Jurnal de pîrît (1). Am avocat


Ieri la 10, am semnat contractul de reprezentare juridică și împuternicirea cu un avocat bun și în care am încredere. Nu îi divulg deocamdată numele, să aibă puțină liniște cît consultă măcar dosarul cauzei. În principiu, azi sau mîine, aș putea afla ce anume îmi reproșează exact Domnul filosof Gabriel Liiceanu și editura Humanitas și ce pretenții au de la mine. Vom vedea. Sigur, în primă instanță mă gîndeam să mă apăr singur, dar m-au lămurit mai mulți că nu e soluția bună. În instanță, nu te duci pur si simplu și spui că ai dreptate, asupra acestui fapt trebuie argumentat, trebuie aduse probe, martori etc. Nu te poți autocalifica avocat în cîteva zile! Ai nevoie de cineva care asta face, iar avocatul meu o face de cîteva decenii. Că așa stau lucrurile mi-am dat seama și din scurta discuție pe care am purtat-o ieri. M-a întrebat lucruri la care nu mă gîndisem, mi-a spus care din ideile primite de la prieteni, la comentariile din articolul de  acum cîteva zile sau prin mail sînt aplicabile și care nu. De pildă, nu se poate aplica „cererea în intervenție” întrucît nu am avut cu cei care ar face aceste cereri vreo relație contractuală înainte de deschiderea procesului. Ar putea face astfel de intervenții numai cei care m-au precedat în observațiile făcute de mine, cum ar fi Domnii Dan Radu Rușanu sau Marian Nazat, precum și unii jurnaliști și comentatori care au scris despre asta. Pentru că eu, în cele scrise în cele trei pasaje din interviul publicat aici în luna august, nu am inventat nimic, am scris lucruri spuse și/ sau scrise de alții de zeci de ori și/ sau pentru care există documente. O altă propunere pe care am discutat-o ieri se referă la forme de reacție publică în apărarea libertății de opinie și expresie, eventual pornind de la cazul de față. D-Sa este de părere că nu pot eu împiedica oamenii să-și exercite un drept. Da, cred că așa este, în fond sînt și eu un apărător, acum și un fel de victimă, al acestor drepturi. În sfîrșit, avocatul m-a sfătuit să manifest o anumită reținere în comentarea evoluției cazului, nu are rost să ofer adversarului muniție cu mîna mea. Așa voi face, mă voi limita la prezentarea faptelor și la comentarea lor neutră, cînd este cazul. Sigur că nu pot impune această atitudine și altora, comentatorilor sau autorilor de articole dar, dacă îmi permit, i-aș sfătui să fie foarte atenți, să nu se trezească și ei la cremenal!

Voi posta cînd ca apărea în ediția electronică a revistei Observator Cultural, un interviu acordat zilele trecute lui Ovidiu Șimonca. L-am acordat pentru că Ovidiu nu a dorit să mă provoace, ci să înțeleagă situația, cum a mai procedat în cîteva rînduri cînd a fost vorba despre mine și unele din problemele mele. Îi mulțumesc pentru asta. Îl mai public și pentru că nu încalcă „regula reținerii”, deși aceasta nu îmi fusese încă pomenită! Sînt lucruri care au apărut și în textul publicat pe blog, doar că uneori adîncite sau privite din alt unghi. Sigur, sînt și cîteva efecte de stil, să nu se plictisească cititorii, în fond sînt scriitor, nu contabil, dar nu cred că au un caracter incriminabil!

În sfîrșit, am folosit în titlu formula Jurnal de pîrît pentru a atrage atenția asupra unei anumite asimetrii în modul în care limbajul tratează cele două părți aflate într-un proces civil. În documentele oficiale care anunță procesele și în limbaj juridic curent, cel care deschide o acțiune judiciară este numit reclamant, iar cel căruia i se deschide pîrît. Primul sună oficial și pare să acopere sensul că are și dreptate, cel de-al doilea sună aproape peiorativ și pare a fi vinovat chiar înainte de a începe judecata. Dacă se păstrează termenul actual pentru inițiatorul acțiunii, atunci partea cealaltă ar trebui să capete numele de reclamat, care are mai puține conotații negative decît cel actual. Dacă nu e poate renunța la termenul actual, este limpede că partea cealaltă ar trebui să poarte numele de pîrător sau pîrîcios. Nu e chestiune pur lingvistică aici, ci una care ține de filosofia actului de justiție. Dacă într-un proces părțile sînt egale, ele trebuie tratate egale și din acest punct de vedere. Nu știu dacă vreun avocat sau un expert în drept civil – și penal la o adică – s-a gîndit la asta, dar cred că ar trebui să se gîndească cu toții. Nu am evocat degeaba aceasta chestiune, ea mi-a adus în minte o puternică dezbatere publică legată de poziția spațială, ca și spun așa, în procesele în care statul era reprezentat de procuror. În ciuda faptului că avocatul și procurorul erau egali în conformitate cu legea, primul era așezat la podium, la aceeași înălțime cu curtea, pe cînd avocatul stătea la înălțimea sălii, mai jos. În acele condiții, era imposibil să nu-l socotești pe procuror superior avocatului, iar lumea chiar așa gîndea. Înțeleg că această situație a fost remediată, cea semnalată de mine e și mai ușoară, nu pretinde  intervenții în construcții, nici schimbare de mobilier!

