Jurnal de pîrît (2). Acuzațiile, daunele pretinse

Publicat pe 10 ianuarie 2019 de Liviu Antonesei

Astăzi, avocatul meu, Domnul Nicolae Volovăț – îi pot divulga  numele, pentru că acum poate fi aflat de oricine – a consultat plîngerea formulată împotriva mea de Domnul filosof Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas, prin Doamna avocat Nicoleta Popa din București. Pe scurt:

1.Acțiunea a fost deschisă pentru că „am lezat onoarea și demnitatea d-lui Gabriel Liiceanu și imaginea firmei Humanitas”. Probatoriul la care se face referire nu aduce nimic nou decât ceea ce știm deja cu toții, adică hotărârile de guvern și adresa de la ANAF că s-a aprobat eșalonarea de plată a datoriilor.

2. În ce-l privește pe Domnul filosof Gabriel Liiceanu ca persoană, DSa se consideră lezat, pentru că tot ceea ce am spus eu ar fi „minciuni”, iar eu nu sînt de bună credintă, căci afirmațiile făcute nu sînt probate cu nimic.

La aceste două aspecte nu am ce comenta. Lucrurile sînt evidente, plus că trebuie să păstrăm argumentele de respingere pentru cînd vom ajunge în instanță.

3. În acțiune nu este precizat care este cuantumul daunelor morale pretinse de Dl Gabirel Liiceanu și care de Humanitas, din totalul de 50.000 euro, deși aceasta este obligatoriu, fiind vorba despre regimuri juridice diferite sub aspectul taxei de timbru.

4. Odată cu acțiunea, s-a depus o taxă de timbru de 120 lei, ceea ce este greșit. Pentru acest considerent,  în procedura de regularizare, instanța a făcut adresă reclamanților să clarifice cuantumul daunelor pentru fiecare în parte, pentru ca ulterior să se stabilească taxa de timbru în mod corect. Nu au trimis încă răspuns.

Nici aici nu am ce comenta. Decît poate faptul că eu nu știam că în România poți pretinde plata în euro, credeam că leul încă este moneda națională. Dar poate e un semn de accelerare a integrării europene…

Prin urmare, așa stăm. Pe măsură ce apar noutăți, vă voi ține la curent. Dacă tot v-am deranjat cu problemele mele, am această obligație.

Îi mulțumesc Domnului Nicolae Volovăț pentru asistența judiciară atît de competentă pe care mi-o acordă și pentru că îmi menține o stare de spirit bună.

Portret de Cornelius Dragan

 

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Jurnal de pîrît (2). Acuzațiile, daunele pretinse

  1. Fercu zice:
    10 ianuarie 2019 la 15:18

    Îl invidiez pe dl avocat Volovăț. Aceasta este o speță care va intra în istoria literaturii și a în cea a apărării drepturilor și libertăților. Succesul îi va aduce o plusvaloare grozavă de imagine, deși, din câte știu, nu duce lipsă de notorietate.

    Apreciat de 2 persoane

  2. catalinrojisteanu zice:
    10 ianuarie 2019 la 15:40

    Asa se nasc legendele, pic cu soare, pic cu jale. E de toata jena, Doamne fereste!

    Apreciat de 1 persoană

  3. eduardantoniu zice:
    10 ianuarie 2019 la 15:41

    Vai, ce ciuda am pe astia. Ce tupeu valah tipic. Nu e nimic de muls dupa Liviu Antonesei la 65 ani, boilor! Poate va prind prin oras!

    Apreciat de 3 persoane

  4. floriniaru zice:
    10 ianuarie 2019 la 16:03

    Un fleac. De ce nu seschizi portofelul să-i arunci în față, ca pe o mănușă?
    🙂

    Apreciat de 2 persoane

  5. serbannichifor zice:
    10 ianuarie 2019 la 16:16

    cred ca avocatul tau poate formula si o cerere reconventionala in bazs normelor CEDO cu prioritate ai in dreptul intern. Adtfel reclamantul va deveni parat

    Apreciat de 1 persoană

  7. Grancea Mihaela zice:
    10 ianuarie 2019 la 18:24

    O sa postez si eu. Sa ne tineti la curent. Bafta si succes, maestre!

    Apreciat de 1 persoană

  8. catalinrojisteanu zice:
    10 ianuarie 2019 la 21:51

    Le las eu garantie colectia de surprize de la guma turbo. Inca miroase.

    Apreciat de 2 persoane

  9. Lili Craciun zice:
    10 ianuarie 2019 la 21:51

    Deci e proces despre onoarea nereperată, cum ai bănuit. Leanca 1 și Leanca 2 împotriva lui Liviu Antonesei. Văd că nici nu nu știu cum să împartă mastica, au cerut-o la comun, la damigeană.

    Apreciat de 1 persoană

  10. Iulian Ciocan zice:
    11 ianuarie 2019 la 8:17

    Sunt pur si simplu năucit. Nu mă aşteptam la aşa ceva. Era normal ca Liiceanu să scrie o replică, dar chestia cu judecata mi se pare o mare greşeală.

