile acestea spun totul:

    ”Chiar și o singură sută de ani schimbă totul,
    formulele dislocate ale modernilor rămîn
    fără întrebuințare, așa cum nu mai poți lua
    cu împrumut nimic nici de la clasici…
    Albia rîului pare, chiar este mereu aceeași,
    dar curge mereu o altă apă, mereu alta…
    Și nu e totuna – sau este totuna? – dacă Învierea
    mereu se repetă sau se prăvale o singură dată,
    în glorie, la sfîrșitul vremurilor…”

    Sincere felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Fercu zice:

    🤗

    Apreciat de 1 persoană

  3. Poemul e frumos, dar marea nu e vânătă. Cum nici neagră nu cred c-a fost vreodată. Sau poate se face albastră pentru mine?

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ivona Elena zice:

    Foarte interesant poemul… urmeaza meditatie dupa lectura lui.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Radu Mârza zice:

    Foarte frumos. Culoarea marii m-a pus si pe mine pe ganduri…

    Apreciat de 1 persoană

  6. ontelusdangabriel zice:

    exegeză lirică// la marginea lumii/ la marginea vieții/ la margine/ în comuna marginea din județul suceava a plouat cel mai mult atunci/ ascultam muzică și vedeam picăturile mari dese/ a fost și puțină grindină/ în asemenea momente umanul nu se mai poate minți pe sine/ deși pe alții îi minte continuu/ cu relativ succes/ și-ți amintești torente care nu sunt din/ colecția romanului de dragoste/ de la editura eminescu/ scrise de către marie-anne desmarest/ torente în diverse momente/ iar memoria nu-i un torent

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.