PS Am evocat textul csre prezenta reacția mea la aflarea știrii că am fost dat în judecată, A fost preluat în foarte multe locuri, iar cititorii sînt mult mai numeroși. Poate că unii dintre Dvoastră nu vreți. știți să căutați în blog, așa că postez linkul către preluarea de azi din săptămînalul ieșean 7 Iași. Mulțunesc Călin Ciobotari.

https://www.7iasi.ro/proces-ciudat-la-iasi-liviu-antonesei-dat-in-judecata-de-liiceanu/

Portret de Cornelius Dragan

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

48 de răspunsuri la Jurnal de pîrît (1). Am avocat

  1. floriniaru zice:

    Măi, reclamatule!
    P.S.: Sper că și eu te-am sfătuit de bine.

    Apreciat de 3 persoane

  2. Lili Craciun zice:

    Liviu, mi-a făcut senină dimineața. Cred că pe timpul procesului ar trebui adoptată prima variantă (reclamant și reclamat). Nu se știe cine pierde, cine cîștigă. Dar, dacă recamantul pierde, în sentință numele de reclamant să se transforme în pîrîcios – ca o formă de pedepsire. ”Respinge acțiunea pîrîciosului (pîrîcioșilor)… față de reclamatul…” Dacă cîștigă reclamantul atunci reclamatul să se transforme în pîrît, tot ca pedeapsă: ”Admite acțiunea reclamantului … față de pîrîtul…. 🙂 🙂 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Fercu zice:

    Decizie înțeleaptă, pragmatică, din perspectiva angajării unui avocat (care, observ, a început cu sfaturi foarte bune).
    Cred, totuși, că dl Liiceanu și ,,Humanitas” – care, slava Domnului, au acces la mijloacele de informare! – ar fi trebuit să clarifice această problemă foarte simplu, pentru a nu crea un univers național al suspiciunii (și nu numai). Puteau să publice actele de proprietate ale editurii, însoțite de istoria lor. Din câte știu, n-au făcut asta într-un mod transparent, lipsit de orice echivoc. Atunci când este vorba despre un bun public trecut în proprietate privată, acest gest nu are doar conotații morale, ci și legale, obligatorii, dacă un cetățean, un singur cetățean, solicită așa ceva.
    Recunosc faptul că în subconștientul meu, influențat de opinia publică, se zvârcolește gândul că ,,Humanitas” n-a căpătat actualul statut juridic în condiții prea clare, ca să folosesc un eufemism. De ce-ar trebui să apelez la tehnicile lui Freud ca să-mi liniștesc subconștientul? Dl Liiceanu & ,,Humanitas” ar trebui să lecuiască zvârcolirile subconștientului colectiv simplu, fără instanțe. Sincer, de la un om pe care-l percep a fi înțelept, de la o editură care are o voce aplaudată, nu mă așteptam la acest gest. Poate că nu e prea târziu pentru un asemenea demers. Instanța, instrument democratic, este ultimul mijloc la care o democrație autentică apelează. Dl Liiceanu știe foarte bine asta. Vechii greci rezolvau neînțelegerile de acest gen în agora. Logica argumentării/ contraargumentării elevate era suverană. ,,Accidentele” gen Socrate sunt consemnate de istorie ca fiind regretabile eșecuri ale democrației.

