Scrisoare către poetul și prietenul Liviu Ioan Stoiciu


Sper din toată inima ca și destinatarul și ceilalți cititori eventuali să ia scrisoarea aceasta drept ceea ce este, un gest elementar de prietenie…

10 colocvii tirgu neamt, 1085, 01

 

Scrisoare către poetul și prietenul Liviu Ioan Stoiciu

 

Dragă Liviu,

 

Dacă nu am fi prieteni, dacă nu mi-ar fi plăcut de la bun început ceea ce scrii, dacă nu am fi fost alături în mai multe împrejurări grele ale vieților noastre, nu ți-aș fi scris această epistolă. N-aș fi scris-o nici dacă aș mai fi fost membru al organizației voastre de breaslă, pe care am părăsit-o în 1995, alegînd să fiu autonom și marginal, ca să nu risc să fiu acuzat de invidie sau alte minuni. Pentru că unii dintre cei care te atacă, în ultima săptămînă, nu o fac neapărat din înalte considerente morale, ci chiar din banala invidie între scriitori. Nu ți-aș fi scris, și oricum nu public, nici dacă nu te-aș fi simțit mereu ca fiind cel mai apropiat, sufletește și atitudinal, drept cel mai apropiat membru al generației noastre, cumva la egalitate cu Dan Petrescu, Luca Pițu și Dorin Spineanu, dar aceștia erau „de-ai mei”, ieșeni… Mă refer la prieteni din mica noastră lume literară, mai am desigur cîțiva prieteni buni și în afara acesteia, în lumea academică, printre științifici, sau pur și simplu din copilărie și adolescență…

Dragă Liviu,

Nu mă îndoiesc că îți amintești la fel de bine ca și mine că prietenia noastră a început la puțină  vreme după apariția volumului tău de debut. Am scris atunci unul din primele articole despre carte, în Opinia studențească, un articol extrem de elogios – și pe bună dreptate! Am consolidat prietenia noastră, în prima ta vizită la Iași, împreună cu Doina și flăcăul. Poate că excelentul vin de Focșani va fi avut vreun merit, eu m-am și amețit de altfel, dar mai degrabă pe acela de a ne dezlega limbile, de a comunica fără opreliști. Nu cred că am avut vreun dezacord atunci, nu cred că am avut dezacorduri nici în sutele de scrisori pe care le-am schimbat între noi pînă prin 1990, cînd am devenit amîndoi mai ocupați, iar apoi a apărut mailul în locul corespondenței clasice. Dar am schimbat și niște sute de mailuri.

Dragă Liviu,

Am mai scris după aceea articole despre cărțile tale, nu puține, dar eu am o slăbiciune pentru cel despre Inima de raze care, chiar și cenzurată, rămîne una dintre cele mai puternice cărți de poezie publicate la noi în ultimele decenii. Cînd nu am reușit și să scriu, eu nu sînt totuși critic literar de meserie, am citit și am dat cum am știut eu mai bine de veste. Cred că sînt unul dintre cei mai harnici cititori ai literaturii tale, nu mă refer doar la poezie, ci și la jurnale și cărțile de proză. Cînd citeam ultimul roman, mi-ai atras atenția asupra celui precedent și m-am dus imediat la Polirom și mi l-am procurat, nu mai era în librării și cred că e un semn bun pentru interesul suscitat de literatura ta.

Dragă Liviu,

Îmi amintesc momentul acela de pe la mijlocul lui ianuarie 1990, cînd alegerile pentru conducerea revistei recent apărute, pentru tineri ca să spun așa, s-au petrecut cu ajutorul căciulii mele rusești pe care o purtam pe vremea aceea. Căciula care a devenit istorică! Au fost introduse în ea bilețele cu numele tuturor celor din redacție. Nu am complotat cu căciula, desigur, dar m-am bucurat foarte tare cînd a fost extras bilețul cu numele tău! Poate Madi a tras bilețul norocos, nu țin minte exact, dar cum tu ții jurnale, poate mă corectezi dacă greșesc. Am regretat enorm cînd în redacția voastră au apărut tensiunile și cabalele – era cea mai strălucită redacție de revistă pe care am văzut-o vreodată, din păcate n-a putut fi coezivă – și tu a trebuit să pleci. Apoi, încet, încet, a cam plecat și revista.

