Horia Pătrașcu – Demența Facebook


rdxcnz0ban3vivfm8ect

Cum văd, încet, încet. se satură lumea de Facebook, cum e și normal. Nu doar că devine tot m,ai aberant, regulă nouă cu regulă nouă, dar e și din ce în ce mai periculos. Mai jos, punctul de vedere al sriitoruluiși eseistului Horia Pătrașcu…

https://adevarul.ro/news/societate/dementa-facebook-1_5c5fed42df52022f7597759b/index.html#

Site-ul Adevărul are probleme de pe la prinz, puteți citi textul lui Horia și aici…

https://horiapatrascusite.wordpress.com/2019/02/11/dementa-facebook/

Dar alții sînt chiar mai radicali. De pildă, această doamnă care a blocat dintr-o mișcare tot domeniul The Big Five – Amazon, Facebook, Google, Microsoft și Apple . Mulțumesc Dlui Ion Dumitru pentru semnalare.

https://gizmodo.com/i-cut-the-big-five-tech-giants-from-my-life-it-was-hel-1831304194

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Horia Pătrașcu – Demența Facebook

  1. Fercu zice:

    Din păcate, așa este.

    Apreciat de 1 persoană

  2. InimaRea zice:

    Aricol scris chiar în stilul fb. De pe un blog – un frate mai mare și mai pretențios al fb. Dacă există pe fb – pe net, în genere – demența vine din real life. În lume, nu-i tot așa – cu tot felul de oameni? Pe stradă, la volan, la muncă, nu ești tot într-o rețea socială?
    Mă amuză indignarea celor care văd, pe fb, amănunte despre viața de zi cu zi a cutăruia. Dar ia du-te pe la careva-n vizită, și-o să afli același lucru – ce-a mai făcut, ce-a mai văzut, ce-a mai mîncat – și tot așa. Așa e lumea asta a noastră, a oamenilor. Și ca-n toată lumea noastră, important e cum îții alegi compania, prietenii, subiectele de discutat, problemele de pus pe tarabă. Aici se face diferența între ”demenți”.
    Eu țin cont de faptul că fb e accesibil doar alfabetizaților. Socotesc că-i nedrept pentru analfabeți dar uite soluția – scăpăm de fb, extinzînd analfabetismul. Acum, nu știu dacă analfabeții pot fi și demenți, de n-o fi și demența o calitate intelectuală.
    Despre regulile fb, altă discuție dar nu acum.

    Apreciat de 1 persoană

    • Singura problema ar fi că pe FB iti ridici fustele peste csp în fata unui public numeros. Acasă, patcă nu poți băga publicul dintr-o sală de concert sau de pe un stadion… Fb este una din probele eclatante că Școala narcisită de la Chicago a avut dreptate, și asta acum aproape 50 de ani – Complexul Oedip, caracteristic modernității timpurii, a fost înlocuit cu Complexul Naris. Un excelent film despre narcisism- parologic sau cvasi-normal, aici

      Apreciat de 1 persoană

      • InimaRea zice:

        Îmi place, la fb, că exibează bîrfa – cu sinceritate, poate chiar cu naivitate – după felul personajului. FB ar fi ”gura lumii” la nivel global. Ai zice că-i nevoie de curaj ca să ieși în lumea largă, cu mica ta lume dar și cînd ieși pe stradă e cam la fel. Iar dacă ieși – și ieși, dacă nu suferi de agorafobie – ești taxat de narcisist. (În treacăt fie spus, Complexul lui Oedip și Narcisismul – ca atîtea alte etichete – sînt manifestări ale abuzului de limbaj, ba chiar de autoritate – ”abuz în serviciu” – cînd e vorba de ”autoritate intelectuală”.)
        Nu știu cum e cu Complexul acela – m-am născut vaccinat împotriva – dar știu că narcisist e oricine se uită-n oglindă – să se radă, bunăoară; să se pieptene, să-și aranjeze cravata, ori baticul. Oricine se-mbracă frumos cînd iese-n lume. Oricine scrie, pictează, compune șamd. Oricine-și privește albumul de familie. Știu că-nțelesul termenului este ”îndrăgostit de sine însuși” dar, cinstit acum, afară de depresivi – nu sîntem cam toți iubitori de noi înșine? Cum n-am fi? Pînă și generozitatea, altruismul – empatia-n genere – tot de-acolo vin, ne face bine să facem bine.
        Ei, ca orice manifestare umană, și iubirea de sine poate decadea-n patologic dar – ce dracu! – în medie, ne simțim bine, vorba lui Moisil.

