Jurnal de pîrît (29). Mă lupt și cu o stradă!


Și așa lupta unui poet și comentator ocazional cu o culme a filosofiei băștinașe și o instituție editorială prestigioasă era destul de disproporționată. Aflu acum, grație unui link trimis de prietenul meu Mihai Dinu Gheorghiu, cu ager ochi de sociolog, că de fapt, lupta e și mai grea, a intrat în teren și o stradă, cea care poartă numele reclamantului meu persoană fizică, în comuna Dumbrăvița, una dintre cele mai bogate 4 – 5 comune din țară, aflată în vecinătatea Timișoarei. Acolo străzile poartă numele unor iluștri reprezentanți ai culturii umanității, dar și românești: „Rudyard Kipling, Salvador Dali, Antonio Gaudi, Rodin, Cellini, Cervantes, Paganini, Schubert, Hans Christian Andersen, Lucian Blaga, frații Grimm, Mihail Sadoveanu, Luchian, Grigorescu, Petre Țuțea, Emil Cioran și mulți alții.” Una dintre cele mai lungi străzi poartă numele filosofului național recent. Aș spune că se află într-o ilustră companie, unii dintre cei de pe listă fiind și autori editați de Domnia Sa. Primarul actual al comunei nu știe să existe vreo legătură între filosof și comuna pe care o conduce, dar nici nu are vreo informație că acesta ar avea vreun amestec în acest botez. Oricum, îmi aduc aminte că Paul Everac își plantase bustul în grădina casei de vacanță de la munte, printre busturile unor mari dramaturgi ai lumii. Sau că o școală din județul Dolj primise numele poetului Adrian Păunescu pe cînd acesta se afla în plină putere. Habar n-am dacă răposatul între timp a avut vreun amestec în botezul cu pricina. Asta e, unele lucruri pur și simplu se pot întîmpla și fără voia noastră… Constat numai că numărul adversarilor mei a urcat la trei! Poate creșterea aceasta se oprește cumva!

https://inpolitics.ro/n-avem-sosele-si-autostrazi-dar-avem-strada-gabriel-liiceanu-colt-cu-dali_18442059.html

ee

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

40 de răspunsuri la Jurnal de pîrît (29). Mă lupt și cu o stradă!

  1. Fercu zice:

    Comedia umană în variantă băștinașă…

    Apreciat de 2 persoane

  2. Cred că-n vacanță numai acolo merge. Ar trebui să râd, dar nu-mi vine.

    Apreciat de 5 persoane

    • Dar de ce? Rîsul e sănătate, chiar și cînd umorul e involuntar! Mă amuză poza aceea cu vajnicul protestatar bătrîn ntre cîțiva tinerii ăprotestatari. E greu a naibii să joci rolulș unui Mihai Șora…

      Apreciază

  3. eduardantoniu zice:

    Da, e un fel de Aroneanu al lor. Acolo se refugiaza corporatistii de orasul decazut si ajuns sub nivelul Iasului, devenit capitala mai mult a Olteniei decat a Banatului. Iar artistii – in Socolari, Carash. Un fel de, ce sa zic si io acuma, Negresti, Vaslui, cred.

    Dar chiar asa ceva n’am pomenit. Sigur, am mai enumerat stadioane si alte institutii denumite dupa persoane aflate inca in viata.

    Olteanul cu pricina insa nu are absolut nicio legatura cu Timisoara. Sigur, Pleshu a primit Doctor Honoris Causa de la UVT, el, insa, inca nu. Cred ca cel mai recent a fost in oras in decembrie, cand a reaparut Humanitas pentru a treia oara acolo. Au primit loc fain, pe o straduta cocheta, intre Piata Unirii lor si Piata Sf. Gheorghe sau Gheorghe Doja, scuze, am uitat, numita Episcop Augustin Pacha. pe langa Casa artelor de la ei. Strada vecina paralela e Florimund de Mercy, unde e Carturesti, unde am fost si io la Mihail Vakulovski acum vreun an deja, cred.

    Apreciat de 1 persoană

    • Păi, am mai dat cîteva exemple cu oameni în viață care au date nume. Dar parcă la stadioane au pus totuși nume de decedați…

      Apreciază

      • eduardantoniu zice:

        Sigur, Iasi – Emil Alexandrescu, Cluj-Gruia – Dr. Constantin Radulescu, Timisoara – Dan Paltinisanu, Craiova – Ion Oblemenco, Pitesti – Nicolae Dobrin…

        Dar si: Constantza – Gheorghe Hagi, Voluntari – Anghel Iordanescu. Acolo, la nea Pandele, care vine peste noi cu oaste de 10 000, de Sf. Paraschiva.

        Si – tot Cluj, Cinema „Florin Piersic”…

        Apreciat de 2 persoane

      • Da, ai dreptate, sînt șii la breasla sportivă…

        Apreciază

  4. gyll zice:

    Stați puțin, cum străzile se numesc după decedați….. 😂

    Apreciat de 1 persoană

  5. Julien Caragea zice:

    „Când umorul e involuntar.” A trăi ridicolul, a te simți uneori ridicol (o spun pe pielea mea, de gafeur patentat) are uneori un incredibil rol cathartic. E un umor ce nu erodează, nu are răutatea implicită de care vorbesc teoreticienii literari. Pur și simplu te face să te simți mai uman. Facem o greșeală că ne luăm tot timpul în serios. (Uite că filozofez, dar voiam să împărtășesc această experiență.)

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu-i bai., e nasol cnd filosofează filosofii, sau cînd din contra se ocupă de futilități, cum ar fi procese, botezarea străzilor etc. Cînd o face omul serios, care nu o ia pe arătura abstracțiunilor, oleacă de filosofie cadwe chiar bine!

