Augustin Lazăr și Iulius Filip, procurorul și muncitorul


Procurorul general al României a fost cam toată viața sa activă procuror, muncitorul Iulius Filip a trebuit să fie mai multe și asta nu ca să nu se plictisească, ci pentru că așa a vrut partidul, securitatea, unii procurori precum dl Lazăr, niște judecători etc. Prin urmare, Iulius a fost maistru militar, muncitor în diverse domenii, inclusiv necalificat, disident și opozant al regimului comunist, deținut politic, internat în spitale speciale, ridicat de pe stradă, anchetat și violentat fizic și psihic. Soarta a vrut ca într=o bună zi, cei doi să se afle față în față, cînfva în anii 1985 – 1986, procurorul era membru al Comisiei de liberare condiționată de la penitenciarul Aiud, muncitorul era deținut politic și solicitase liberare condiționată. Ceea ce comisia din care făcea parte actualul procuror general a refuzat…

În știam pe Iulius din reputație, de la Europa Liberă și din ziare străine, dar l-am cunoscut tîrziu, abia la sfîrșitul lui august-începutul lui septembrie 2005, la Congresul de aniversare a 25 de ani de la înființarea Solidarnosc, unde fuseserăm amîndoi invitați, fără îndoială, el pentru merite mult mai importante decît ale mele, fusese singurul român care în septembrie 1981, trimisese un mesaj de solidaritate congresului de constituire a sindicatului liber polonez. Cînd, la vongresul aniversar, o voce a salutat prezența lui și a citit mesajul din urmă cu 25 de ani, toată sala a izbucnit în aplauze, un pic stingher, Iulius s-a ridicat în picicoare și s-a înclinat. Atunci abia l-am reperat și l-am recunoscut după fotografiile din presa de pe vremuri, străină se înțelege. Cît a durat congresul, am stat mult de vorbă, dar spunea foarte greu despre faptele sale de arme. A mai rămas după congres, o săptămînă în Polonia, un cineast apropiat sindicatului dorea să facă un film cu el.

În 2014, președintele Poloniei i-a acordat Crucea de Comandor a Ordinului de Merit al Republicii Polone, „pentru contribuția și devotamentul său în sprijinirea schimbărilor democratice din Polonia”. Acesta i-a fost înmânată de ambasadorul Poloniei în România, în cadrul unei ceremonii oficiale desfășurată în Sala de Sticlă a Primăriei Cluj-Napoca, pe 7 noiembrie 2014.

E plină presa de pozele lui Taica Lazăr, eu o să pun cîteva din 2005 cu Iulius Filip! Pun linkul către articolul din Wikipedia,

https://ro.wikipedia.org/wiki/Iulius_Filip

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Augustin Lazăr și Iulius Filip, procurorul și muncitorul

  1. Respect! O legenda atat de modesta, mare om!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Fercu zice:

    Chiar așteptam reacția Dumneavoastră… M-a copleșit dl Iulius Filip. Parcă mă simt vinovat de faptul că n-am pătimit și eu… Ca să fiu solidar cu domnia sa… Cât despre procurorul Lazăr… Și-a făcut… datoria, nu-i așa?… Mi-e scârbă. Când știu că este personaj principal al Justiției actuale, mi-e milă de Justiție…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Fercu zice:

    O pecingine…

    Apreciat de 1 persoană

  4. eduardantoniu zice:

    Presupun ca e clujan. Cum comentam eschivarea lui Lazar? „Nu eu, ci… eu am avut doar rolul de…”. Nici peshte n’am mancat, nici gura nu’mi pute, Samana straniu cu eschivarile lui Rudotel Roadet.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Virgil zice:

    Domnule Profesor.Toti care erau activi inainte de „lovirutie” in sistemele de forta (partid , securitate justitie, militie ) sunt partasi la la atrocitatiile de atunci. Da isi pot gasi alibiuri dar asta nu justifica deciziile lor.
    Se mai spune ca la atrocitati au mai contribuit si doctorii (in special psihiatrii). Cum naibi la 30 ani de la revolutie inca mai vorbim de fantomele trecutului. Interesant de cautat si sub plapuma actualuilui ministru al justitiei sunt curios cate schelete gasiti.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Vasilica Ilie zice:

    M-a impresionat acest OM ieri seară când a povestit prin ce a trecut, așa un curaj, rar pe vremea aceea…Nu știu cum mai este în viață și dacă te uiți la el are o față luminoasă, parcă nu ar fi trecut prin atâtea…

    Apreciat de 1 persoană

  7. mihaela grancea zice:

    Va multumesc, maestre! Asteptam punctul dv de vedere. De ceva timp, am realizat ca aveti dreptate in toate cele (si) ale politicii. Ungurii au un Muzeu al Terorii in care exista liste ale rusinii…cu cei care au „deservit” comunismul. Din intamplare, am aflat, ca in ani 80, Curtea de la Alba Iulia a avut, cu repetir, astfel de cazuri. O sa postez pe Fb acest text.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Dana (Mara) zice:

    Tot respectul domnule Antonesei. Istoria adevarata, care nu se invata la scoala spusa discret si subtil. Altii incearca sa o scrie altfel ascunzind gunoiul sub pres. Oare de ce acolo unde scrie impostura unii citesc slujire pura?

    Apreciat de 1 persoană

  9. ontelusdangabriel zice:

    tu unde stai// într-un ținut/ undeva la marginea lumii/ într-o vreme totuși ceva mai apropiată/ cel care voia să iasă din acel ținut/ la întoarcere spunea o poveste/ cu cine s-a întâlnit/ ce a zis despre șefi/ despre ținutul mirific/ încât orice ființă vie care ieșea fizic pe la granițele acelui loc de basm/ avea pregătită litania/ m-am întâlnit cu x/ am vorbit despre y/ într-un loc l-am văzut pe însuși z/ cu înregistrările și consemnările acelor dări de seamă/ fără alegeri/ cei care ieșeau din acel ținut erau ținuți să-și țină gura/ și legenda sau tradiția arată că/ bunul obicei al pământului mai ține și azi/ în forme dintre cele mai neconvenționale/ precum vi se spunea că în primăvară urmează a se lansa nu mai știu ce rachetă/ lângă librărie/ la intersecția de la care urci dealul/ nu al golgotei

    Apreciat de 1 persoană

  10. mihaidg zice:

    Cinste lui si cinste tie

    Apreciat de 1 persoană

  11. InimaRea zice:

    Pentru mine, alta-i greu de-nțeles decît ascunderea după ”nu se putea altfel” – de ce nu se putea altfel și după ce s-a terminat cu primul ”nu se putea altfel”. Oamenii ăștia – ca ”Taica Lazăr” – erau anume construiți pentru a fi folosiți în opresiune? Probabil că nu, erau ”doar” selectați – și nu după dosar, care era doar prima selecție, ci prin ”selecție naturală”: ticăloșia funciară îi recomanda pentru cariere de succes în activitatea de oprimare a liberei de expresie, de gîndire – în fond.
    Dar există așa ceva? Se nasc oameni răi de la natură? Da fapt, toți ne naștem ”răi”, de-aia avem nevoie de educație pentru a deveni cît de cît buni. La unii nu prinde, atunci? Clar, nu prinde – iar asta nu-i doar din cauza propriei lor naturi; mult mai mult aduce-n procesul ăsta exemplul adulților din jur – imitația e baza educației în toată lumea vie. De unde, și însemnătatea ”exemplului personal”. Al părinților, în primul rînd; al ”dascălilor” – apoi; al modelelor de succes – în pragul alegerii căii în viață.
    Un caz aparte îl reprezintă părintele ca model negativ – cum explica unul de ce nu bea: A băut tata și pentru mine. Evident, funcționează și-n sens invers: Tata a fost un bou, de-aia a și rămas un neica-nimeni. Aici, însă, deja-i format modelul de succes în viață al progeniturii.
    Boon! Termini Dreptul și alegi să fii procuror. După 4-5 ani de Științe juridice, trebuie să ai o idee clară despre limitele democrației statului în care ai de apărat Legea. Știi, de pildă, că-i înscris în constituție dreptul la propria conștiință, de liberă exprimare dar că există și delictul de opinie, comentariul negativ la adresa conducerii de partid și de stat, atitdudinea dușmănoasă împotriva socialismului și comunismului. Și nu există CCR care să declare neconstituțională o lege care interzice propaganda ostilă orîndurii de stat. Așa că n-ai decăt propria busolă – morală, profesională – care să te ghideze în exercitarea actului juridic de apărare a Legii. Dacă ești chitit pe parvenire – ”realizare profesională” – atunci criteriul profesional primează asupra celui moral (știința juridică e cvasispecializată-n a inversa polii conștiinței, astfel încăt să devină puncte de forță ale autoreralizării în viață, iar nu ale dezorientării în spațiu). așa se face că execuți întocmai și la timp ordinele politice de aplicarea a legii – ăsta nu se eliberează condiționat acum, să zicem; ori ăsta se reține-n arest pe perioada Universiadei (Congresului PCR etc). Ești un cetățean-model al României Socialiste.
    Și se duce de-a dura România Socialsită, cu modelul ei de cetățean, cu tot. Iar se inversează polii aceia, iar tu – procuror comunist – cazi în partea vinovată de teroarea comunistă asupra propriilor cetățeni.
    Deosebirea dintre revoluția democrat-populară și nerevoluția democrat-populară este că prima n-a dat șansa convertirii, i-a trimis la munca de jos pe cei mai mulți dintre magistrații regimului burghezo-moșieresc – cînd nu i-a trimis direct în lagăre de exterminare; pe cînd nerevoluția i-a lăsat pe toți în pace – politruci, securiști, procurori, judecători, căci ”nu-și făcuseră decît datoria”. E drept că s-au vînturat lozinci amenințătoare-n spațiul public – Moarte securiștilor, comuniștilor etc – dar atît, cei mai mulți ”torționari” au scăpat de mînia poporului. Dar măcar au suferit aceia un proces de conștiință, în timpul resetării care să le permită să-și ducă viața mai departe?
    Păi, l-or fi suferit aceia care mai aveau măcar rudimente de conștiință. Sper să fi fost și fraieri din ăștia, care-au socotit că-i vremea să stea-n banca lor, dacă tot au scăpat așa ieftin.
    Evident, ”Taica Lazăr” nu-i din fraierii aceia, e din învingători în orice condiții, în orice regim, poate că și pe orice planetă a sistemului nostru solar. Ba deveni și reper al luptei adevăratei democrații împotriva ”ciumei roșii”, un cetățean-model european – this time.
    Poți să-nnebunești pe chestia asta!

    Apreciat de 2 persoane

    • Oamenii se formeaz[ prin raportare la valori, dar formarea ]ncepe de la na;tere, iar valorile s]nt ni;te abstrac’iiuni – asă că ele sînt „încarnate” în modele, dela cele oferite de familie și proximitate pînă la cele sosite dinspre mediul mai laerg, literatură, arte etc… O bună parte din formarea noastră este una modelată, ca să spun așa.

      Apreciază

  12. Grancea Mihaela zice:

    Sa nu innebunim. Dupa Decembrie 89, cei care au castigat sunt oameni precum Lazar. Este nevoie de listele rusine, de o asanare…fie ea, doar morala.

    Apreciat de 1 persoană

  13. Laurentiu zice:

    A avut cineva ocazia sa vada interviurile difuzate zilele trecute la un singur post tv din Romania ?
    Merita. Iar cine doreste si alte detalii, gasiti in LumeaJustitiei.ro

    Apreciază

  14. eduardantoniu zice:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.