    Apreciat de 2 persoane

    • Da, mă dădeam eu voinic acum cîteva zile, dar nu tre reprezenta singur într-un peoces cu miza asta. care mă depășește pe mine ca persoană, vizînd sistemul de drepturi și libertți constinuționale. Cîr privește transferul editurii și apoi privatizarea, Dl Marian Nazat a făcut o analiză la cele mai mici detalii…

      Apreciat de 1 persoană

  4. Lili Craciun zice:

    Totuși, eu încă susțin că se poate face cerere de intervenție accesorie în cauză. Am citit decizia ÎCCJ din 2018 (66/A/09.02.2018) care vorbește despre dovedirea unui interes. Dar la intervenția accesorie e vorba despre un interes preventiv, nu direct. Drin formularea cererii de intervenţiei accesorie se urmărește prevenirea unui prejudiciu pe care l-ar putea suferi, direct sau indirect, și intervenientul dacă parte în favoarea cărei intervine nu ar avea câştig de cauză. Ce prejudciu mai mare există decît botnița pusă pe dreptul la liberă exprimare?

    Apreciat de 1 persoană

    • Păi, dacă lucrurile pot fi interpretate asa, eu spun să nu vă abțineți, măcar se va judeca omul cu mai mulți! Sigur, trebuie să așteptăm să vedem dosrul, dar nu azi, poate mîine… Mă gîndesc că, în cel mai rău caz, curtea poate respinge cererile interveniențilot. Dar ce ne facem dacă pierdem procesul? Împărțim daunele?! Îți dai seama că glumesc, nici măcar nu vor fi daune…

      Apreciat de 1 persoană

  5. Horia Dulvac zice:

    Acest „Jurnal de parat” suna bine si deja promite sa fie foarte pasional.
    Noi promitem sa il citim si sa iti tinem pumnii!
    (Dar nu ne poti lua – egoist e ciititorul – savoarea kafkiana cauzei )

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulțumesc frumos, frate Horia! Iar eu promit ca, indiferent de rezultatul procesului, să fac din jurnal o carte. O să=-mi iau textele de aii într-un fisier separat, că am piedut multte texte scrise direct pe blog cu prilejul aneantizării precedentelor șase bloguri de către mîini cruminale!

      Apreciază

  6. Cristian Teodorescu zice:

    Liviu,
    O sa ai nevoie de nervi tari. Succes!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Radu Mârza zice:

    Ce chestie ciudată… Ce oameni supărăcioși…

    Apreciat de 1 persoană

  8. ȘTEFAN Doru Dăncuș zice:

    AȘA M-AM GÂNDIT ȘI EU CÂND M-AM LOVIT DE-ALE JUSTIȚIEI – CUM ADICĂ „RECLAMANT” ȘI „PÂRÂT”?

    Apreciat de 1 persoană

  9. Draga Liviu, mult succes iti doresc – si sunt convins ca vei castiga rapid ! Dreptatea si adevarul sunt in mod evident de partea ta !

    Apreciat de 1 persoană

  10. Jurnalul a fost preluat de România cvurstă, care preluase și primul mea postare referitoare la caz. Mulțumesc frumos.
    http://www.romaniacurata.ro/jurnal-de-pirit-1-am-avocat/

    Apreciază

  11. Cornel zice:

    maitre, l-ai sictirit pe guru nației?! scandalos și indimenticabil, da parcă văd că or să pună ceva hârdaie de rahat în ventilator și alți ortaci în ale filosofiei literare, din același club cu gulerele albe la mâneci. da vorba unui poet, nu mor caii când vor câinii…

    Apreciat de 1 persoană

  12. Pașcalău Gheorghe zice:

    Dacă repetați minciuni spuse de alții, nu înseamnă că vă exercitați dreptul la opinie. Și partea vătămată are dreptul să își apere onorabilitatea. Îmi pare rău că un fost disident anticomunist a ajuns în această situație. Încercați o rezolvare amiabilă, pentru că sunteți în eroare (chestiunile au tot fost dezbătute și explicate în presă). Vă doresc numai bine!

    Apreciază

  13. Mihai Laczko zice:

    daca d-voastra sunteti paratul atunci celalalt e paraciosul =)

    Apreciat de 1 persoană

  14. InimaRea zice:

    Eu cred că pentru asta te-a tradus în judecată: „L-am pomenit pe Liiceanu care a fost scutit de două ori de datorii la bugetul de stat, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul niciunei edituri private. Dincolo de chestia necinstită este falsificarea jocului pe piață. Dacă o editură beneficiază de avantaje și celelalte nu, este vorba de falsificarea pieței. Din fericire, nu au putut bate nici Polirom, nici Paralela 45, care nu au beneficiat de astfel de avantaje. Humanitas era pe locul III, iar acum cred că e pe locul IV pe piață”

    „Băsescu nu e singurul vinovat; ca să cumperi, trebuie să fie marfă de vânzare, iar jurnaliștii și intelectualii lui Băsescu s-au vândut. Așa că președintele nu e singurul vinovat, el fiind mai degrabă un politician destul de abil pentru a-i putea ieși jocul acesta cu intelectualii care se credeau deștepți și care nu s-au trezit nici la chestii flagrante când i-a preferat pe tinichigii filosofilor, Liiceanu nu a scos nici un cuvânt; când a băgat-o pe Elena Băsescu europarlamentar cu 10% din voturile PDL-ului, nimeni nu a scos un cuvânt”.