        Apreciat de 2 persoane

      • Ei, dacă ai fi avut răbdare să vezi și filmul, ai fi văzut cîte grasde are narcisimul, ai fi aflat unele lucruri chira de la narcisiștii patologici. În rest nu=ți fă probleme, științele, oricsare ar fi ele, nu lucrează decît cu abuzuri de limbaj!

        Apreciat de 1 persoană

    • horiapatrascu zice:

      Nu vreau să vă fac inima și mai rea…, dar gândiți-vă la faptul că intrând pe piață acești coloși mediatici aproape că au desființat puterea de exprimare a individului. Au existat niște fericite vremuri ale internetului în care pe bloguri oamenii reușeau să se producă cu texte articulate, bine scrise – oamenii se citeau între ei (vorbim de texte în adevăratul sens al cuvântului, nu de texte de tip fast-food). Gigantul facebook a dizolvat această liberă-inițiativă particulară, pe micii întreprinzători și pe cei mijlocii – construindu-și megalo-rețeaua de milioane de dolari în cartierul creatorilor de literatură, de gândire,de poezie. În primă instanță s-a întreținut iluzia că pe facebook poți avea (și) poezie, muzică, literatură, filosofie – și ce vrei tu – fiind liberă exprimarea. Fals! Încetul cu încetul lumea a fost educată, dresată să consume floricele caramelizate, postări manelistice, cuvinte de clacă… Asta era „forma” oferită de facebook – și în cele din urmă chiar și cei mai tari au început să toarne în forma respectivă – un conținut adecvat. Formele atrag fondul…
      Totul e fals pe facebook – niciun dialog nu e posibil, nimeni nu face nicio concesie nimănui, pentru că există doar legea „ pieței” – cine-i mai tare, mai obraznic, mai tupeist, mai miștocar, cine se „impune” mai mult în fața celorlalți.
      Din păcate blogurile au rămas mult în urmă, mă mir că mai supraviețuiesc, apreciez ceea ce a făcut domnul Antonesei – și ar trebui să-i urmăm exemplul. Să facem ca în filmele acelea cu sfârșitul lumii – un adăpost subteran al oamenilor care au scăpat de contaminarea facebookista, căci suprafața este doar a lor, a zombilor, a spălaților pe creieri, a mafiei care face legea pe și în piața „liberei exprimări.”

      Apreciat de 2 persoane

  3. danascumpu zice:

    Eu cred ca e o abordare – cum s-o numesc?! Rauvoitoare? Superficiala? Mai degraba foarte marginita. Admit ca multi cauta glorie pe fb. Altii, poate doar atentia pe care n-o au in societate, iar altii pur si simplu se plictisesc sau, de ce nu, efectiv vor sa manipuleze. Dar, indiferent de ce iesi din cind in cind pe fb, poti sa nu te plictisesti si nici sa nu te lasi manipulat – poti sa observi care sint tendintele in moda, in politica sau poti sa descoperi artisti despre care n-ai (sau de-abia de-ai) auzit; poti sa dai peste interpretari minunate din piese clasice sau peste probleme amuzante de matematica. Sa te intilnesti cu artisti pe care nu i-ai vazut de multa vreme. Poti sa vezi idoli despre care ai citit doar in carti, sau – te poti enerva din foarte multe motive. Poti sa cunosti oameni. Poti sa strici prietenii. Poti sa-ti amagesti o insomnie. Poti alina dureri. Poti fi injurat (mie, spre exemplu, nu mi s-a intimplat asta decit pe fb si, marturisesc: e o experienta pe care nu e rau s-o cunosti). Poti sa afli vesti despre prietenii plecati departe. Poti sa ai nostalgii sau, pur si simplu, poti sa abandonezi fb. Cred ca, mai curind, ar trebui sa invatam sa ne folosim de el, decit sa-l desfiintam sau sa-l defaimam – desigur, nu ca n-am avea voie!

