Un debut rar – Dana Stănescu, „Furnici de hîrtie”

Acum vreo două luni, poetul Silviu Gongonea, care face și muncă de editor/ redactor de carte, mi-a trimis un manuscris de poezie, cu rugămintea să-l citesc și dacă merită să scriu cîteva rănduri pentru coperta a patra. L-am citit, ba chiar de două ori, dar am întîrziat cu scrisul din motive de tot felul, controale medicale, sute de teze studențești de citit și notat, ca să nu mai vorbesc despre Jurnalul de pîrît, care mă cam solicită deși procesul nu a început oficial. Pînă la urmă, am mai cititn o dată și am scris rîndurile de sub coperta cărții – și de pe copertă, desigur-, iar cartea, cum vedeți a apărut! Mulțumesc lui Silviu Gongonea că mi-a dat prilejul să citesc în premieră așa un debut de bun, felicitări autoarei, dar și lui Petrișot Militaru, directorul editurii, penru că scoate mereu cărți bune! Ba avangardiști, ba debutanți, ba alte cărți pe alese…

„Am citit volumul acesta de trei ori, mai întîi cînd a sosit de la poetul Silviu Gongonea cu rugămintea de a scrie cîteva rînduri pentru coperta a patra. După o pauză de cîteva ore, l-am recitit ca să-mi verific excelenta părere pe care mi-o făcusem după prin lectură. În sfîrșit, l-am recitit astăzi, înainte de a scrie rîndurile de aici, ca să îmi reîmprospătez percepția. Și, da, și a treia oară am rămas cu impresia de la început. Aș spune că este cel msi prospăt volum, mai viu în percepții și mai rafinat în redactare, de la debutul colegei mele de generație Mariana Codruț, cu Măceșul din magazia de lemne. Nu, nu e nici o relație, nici o filiație între ele două poete, are fiecare vocea sa lirică extrem de bine conturată. Dau un singur citat, ca să fie mai limpede despre ce este vorba, poemul 11 din primul ciclu: „ce dacă e semn de nu treceţi/ o să dau cu pumnii cu picioarele/ până se vor simţi/ loviturile dincolo/  vor sări aşchii/ balamale/ bucăţi din zid/  tablouri oglinzi// apoi o să trântesc uşa la loc/  şi o să plec fluierând/ în treaba ei de viaţă”. La fel de proapăt sună lirismul Danei Stănescu peste tot – și cînd vituperează, și cînd contemplă , și cînd evocă dragostea. Ei, bine, e clar că voi citi cartea asta și a patra oară, dar va fi o ființă de hîrtie, nu una fin pixeli, că tare mult îmi place hîrtia din cărți ! Un debut strălucit, unul dintre cele mai bune din ultmii ani.”

 

Liviu Antonesei