Profesor pensionar, profesor asociat, Professor Emeritus…

De pe 1 octombrie curent, cînd mi s-a depus dosarul de pensionare, aș fi profesor pensionar. Tot de atunci însă, cum am aflat de pe o declarație semnată zilele trecute în legătură cu cursurile pe care le-am păstrat, sînt și profesor asociat. Iar de pr 26, cînd Universitatea a aniversat 158 de ani de la înființare, am primit și titlul de Professor Emeritus, pentru motivele scrise pe o plachetă metalică care a ajuns azi în posesia mea. Titlul acesta mi s-a acordat în cotumancie, în acele momente eu pregătindu-mă de externare după intervenția cu transplantul de cristalin. Nostim este că, pînă acum vreo lună, nu știam ce este acest titlu, credeam că este o formulă oaleacă eufemistică pentru a spune că ești pensionar, sau de a spune despre cineva că este profesor la pensie! Cînd mi s-a cerut un cv actualizat, am înțeles că, de fapt, mi se face o onoare. Mulțumesc colegilor mei și conducerii facultății pentru că au socotit că merit să fiu propus pentru acest titlu. Mulțumesc conducerii Universității, care mi l-a acordat. Sînt bucuros că placheta nu este semnată de rectorul momentului, care e detașat ministru de tristă memorie, ci de Dna prof. dr, Mihaela Onofrei, ordonatorul de credite al Universității pe perioada vacanței politice a rectorului. Pe placheta/ diplomei, după antet, scrie: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași/ conferă titlul de/ PROFESSOR EMERITUS/ Domnului prof. univ. dr. Liviu ANTONESEI,/ personalitate complexă a vieții culturale și academice ieșene, pentru anvergura și efervescența spiritului său creator, manifestat plenar atît la catedră, cît și în activitatea literară și publicistică”. Motivația ar fi potrivită titlului, sper că o și merit! Poate a contat și faptul că din 1972, cînd am devenit student, și pînă la 1 octombrie, cu excepția celor doi ani de stagiu, am fost mereu legat de Universitate, ca student. cercetător științific și cadru didactic. Cum mă simt legat și acum. O viață de om…

Nu mă omor după titluri, de altfel pe cele academice le-am luat fără să ard etapele, nici după premii, decorații etc – nici nu prea am primit -, dar întîmplarea asta m-a emoționat cumva….