Dragă Liviu,

Pînă acum vreo patru-cinci ani n-am avut motiv să-ți fac vreun reproș de natură morală. Atunci, aș fi avut săți fac și poate am fost laș că nu ți-am făcut. Nu neapărat public, ci într-un mesaj privat, cum au procedat unii dintre colegii și prietenii noștri. Sau poate mi-am spus că te vei fi săturat să lupți de unul singur cu absurdul lumii noastre literare. Oricum, nu înțelegeam cum un om cu structura ta a putut pactiza cu cei care l-au batjocorit, ba chiar l-au trimis și la cremenal, cum pățesc și eu acum cu filosoful național. Da, cu asta se ocupă în ultima vreme criticul național și filosoful național, chiar dacă țintele sînt diferite. Alții ți-au dat semnale, private sau publice, cum a procedat excelentul poet și critic Claudiu Komartin, căruia îi apreciez și conduita morală, la capătul unui serial foarte elogios – și pe bună dreptate! – din revista Timpul. Cum dăruisem revista de mai bine de un an, nu am nici un merit și nici o vină în ce privește apariția articolului. Cl. K. scrie așa: „Prin recentele trădări și lașități pe care le-a arătat, cu regret (ba nu, cu necaz) trebuie să spun că, din punctul meu de vedere, cazemata Stoiciu (care a rezistat eficient din punct de vedere moral trei decenii și jumătate, moralitatea fiind imposibil de desprins de scrisul unui asemenea autor – așa că nu-mi spuneți să nu încurc scriitorul cu omul, care-i „supt vremi”) s-a năruit”. Nu, eu nu cred că s-a năruit, ci numai că e grav fisurată și poate fi supusă renovării.

Aici linkul către serialul lui Claudiu Komartin

http://www.revistatimpul.ro/view-article/3272

Dragă Liviu,

Nu încape nici o îndoială că oamenii aceia care te-au chemat în dimineața zilei de 15 ianuarie la Botoșani, ca să-i scoți dintr-o încurcătură pe care ei o provocaseră, ți-au făcut o mare porcărie nespunîndu-ți nimic despre felul în care s-a ajuns la premierea ta. Să fiu limpede, cîtă vreme nu ai știut asta, ești pe deplin acoperit moral. Să mai fiu o dată limpede – meriți acest premiu, dar meriți să-l primești în condiții normale, meriți mai mult decît alți poeți care au fost deja premiați, dar meriți să fii premiat în condiții normale, nu chemat de urgență ca o soluție de avarie. Cum spuneam, cîtă vreme n-ai știut ce se întîmplase, ești pe deplin acoperit moral. Problema începe din momentul în care ai aflat și ai postat textul acela pe blogul tău. Textul e impecabil, dar lipsește ceva, anunțul tău că refuzi premiul. Cum spuneam, îl meriți din plin, dar acordat în condiții nediscutabile. Pînă la urmă, cred că ești de acord cu mine, onoarea este mai importantă decît onorurile și decît banii…

Dragă Liviu,

Sper să înțelegi exact de ce și ce am scris eu aici. Prietenii nu sînt prieteni dacă nu se ajută să nu facă greșeli. Ca să fiu încă o dată clar – nu-ți dau în această scrisoare vreo lecție de etică, încerc numai să mă comport cît mai prietenește posibil. Nu apelez la ceva care nu există deja în mintea și inima ta, dar care sînt acum într-un fel de ceață. Sper că, după epistola asta, să rămînem prieteni și să ne bucurăm împreună la rarele noastre întîlniri. Și să ne citim mai departe. Și să nu mai simt uneori o strîngere de inimă…