    „Mi se pare ciudat…”
    N-avea cum o face dacă aveai precauția de-a-mpodobi textul cu echovoc de genul ”se spune că”, ”dacă așa e, eu sînt de părere că”. Pe modelul ”Se spune că mă-ta-i curvă”, care nu-i insultă, nici calomnie, ca ”Mă-ta-i curvă, bă!”
    Mai cred că succesul de public al blogului tău e direct responsabil de noua ta calitate, de pîrît. Proportions gardees, ești în situația celor celebri și bogați, de la care e ceva de luat. De la tine, aici și acum, s-o aștepta vreo retractare, ceva. ”Elita” – că-ți dai seama că-i toată solidară cu filosoful și editura (de-o numești tu ”intelectualii lui Băsescu”) – socotește c-a venit vremea să-și spele imaginea publică. Și-o face arogant, de pe poziții de forță, aviz amatorilor. Da, domnule, bonomul domn Pleșu, hieraticul dom Cărtărescu, lustruitul domn HRP și ilustrul filosof român (aka pîrîciosul oficial dar tu să nu te lași păcălit de asta) ți-au pus gînd rău, că acum le-a venit lor bine. Așa că mare atenție la ce faci la-nfățișări, și la ce mai pui pe blog despre! Bine e să nu ieși din cuvîntul avocatului tău, fiindcă treaba-i tehnică de-acum, n-are treabă cu adevărul, decența, eleganța și ce crezi tu c-ar mai caracteriza un intelectual autentic.
    Și cînd mă gîndesc că te certai cu mine pentru ăștia!
    Aparte de asta, e momentul sa-nțelegi, în sfîrșit, că nu-i vorbă-n vînt ”memoria, ca și mîna Securității, e lungă. C-au mai rămas din cei de rînjesc galben cînd pomenești tu de anii de restriște. Ei te-au avertizat repetat, distrugîndu-ți blogul, dar – cum nu te-ai lăsat – au trecut la nivelul următor.
    Apropo, ți-amintești că te-amenința unul – în direct, la tv, la voi acolo, la Iași – c-o s-o pățești cînd aveai să ieși pe stradă?
    Acum, sper că nu te superi pe mine dacă-ți spun că mi-ar plăcea la nebunie s-apară, ca martori la procesul ăsta, toți corifeii Elitei. Mamă, ce mișto ar fi!

    Apreciat de 1 persoană

  15. Dana (Mara) zice:

    Si de ce nu ar fi verosimila spusa cu „memoria si mina lunga a securitatii”? Pe linga har este si un strop mare de adevar. Cred ca si multi „invizibili” stau la o lunga coada a razbunarii. Ati vazut ca pe alte platforme de dezbatere sa fi fost aratata adevarata fata a gen. Iulian Vlad? Incepe distractia in stil Q mag. Ca sa ma exprim mai eufemistic, acolo unde filosofii sint „preluati” si publicati copios. Mie mi se pare chiar un simbure mare de adevar ce spune cu har Inimarea. Rasfoind zilele acestea si online unde este semnalat acest regretabil eveniment gasesc pe B1 stirea unde raportul de forte este subliniat. – renumitul filosof. Versus cercetatorul Liviu Antonesei, deci nu este amintit ca profesor universitar intentionat petru a-l minimaliza. Cum bine zice comentatorul este treaba tehnica care nu are treaba cu adevarul si decenta. Deci tineti strins de sfaturile avocatului si mult succes pentru ca sinteti un om deosebit si meritati. Sinteti printre oamenii de elita ai acestei tari.

    Apreciat de 1 persoană

  16. Viorel zice:

    Poate că e doar o strategie să vă determine, în contul daunelor pe care nu le puteţi, evident, plăti, să publicaţi cărţi la Humanitas!

    Apreciat de 1 persoană

  17. Alex One zice:

    Am citit ieri despre aceasta afacere judiciara sesizat fiind de articolul d-lui C Teodorescu din Catavencii si am fugit la „cestiune”. D-l Antonesei, aveti mare grija la proba cu vinul. Ala dus spre degustare la GDS !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.