Pension, sweet Pension/ Retraite, douce retraite…

 

Pension, sweet Pension/ Retraite, douce retraite

 

În română, cred că ar trebui folosită formula „dulce amăruie”, ca să fie în acord cu mărimea pensiei! Da, după 46 de ani și o lună, pentru că acum se pune și facultatea vechime în muncă, am ajuns la liman, mi-au încetat obligațiile oficiale legate de muncă. Iar mîine, se vor împlini exact 46 de ani de cînd am intrat pe porțile facultății. Cum speranța de viață la naștere a fost estimată de bunica maternă la trei zile, n-am crezut niciodată că voi ajunge la o vîrstă atît de înaintată. Acum, sînt bucuros că n-am fost întrebat dacă vreau să plătesc contribuția pentru pensie, ci mi s-a oprit de la sine…

O viață de om, cum spune formula tip. Sigur, asta nu înseamnă că mă culc pe-o ureche pînă se îndură Domnul și mă culege din această lume. În primul rînd, nu mă pot despărți brusc de colegi, iar să muncești cu cei mult mai tineri decît tine, mi s-a părut mereu stimulativ – așa că voi ține un curs în primul semestrul și două în semestrul viitor. Probabil, cu o anumită satisfacție legată de faptul că nu sînt obligat să fac acest lucru, că este opțiunea mea cît se poate de liberă. Și, poate, o satisfacție și mai mare că scap de birocrația care sufocă de mai bine de zece ani universitățile și, mai ales, pe universitai! Activitatea didactică și de cercetare aproape că nu mai contează, importante sînt raportările, statisticile, ședințele etc.

De bună seamă, sper că voi avea mai mult timp pentru citit și scris, precum și pentru tot felul de activități literar-culturale – lansări de carte, conferințe, dezbateri, consultanță și orice altceva la care mă pricep și, desigur, mă atrage. Sigur, cele plătite au prioritate, pensia nu poate fi cît salariul!, dar de bună seamă că nu-mi voi refuza prietenii, cum nu am făcut-o nici pînă acum…

Deși duminică, am socotit ziua de azi drept ultima zi de muncă, așa că am fost cu niște prieteni la graniță și mi-am cumpărat de la frații basarabeni tutun de pipă și cigarillos. Nu doar pentru că este mai ieftin, dar în toate mall-urile astea care au umplut orașul, nu se găsește tutun Amphora, pe care alături de Dunhill, îl prefer! Acum, să vedem cît va dura și viața asta de „pensionar”!