    Apreciat de 1 persoană

    • Poți face tot ce spui tu cu o singură condiție, dar esențială – Fb, ca și alte social media să rămînă instrumente, să nu le lași să devină stăpînii tăi. Din păcate, puțini reușesc. Crede-mă că știu ce spun – sper că ești de acord că am o inteligență normală și destulk simț critic – desprindere a fost dificilă. Prima oară nici n-am reușit să stau departe decît vreo 6 lubi, abia a doua oară am scăpat definitiv, sînt aproape cinci ani și n-am mai simțit nici un sindrom de abstinență…

      Apreciat de 1 persoană

    • horiapatrascu zice:

      Chiar sunt curios ce idoli din cărți ați întâlnit pe facebook… Apoi, câți oameni ați cunoscut? Eu în afară de cei pe care-i știam deja nu am cunoscut decât câțiva pe care nu aș fi vrut să-i fi cunoscut vreodată… . Apoi din aproape 600 de „prieteni” vreo 550 rămâneau într-o permanentă obscuritate, nu-mi ieșeau în cale decât noutățile postate de o mână de indivizi (sunt foarte generos când aproximez la un număr de 50 – foarte, foarte generos). Postări despre pisici, câini, mame, tați, copii (uneori împreună), un fel de „maxime” din calendare motivaționale, de obicei agramate. De la prietenii de departe – clipuri video în care până și Polul Nord părea la fel de banal ca o străduță din Rahova…. Scuzați-mă, dar tocmai asta cred: facebook-ul merită defăimat – și desființat pentru că – și aici Zuckerberg are dreptate -a reușit să reseteze, să reformateze întreaga societate, felul oamenilor de a gândi, de a „relaționa”, de-și folosi limbajul articulat. Apoi nu sunt primul care remarcă faptul că așa zisa rețea socială – „lubrifiază” la maximum tocmai drumul despărțirilor, al certurilor, al cuvintelor grele și ultime. E acolo ceva care incită la violență – n-aș putea spune ce, dar în mod sigur există. Tocmai „rețeaua”? Ideea că ești văzut și totuși la adăpost? Sunt multe explicații plauzibile. Poate că densitatea este extrem de enervantă, fie ea și virtuală. La grămadă oamenii tind să devină violenți….
      În fine, o recomandare a unui film foarte interesant, nu știu dacă l-ați văzut: The Circle.
      https://www.imdb.com/title/tt4287320/

      Apreciat de 2 persoane

  4. Pingback: DEMENȚA FACEBOOK – Horia Vicențiu Pătrașcu

  5. Virgil zice:

    problema lu Facebook nu cred ca este nici narcisismul unor utilizatori , nici faptul ca este folosit ca instrument de rating si publicitate si nici de teoria conspiratiei ca datele de acolo ajung la diversi actori din gama institutiilor de forta (NSA si altele) . Problema este ca Facebook devine un instrument de propaganda in special in zona stangii comuniste unde daca iti exprimi convingerile negative automat esti dat la o parte. Inca utilizez FB in genul in care Dana Scumpu il foloseste , insa vad ca din ce in ce mai rar gasesc posturi articole despre stiinta , muzica (buna nu porcarii) .
    Nu mai zic de patul lui Procust cu lupta impotriva pornografieie , unde cenzureaza lucrari de arta dar mie imi vin tot soiul de propuneri cu filmari porno.

    Apreciat de 3 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.