Radu Călin Cristea – Manolescu și Seneca (1 și 2)

Două articole de pe blogul eminentului autor al celei mai complete analize a epocii Băsescu și a camarilei sale politice, economice, de presă și, din păcate, culturale. Două masive volume, pe care le-ați cunoscut sub numele Împăratul cu șapcă. Regimul Traian Băsescu și elitele sale, o carte în care autorul, în care îl recunoaștem pe excelentul critic literar de pe vremuri, lucrează cu „materialul clientului”, toate afirmațiile sînt sprijinite cu citate din aceștia, de aceea, o carte inatacabilă – în justiție, să spunem, cum e moda acum la intelectualii autodeclarați publici români – , dar obstaculată în alte feluri, de la îndemnuri la boicot la obstacole la difuzare. În ciuda tuturor acestor manopere jalnice, cartea s-a vîndut excelent! Subiectul articolelor postate acum și de mine sînt reacțiile incredibile suscitate de o propunere a lui RCC într-o ședință a CNA – suspendarea timp de 10 minute a emisiunii postului TV pus la cale de marele geopolitician de obediență moscovită, Cosmin Gușă, și acoliții dumisale, Hoandră și reîncarnarea lui Petru Rareș, aduși de CG de la Cluj, ca să ofere doze masive de naționalism grețos presei de bulevard bucureștene. Trebuie precizat că RCC, ca membru al CNA a făcut propunerea strict în spiritul legii și al regulamentelor instituției. O altă propunere a fost aplicarea unei amenzi masive, ceea ce înseamnă că majoritatea membrilor unei instituții prea politice, dar totuși pluraliste, sesizase culpa în care se afla haznaua mediatică. Bun. chestia cu amenda este comică – postul este în insolvență de vreo 6 (șase) ani, acumulează datorii în continuare, nu plătește nimic, cu atît mai puțin amenzile. Că o asemenea televiziune poate funcționa fiind de 6 ani în insolvență ține de miracolele aplicării legii în România. Trist de uniformă a fost reacția din presă – aproape toți l-au bălăcărit pe Radu pentru cenzură. Bun, jurnaliștii au interes direct în menținerea confuziei între cenzură și un act strict în spiritul legii, care urmărea salubrizarea discursului public. Eu nu mă uit de 9 ani la TV – și mă felicit pentru asta – din ce citesc prin presă și îmi povestesc prietenii înțeleg că golănia, limbajul suburban, injuriile etc. au devenit regula, nu niște excepții rare de pe vremea lui Vadim. Cu jurnaliștii au lămurit-o, dar ca un istoric bun, de orientare liberală, dl Vlad Nistor, să asiste imperturbabil la jocul de-a țurca cu cartea lui Radu, după ce geniul transcarpatin Hoandră a spus scuip pe ea, a scuipat și a aruncat-o pe jos, nu, nu mă așteptam. Nici ca un fost mare critic, acum marele combinator al literele aborigene, să participe la o emisiune a urmașului lui Petru Rareș, ca să-l pună pe Radu la punct pentru „îngrădirea libertății de opinie”, nu mă așteptam. Bun, că fostul mare critic are grave scăpări de memorie – pe care Radu i le reamintește cu delicatețe, de pildă nu și-a susținut licența cu înălțimea sa, ci cu Simion – nu mai contează, contează susținerea acelei confuzii între cenzură și act de salubrizare publică. Cum tocmai mi s-a deschis un proces pentru delict de opinie, dacă eram complet cretin sau gaga, mă repezeam să-l pun la zid pe Radu, cu toată turma jurnalisto-intelectuală, așa prefer să-i strîng mînă și să-l îmbrățișez. În rest, i-aș spune să nu pună la inimă gestul fostului său profesor și mentor, criticul de atunci nu mai există decît în închipuirile altora…

https://raducalincristea.wordpress.com/2019/02/23/manolescu-si-seneca-i-2/

https://raducalincristea.wordpress.com/2019/02/26/manolescu-si-seneca-ii/