Trei ani de la tragedia „Colectiv”.Update


th

Exact acum trei ani, cam cu o oră mai devreme decît cea la care scriu, a avut loc cumplita tragedia de la clubul Colectiv. Bilanțul inițial al victimelor a sporit zi după zi, ajungînd la 64 de morți. Trebuie desigur adăugate și persoanele, alte zeci, care au supraviețuit tragediei, dar care au rămas cu sechele pe viață. Ce s-a întîmplat după aceea? A renăscut spiritul civic, a demisionat guvernul Ponta și KiWi și-a pus „guvernul meu”. Altceva? Păi, patru dosare penale, trei reuniri, un judecător pensionat, zeci de termene de judecată. Și? Deocamdată, NICIUN VINOVAT! Ce poți să spui rudelor și apropiaților victimelor? Nimic. Din cîte motive de rușine bîntuie societatea românească nu cred să existe unul mai mare…. Cred că ar trebuie să ne fie rușine tuturor, chiar dacă gradual…

Un gînd bun pentru cei peste 5000 de oameni care în această seară s-au adunat la Colectiv prntru a-i comemora pe cei plecați acum trei ani într-o lume mai bună…

 

Update! Am înlcuit a doua fotografie cu imaginea monumntului comemorrativ realizat de artistul din Bistrița care semnează Mind Fk. Titlul lucrării – Omagiu Colectiv. Mulțumesc Danei Scumpu pentru semnalare.

Mind Fk_omagiu_colectiv

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Trei ani de la tragedia „Colectiv”.Update

  1. Mona zice:

    Am dat „like” în semn de solodaritate cu cuvintele așternute aici… Cerul arde azi, atât pot spune.

    Apreciat de 1 persoană

  2. vasilegogea zice:

    …mai corect, nu „trei ani de la…”, ci trei ani de…

    Apreciat de 2 persoane

  3. Dan zice:

    Reactia mea din urma cu apropape 3 ani: „TOTUL ARDE”
    Aici, la TOP 10
    http://www.muzicieni-trupe.ro/

    Apreciat de 1 persoană

  4. Vasilica Ilie zice:

    De câte ori îmi aduc aminte de drama de la ”Colectiv”, plîng. Mă gândesc la tinerii aceia tineri și frumoși care au murit și la părinții care i-au îngropat. Am scris și un poem atunci și l-am inserat în volumul de poezii ”Libertatea de a fi-între senin și ploaie”, publicat anul trecut.

    când frunzele se transformă-n îngeri…
    (in memoriam celor de la “Colectiv”)

    mai cade o frunză ruginie din pom;
    un dangăt de clopot anunţă o moarte…
    deşi toamna este atât de frumoasă,
    tristeţea pătrunde prin uşa rămasă întredeschisă
    de la ultimul cântec de înger…

    o! cum muşcă durerea din viaţă, zi de zi
    şi moartea coseşte de zor peluza încă verde!
    cum mirii s-au transformat în torţe vii
    ce ard la căpătâile mireselor!

    mai cade o frunză, se stinge o viaţă;
    vor rămâne părinţii singuri, ca pomii solitari…
    îngerii se cuibăresc grăbiţi în ceruri
    să răspundă la apelul de dimineaţă, în cor: prezent!

    toamna obosită, trage cortina după ea
    iar frunzele doinesc a doruri nenuntite…

    Apreciat de 1 persoană

  5. Lucreția Berzintu zice:

    Comemorare periodică și… doar atît! În restul timpului mai nimic despre tragedie, vinovați, reparații morale și materiale… Trist și revoltător! 😦

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.