Liviu Antonesei

27 Ianuarie 2019, în Iași

PS – Am ajustat puțin fotografia atașată, care e prinsă la Colocviile de poezie de la Tîrgu Neamț din 1986. Am scos din jur, inclusiv portretul lui Nea Nae care trona deasupra noastră și lozinca aferentă, dar n-am reușit să scot factorul perturbator dintre noi doi…

Update – Între timp am primit un mail de la LIS, un mail cald, prietenesc și îi mulțumesc pentru asta. Acolo, îmi trimite linkul către un articol postat de el vineri pe blogul personal. Mailul rămîne între noi, cum se și cuvine, voi posta însă linkul către articolul lui de pe blog. Nu știam de el pînă acum circa jumătate de oră. Dar și dacă îl știam, scrisoarea mea nu se schimba în mod esențial…

https://liviuioanstoiciu.ro/despre-umilinta-la-primirea-premiului-national-de-poezie-mihai-eminescu-pentru-opera-omnia-pun-cruce-oricarui-comentariu-legat-de-acest-subiect/?fbclid=IwAR0jOortva7P7iIzUxTZxEzQWE3LWodCi4aZAHf44R-slvdWRLflBJ90ZBI

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Scrisoare către poetul și prietenul Liviu Ioan Stoiciu

  1. eduardantoniu zice:

    Cpm? Cine ataca pe Liviu Ioan Stoiciu? Tot ala?

    A copilarit in Adjudu Vechi si mama lui a murit acolo cand el avea doar 1 an si o chemase Sandu?

    Pe mama, fie iertata, tot Sandu o chemase, avea doar 14 ani pe atunci si era din Paunesti, la doar vreo 20 km SV de Adjudu Vechi. Cred insa ca e doar o coincidentza de nume, fiindca el e originar din Dumbrava rosie, la sud-est de Piatra Neamt, acolo unde sta si singurul meu var din partea mamei – si care poarta tot numele de Sandu.

    Apreciat de 1 persoană

  2. ontelusdangabriel zice:

    cu frumusețea la cremenal// tristă-ntâmplare-ntre scriitori se ivi/ juridic și etic nu se pot potrivi/ poetul abăluță a câștigat moral/ dar și poetul stoiciu e-ndreptățit formal/ de s-ar schimba regulamentul tot în van/ a omului natură-i pe ecran/ deșertăciunea puterii se confirmă/ iar pentru asta nu mai aflu nicio rimă/ frumosul cel poetic în balanță/ aduceți inefabilu-n instanță/ și tare dor acele vorbe grele/ care ne-arată gâze șui sub stele

    Apreciat de 1 persoană

  3. floriniaru zice:

    Greu. Greu de înțeles, în lumea noastră, că un prieten care te-ndeamnă să cugeți nu are nici un parti-pris. Sau că o face în numele prieteniei, nu cuprins de o mînie conjuncturală.
    Eventual, de tristețe. Trec anii…
    Aștept.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Dumitru Ungureanu zice:

    Lăsînd laoparte „bătăliile” literare prilejuite de un premiu sau altul, care se duc pe plaiurile noastre la fel ca şi pe altele, trebuie audiat şi finanţatorul premiului – Consiliul local Botoşani. A se vedea textul lui Gellu Dorian, aici: http://stiri.botosani.ro/stiri/opinii/gellu-dorian-o-explicatie-necesara.html?fbclid=IwAR0N1dFIBKBtwPDJgYEZHMFPpfkoC1ZJegM2wa1wLcTw1RUfAyy34JeN7JY#.XEf_VHVhhdR.facebook
    În condiţiile date, LIS nu are de ce da înapoi premiul. Iar cei de la primăria Botoşani trebuie să-şi perfecteze regulamentul, să nu mai iasă asemenea tărăboi…

    Apreciat de 1 persoană

    • Păi, trebuiau să facă regulamentul corect de la început, nu mai aparea scandalul. Cum, daca USR definea clar ce intelege ea prin scriior, eventual de valoare, nu apăarea nici scandalul cu Chifu, nici nu era premiat ca poet un fost eminent critic literar!

