Narcisismul, narcisiștii – un documentar


N-am făcut studii de psihologie chiar degeaba, dincolo însă de alte aspecte, ele mă ajută să mă cunosc mai bine. Mi-am dat seama destul de repede că sînt, pe de o parte plin de energie, descărcarea acesteia putînd conduce la furie, agresivitate, pe de alta, predispus la depresii, probabil la golirea reervelor de enegie. Mi-am mai dat seama că mă bîntuie un fel de autism atipic, care deși benign, mă supune adesea la retrageri și absențe, incomunicabilitate. Dar,probabil pentru că nu era destul, am și o clară tendință narcisită, din fericire (încă!) nu patologică. Am încercat să țin lucrurile acestea sub control, mai întîi prin frecvente autoanalize, prin scris, iar de vreo 30 de ani prin meditații și incantații buddhist tibetane sau prin ascultarea ore în șir a unor asemenea produse spirituale. M-am gîndit din nou la asta cînd am citit și postat articolul lui Horia Pătrașcu despre Demența Facebook. În fapt, am părăsit rețeaua de socializare și ca pe un fel de tratament pentru ținerea sub control a narcisismului, care risca să o ia spre patologic. Sigur, au fost și alte motive, dar numai conjucturale, care m-au ajutat să iau o decizie la care mă gîndeam mai de mult și cînd o luasem prima oară, am rezistat numai vreo 8 – 9 luni. Acum s-au făcut patru ani și mă bucur că n-am simțit nici o secundă tentația revenirii. Cine urmărește blogul meu și vede cîte popze cu mine postez acolo, își dă seama că nu-s complet vindecat de narcisism, de altfel nu prea există vindecare, dar acesta e ținut sub control, ca și tendințele depresive și autismul atipic. E bine să știi puțină psihologie, e bine să citeștiîn jurul defectelor pe care ți le-ai depistat, e bine să urmezi îndemnul socratic al cunoașterii de sine…

Experiența, lecturile m-au condus la concluzia că cei mai mulți dintre artiști sînt narcisiști. în grade variabile desigur, unii frizînd patologicul. Alții, însă mai puțin numeroși sînt masochiști, autoflagelanți. Și există foarte puține cazuri casre reușesc să le îmbine. Cum se întîmplă cu alte persoane care suferă, în același timp, de complexe de inferioritate și de superioritate, iar ele nu se interanulează, ci potențeaz reciproc.

Postez aici un foarte interesant documentar despre narcisism și mai ales despre narcisiști, pentru că nu e multă teorie, ci cîteva studii de caz…

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Narcisismul, narcisiștii – un documentar

  1. Un ratacit printre straini zice:

    Nu sunt artist, dar oscilez între complexele de inferioritate si cele de superioritate; o anumita literatura duhovniceasca si una psihologica ma ajuta sa tin „puseurile” astea de mândrie în frâu, dar nu e usor. Va multumesc pentru postare: înca o deschidere care denota un curaj binecuvântat.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Dana (Mara) zice:


    Eu cred ca la generatia dumneavoastra este amprenta timpului, sa nu uitam de miscarea hippie, de muzica si lecturile care v-au influentat. La avalansa asta de informatie ca sa fac o gluma nu stiu cit si de reusita, ziceti merci ca ati scapat netatuat si cu un cercel in ureche, necum ca aveti o colectie interesanta de fotografii sa recunoastem reusite la sectiunea images la o cautare pe internet. Ce-i rau in asta? Imi lipseste doamna Marcela cu umorul dinsei sanatos cu o replica ardeleneasca in genul – Nu va mai cotati atita ca la o adica daca ne cotam( a se cota la doctor pentru necunoscatori) toti sintem putin luati vorba regretatului Pitis. Noi din generatia decreteilor, vai si amar de sufletelul nostru, inchisi intre patru pereti, cu cheia de git ne vedeam parintii numai seara, fara nici o sursa de informare, schiloditi sufleteste si cu limba de lemn si apoi fugari in lumea larga in cautarea norocului. Eu aveam si un scaunel pe care il puneam sub casa scarilor pentru ca nu ajungeam sa deschid usa. Macar generatia dumneavoastra a trait perioada aceea de deschidere culturala din anii 70.

    Apreciat de 1 persoană

    • Chiar zic merci, pentru ca am copilarit in centru, dar cu o populatie amestecată, eerau și ceva pușcăriași de diverse vîrste și ne tentau tatuajele lor! Vreo dfoi puști și-au și făcut zaruri pe pielea dintre degetul mare și arătăror. I-au căpăcit părinții, dau n-au găsit metodă să le elimine, în 1977, după cutremur, ne-am mutat de-acolo, dar ei încă își mai purtau, cu destukă jenă, tatuajele. Moda cu belciuge in nas, urechi, buric nu apăruse…

      Apreciază

  3. ontelusdangabriel zice:

    john fowles și sali berisha// pe ismail kadare să-l judec n-am căderea/ deși vedeți cu toții zadarnică-i puterea/ colecționarul consolează dar și-augustul daniel martin/ the moody blues sună-n ureche oh zei sunt nights in white satin

    Apreciat de 1 persoană

  4. Lucia Alexandru zice:

    Dl.Antonesei,si pe fb si aici de abia astept sa vad o poza de a dv. Suplineste ,probabil,contactul vizual real dintro conversatie. Asta se numeste narcisism? C’mon , cred că abuzăm de termen. Altfel,narcisistii adevărați sunt periculoși. Nu pentru ca se adoră ci pentru că nu sunt capabili de sentimente autentice și îi rănesc pe ceilalti. Oriunde, în viața reala, pe bloguri,fb și alte căi de comunicare.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Lucia Alexandru zice:

    Dl.Antonesei, intr-o postare anterioara pe același subiect, a comentat o persoană ,inimă și mai nu stiu cum. 🙂 Mi-a placut mult comentariul d-lui. L-as cita, dar nu stiu cum. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. Julien Caragea zice:

    Cu voia Dvs., eu cred că un scriitor își explorează propria persoană, continentele lumii sale lăuntrice (aventură ce pentru un novice ar fi extrem de riscantă, dar care ajută cititorul să se cunoască mai bine pe el însuși)… Nu, nu cred că e vorba de narcisism aici… Așa că dați-i înainte, pozați fără frică!… Aveți… întreg asentimentul nostru.

    Apreciat de 3 persoane

  7. Iulian Caragea zice:

    Și una și alta. (Fiți magnanim! Trebuie și fotografii să-și câștige o pâine.)

    Apreciat de 1 persoană

  8. magda ursache zice:

    Batrănu meu mi-a spus despre un autor important :”E mai orgolios decît Apusul şi-i bine că este aşa.”magda u.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Da, dar acela intra în aria narcisismului normal, o trasatura destul de easpîndită printre creatori. Cum ai observat, filmul tratează mai ales narcisismul patologic…

    Apreciază

  10. Bogdan Stoicescu zice:

    Am citit o carte (mai la tinerețe, prima oară), care m-a marcat grozav atunci: „Personalități accentuate în viață și literatură” a doctorului Karl Leonhard… Novicele care eram/mi-s într-ale psihologiei (psihiatriei?) a găsit multe răspunsuri la problemele care-l frămîntau pe tînărul de atunci, vizavi de lucrurile pe care le spui tu aici, frumos, clar și răspicat, despre tine, ca un alt fel de dumiritor „Song Of My Self” (asta pentru că Whitman e unul dintre poeții tare dragi inimii mele)… Cînd și cînd mă reîntorc la ea (la carte)…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.