    Apreciat de 1 persoană

  11. Mihaela Răileanu zice:
    11 ianuarie 2019 la 8:45

    Mă autoplagiez: „Genialitatea raului chiar exista. E un soi de superlativ. Nu, nu are corespondenta la Bine. Nu poti face bine la superlativ decit daca iti dai viata pentru o idee sau pentru un om, dar asta se numeste mai curind sacrificiu. Or astfel de cazuri sint extrem de rare. Filosofia, cu toate conceptele ei, nu a reusit sa ma invete ca unii oameni sint rai de la natura, au o inclinatie spre a face rau celorlalti sau a se razbuna in cele mai neasteptate moduri. Exista o perversitate a raului. Incredibila uneori. Una care se manifesta nu doar la nivel de intelectualitate, atita cita este ea pe plaiurile mioritice, dar si la nivel institutional, in relatiile de zi cu zi, fie personale fie profesionale. Fiind ocupata mai mult cu visele, proiectele, lecturile si treburile mele, nu am avut niciodata ragazul sa ma opresc locului si sa contemplu cumva nebunia din jur. Nebunia umana. Fiind inclinata mai mult, prin natura mea, sa vad/caut/gasesc/imaginez latura luminoasa a oamenilor, rareori m-am prins ca unii dintre ei chiar sint ticalosi si ca cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine este sa fugi de ei cu aceeasi viteza cu care ai fugi de un animal salbatic. Iar atunci cind, din intimplare, am dat peste astfel de cazuri, mi-am spus ca e un caz izolat, o situatie aparte si ca oamenii se schimba, evolueaza, invata din greseli, experiente samd. Fals. Nimic mai fals. Unii oameni chiar sint intruparea raului. Asta nu inseamna ca nu sint capabili sa faca bine sau nu inteleg notiunile de bine vs rau, nu sufera de un daltonism filosofic-comportamental. Nici gind. Acesti oameni ALEG sa faca rau. Fie din dorinta de razbunare, fie din dorinta de a parveni, fie din dorinta de afirmare, fie pur si simplu pentru ca nu pot trai intr-un mediu democratic, creativ, colegial, prietenos, uman pina la urma. Astia sint oameni toxici. Lasa in urma lor, pe linga binele facut, o dira groasa de secretii greu suportabile. E pacat. De cei care le cad victima in primul rind, si care chiar nu au vreo vina. Dar e pacat si de ei, pentru ca au un suflet atit de schimonosit incit pina si cocosatul de la Notre Dame ar parea un Apollo. Dincolo de asta insa, relevant este si altceva. In Romania se instaureaza, incet dar sigur, un soi de dictatura in care nu ai voie sa gindesti, sa realizezi ce se intimpla, sa vorbesti mai ales. Exista cetateni de clasa A si de clasa B, exista persoane mai presus nu numai de legile scrise, dar si de cele ale bunului simt. In general, daca nu te-ai nascut sau daca nu ai ajuns, cumva, in straturile rarefiate ale puterii (a se citi ticalosiei) nu ai voie, tu, muritorule, sa deschizi gura. Pe Liviu Antonesei il cunosc putin, desi am locuit ani multi in acelasi oras. Pot depune marturie ca se afla printre cei mai onesti si cu bun simt oameni pe care ii cunosc. Restul tine de mina destinului si, asa cum spuneam, de perversitatea intelectuala a raului.”
    Vei trece și peste asta, cu eleganță și înțelepciune. La mulți ani, Liviu Antonesei!

    Apreciat de 2 persoane

  12. Cătălin Butacu zice:
    11 ianuarie 2019 la 13:27

    Încă nu a dispărut disputa dintre Moldova și Țara Românească?
    Acel domn a intrat cumva într-un con de umbra?
    Cu stima domnule Antonesei

    Apreciat de 1 persoană

  13. Constantin Munteanu zice:
    13 ianuarie 2019 la 17:50

    Regret că s-a ajuns aici! Dar era previzibil. Desi Dan Radu Rusanu, cu a sa carte despre un univers kafkian, cu a sa editie a doua, unde este inserat capitolul GDS, a spus mai mult si cu argumente. Dar e mai de bonton să te iei de unul „greu” din universul tau. Si-acum, ca tu esti mai in masura: ce produse romanesti a promovat editura „in cestiune”?, că si supermarket-urile aduc si distribuie mărfuri de valoare, dar… Succes!, că eu am mâncat pâinea judecătoriilor in proces cu CCES in 1986, dar, ca si Dan Radu Rusanu, am găsit judecători „la Berlin”, care, noi (filmul) având-o la bară pe D-na Yolanda Eminescu, a pus sub sechestru filmul despre furtul tezelor de doctorat in Chime, altfel, alde… rândul doi din CCES, care trecuseră îi rândul 1 după Revoluție, ar fi distrus filmul (care a luat 5 premii in 1990). Încearcă să opresti pocesul la primul termen, altfel, pierzi un timp in care poti scrie un roman despre.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.