      Apreciază

      • floriniaru zice:

        Problema e că regulamentul ăsta nu a putut fi citit pînă cu o săptămînă în urmă.

        Apreciat de 1 persoană

      • Ei, poznă! Deci juriul funcționa pe un regulament secret?! NU cred că am ma auzit de așa ceva de la decretele secrete ale lui Nea Nae, din care unele se prleucrau la loculrile de munca, cum era cel privind relații cu cetățenii străini! Îmi amintesc că la prelucrare, am întrebat cu inocență de ce nu ne este dat să-l citim, efectiv cu inocenșp, nu credeam că pot exista decrete secrete, nici măcar la noi…

        Apreciat de 1 persoană

      • floriniaru zice:

        Am căutat regulamentul pînă spre 2009. Cît a fost posibil. Nu există postat nicăieri.
        Am găsit regulamentul de debut.
        Dar – surpriză – a apărut unul în urmă cu o săptămînă!
        Și ce să vezi, se pare că s-a mai întîmplat, deși n-a știut nimeni.
        Mai departe nu vreau să comentez. Cineva, nu spui cine, a dat două exemple, din urmă cu 15-20 de ani.

        Apreciat de 1 persoană

  5. Da, destul se ciudat acest secret. Nu înțeleg nici eu nimic…

    Apreciază

  6. neamtu tiganu zice:

    mi s-a intimplat, de multe ori, sa fiu atit pedepsit cit si laudat pe nedrept. Culmea e ca cele mai mari laude pe care le-am primit, si care au insemnat ceva pt cariera mea, nici macar nu prea le-am meritat, cel putin dupa criteriile mele personale. Si invers, pt lucruri pe care le-am facut si care, personal, mi s-au parut cu totul deosebite uneori am fost criticat sau au trecut neobservate.
    Pe undeva totusi se compenseaza. E greu sa renunti la onoruri nedrepte cind de multe ori ai fost dezonorat pe nedrept!

    Apreciat de 1 persoană

  7. vasilegogea zice:

    Dragă Liviu (aș putea scrie de două ori Liviu!),

    apreciez scrisoarea ta, cum și poziția ceiluilat Liviu.
    Ceea ce vreau să remarc, după ce am urmat link-urile indicate de tine (fără a face nici un fel de aprecieri asupra modului, oricum defectuos – semănînd cu o „descalificare”, ca în sport, dar acolo așa ceva se întîmplă, de regulă, dacă învingătorul e prins cu dopaj!, de ultim moment – în care s-a atribuit premiul, considerat de majoritatea comentatorilor egal meritat atît de Stoiciu cît și de Abăluță; reacțiile lor sunt respectabile și îndreptățite, e greu să spui „de pe margine” cum ar fi trebuit să reacționeze!) este doar prezența de trei ori a cuvîntului „secret” în „regulamentul” de jurizare. „Regulament” care are doar un „inițiator”, nu și o instituție (una dintre cele care sunt organizatoare).
    Măcar o dată să fi fost folosit și cuvîntul „transparență”, de pildă cu privire la cuantumul „plății juriului” (inelegantă expresie, s-ar fi putut scrie „onorariu”, „indemnizație”…).
    Rămîne o certitudine: regulamentul trebuie schimbat! Dar nu ca în „scrisoarea pierdută”…

    Apreciat de 1 persoană

    • Sigur că trebuie schimbat! Dacă nu era ținut la DS, celebreile „documente serete” de pe vremurim poate observa careva enormitatea!