      Apreciază

  6. ontelusdangabriel zice:

    u.a.t.-ul// lucy in the sky with diamonds/ se-auzea pe la testări/ hoinăreau visând în rond/ păcănele și țigări

    Apreciat de 1 persoană

  7. eugen zice:

    Păi între atâtea som(n)ități…totul poate deveni, la un moment dat, (sur)real. Citat aproximativ din tentativa relativității.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Julien Caragea zice:

    Aș vrea să văd că Gabriel Liiceanu are un dram măcar de humor, salutara cuviință a autoironiei. Ar fi un semn că este și dânsul un om cu defecte, ca noi toți, ceilalți; și că poate măcar încerca a le depăși. Că nu acționează din imboldurile unui orgoliu covârșitor, de iluminat coborât cu hârzobul din cer…

    Apreciat de 2 persoane

  9. OC zice:

    In Munteni, linga Vaslui, e o scoala (de stat) cu numele Adrian Porumboiu (fost arbitru de fotbal, actual mosier). Are si pagina: http://www.scoalaadrianporumboiu.ro

    Apreciat de 1 persoană

  10. dezideriududas zice:

    Răzbunarea filozofiei…., dar tot invers i-a ieșit ! După lupta de la GDS în care « nea’Gică de la tinichigerie » ( cel de care-l intreba Reegan pe Ceaușescu la vizita acestuia în SUA…) i-a luat si pe Platon si Aristotel, era normal ca discipolul mentorului său în ale luminii umanității atunci, să vrea să-i corecteze, acum, greșeala acestuia cu neglijarea construcției de autostrăzi. Mai întunecat de felul său, a început cu o stradă….Era un nume de echipă de fotbal des invocat odată, « Avântul Prăbușirea »…Înainte de meciurile ei, « tifoșii » mergeau la cârciuma « Cățeaua leșinată » să prindă cooraj…Ar fi stat și după mai mult, da’ i-ar fi rupt nevestele acasă așa delicați cum pășeau….Aș face de-a stânga și de-a drepta străzii numai tinichigerii, cluster pentru toti….Tăblării din toate țările, uniți-vă ! Acum aveți și-o stradă-n România ! Să nu neglijăm oportunitatea întâietății României pe aceasta ramură !
    P.S. Evident, « nea Gică » putea afla în direct că prin praxiologie tot filozofia putea rezolva problema…Paradoxal, înainte, și « tinichigii » ( ca inginer care a facut T.P.R. – Tehnologia presării la rece, mă autodemasc…) făceau filozofia in anul 1 de facultate….Acum mai e loc doar de psihologie, educație….derivate ale acesteia, tot un fel de tinichigerii lucrative ale marei arte a ideii, noțiunilor, conștiinței.

    Apreciază

  11. mihaela grancea zice:

    Eu rad si rad. Fara diacritice, aceasta propzitie simpla spune mai multe decat „vreau eu a spune”.

    Apreciat de 1 persoană

  12. Scepticus Scepticus zice:

    Marturisesc ca acest caz mi-a starnit interesul sa aflu cine sunt actionarii principali ai Humanitas. Mai bine zis cine este actionarul principal. Am ramas uimit sa aflu ca o societate privatizata prin cumpararea in mod egal de actiuni de catre toti angajatii are un actionar care detine 92,492%, urmat de o frantuzoaica cu 2.99%, ceea ce lasa mai putin de 4.6% pentru angajati. Cred ca ati ghicit cine este actionarul principal.
    Mai sapand pe internet am aflat cum a ajuns domnul Liiceanu actionar principal si cat de kosher a fost toata operatiunea. Nu ma deranjeaza faptul ca domnul liiceanu este practic proprietarul unic al editurii. Ma surprinde insa politica editoriala a editurii, care a devenit o editura de ultra-dreapta, in care nu-si gasesc locul nici macar traduceri din laureati ai premiului Nobel, daca cumva exprima indoielei asupra virtutilor neoliberalismului.
    Am inceput sa cumpar aproape exclusiv carti de la Polirom unde exista mai multa deschidere pentru carti care dezbat deschis problemele reale ale lumii de azi si nu publica doar ideologie si propaganda.

    Apreciat de 1 persoană

    • Vă înțeleg foarte bine opțiunea pentru o editură infinit mai pluralistă în producția sa. Interesantă structurs acționariatului, n se poate contesta că omul aplică destul de bine ceea ce editează! Era să spun citește…

      Apreciază

  13. radu tuculescu zice:

    Ma lupt (si) cu o strada. Superb titlu. De film, cu mafioti, semnat de Scorsese…Apropo, oare Martin are vreo strada care sa-i poarte numele??

    Apreciat de 1 persoană

  14. Laurentiu zice:

    Poate doar Mos Martin are vr’ o strada. In ceea ce priveste autoironia, merge la Plesu, da’ la Liiceanu ba. Ma gindesc sa ma apuc de o lucrare care sa’ mi poarte numele. Ari de nu numele, macar masura de la pantof… mare’ i gradina,mai frate Liviule…

    Apreciat de 1 persoană

  15. Laurentiu zice:

    si nenea Einstein zicea cam tot asa ceva

    Apreciat de 1 persoană

  16. Laurentiu zice:

    zicea cineva si nu prea greseste, c’ asa se zice’ n romana… str. Dala in find cu Liiceanu ori Liiceanu in coltzi cu Dali…

    Apreciat de 1 persoană

  17. Laurentiu zice:

    scuze, mi’ o strabatut cis tastatura… str. Dali in fund cu Liiceanu ori Liiceanu in coltzi cu Dali, asa vroiam sa scriu

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.