      Apreciază

    • floriniaru zice:

      Dragă Vasile,
      Scriitorii, autoritățile, Abăluță și Stoiciu au fost mințiți fără rușine.
      Eppus si muove! Documentul (regulamentul) original există.
      El are o variantă din 1991 și o variantă din 2015, ambele publicate în revista Hyperion 1-2-3, pe 2015.
      Ambele variante NU conțin prevederea menționată. Sau, mai exact, nici o variantă NU conține prevederea de care vorbim.
      Vă invit să-l consultați aici:
      https://cloud.allsync.com/s/g9CLNxsNWrKbPxs
      Prin urmare:
      1. Cine, cînd și de ce a modificat regulamentul?
      2. Cine a decis reacordarea premiului?
      3. Cine a decis publicarea falsului în România literară?
      4. Cine l-a mințit pe Liviu Ioan Stoiciu, care a afirmat asta: «Totuși, să ne amintim că Geo Dumitrescu și Ion Horea au pățit la fel, n-au venit la Botoșani și li s-a retras premiul, nu a fost nici o nenorocire, de ce să fie, trebuie respectat regulamentul.» De ce spun că e o minciună? Pentru că nimeni nu a știut de acest „precedent” imposibil și improbabil, pentru că nu avea cum să fie. Cineva l-a inventat și i l-a furnizat.
      5. Cînd se reunește Comisia de Monitorizare, Suspendare și Excluderi? 😝

      Apreciat de 1 persoană

  8. Coande zice:

    Nu mai duc la Komartin, hehehe!

    Apreciat de 1 persoană

  9. Coande zice:

    Nu, Florin se poate referi la faptul ca Abalutza a publicat o carte la editura lui K., dar nu cred ca a functionat asta. Nicolae Manolescu l-a votat pe Abalutza initial, va spun serios.
    Apoi, pe baza regulamentului, bata-l vina, a decis reluarea procedurilor. Procedurile, domnule, au intrat si in literatura.
    Uite ce a trimis MA Diaconu la Observator cultural, pozitia lui:

    https://www.observatorcultural.ro/articol/un-mare-poet-nedreptatit/

    Apreciat de 1 persoană

    • floriniaru zice:

      Dragă Nicolae, ceva mă pune pe gînduri (logice);
      „Dimineața, la ora 8, la micul dejun, Gellu Dorian îmi spune că Constantin Abăluță nu mai poate veni la Botoșani și că, în conformitate cu regulamentul, invocat și în alți ani…”
      te rog să te uiți: unde vezi domnia ta acel regulament invocat în alți ani?

      Apreciat de 1 persoană

  10. floriniaru zice:

    Prin urmare, avem cinci. Gellu Dorian poate fi invitat? El a trimis contestatarilor documentul „regulamentului”.

    Apreciat de 1 persoană

  11. Coande zice:

    Da, am sesizat asta. Iar in regulamentul din 2015, presedintele e ales dintre ei pe 5 ani.
    In regulamentul din 2019, publicat in Romlit, brusc, el apare pe… 10 ani?
    Oare de ce?

    Apreciat de 2 persoane

  12. Lili Craciun zice:

    Eu ca jurist, merg mai întîi pe fir logic. Nici nu am nevoie să citesc Regulamentele, cîte or fi. Și nici nu-mi dau cu presupusul despre un așa zis fals, asta e treabă de specialist. Dar: dacă premiul nu poate fi acordat decît numai și numai dacă există scriitorul în fizic – în sala din Botoșani, atunci banii care reprezintă contravaloarea premiului nu pot fi trimiși mai înainte de a-l bifa prezent pe nominalizat. Acolo, la manifestație, îi dai CEC-ul, cînd îl vezi offline. În viu, cum ar spune tata. Așadar, dacă acesta era regulamentul (juriul a spus-o, nu eu) primii care l-au încălcat sunt ei, cei care au virat banii lui Abăluță mai înainte ca acesta să răspundă ”Prezent”. Prezent în Botoșani, fix în sală. Că nu merge îndeplinită condiția cu ”Las-că vin eu”.

    Apreciat de 3 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.