Traian Danciu – Cum au ajuns prietenii lui Putin și fondatorul Noua Dreaptă să formeze Coaliția pentru Familie


Acest text a apărut acum aproape doi ani, în noiembrie 2016 și, în mod ciudat, a trecut aproape neobservat. Poate pentru că a apărut pe un site care publică mai ales puncte de vedere ale diverselor minorități, poate pentru că organizațiile supuse investigației au preferat să nu atragă și mai mult atenția asupta detaliilor ascunse în ceea ce le privește. Acesta este punctul de plecare al articolului și, deci, concluzia la care ajunge ancheta jurnalistică: „Așa-numita Coaliție pentru Familie, care înfrățește ortodocși, neoprotestanți, catolici, greco-catolici și extremiști de dreapta, rupe România între propaganda rusească și fundamentalismul religios american. Ceea ce pare a fi un paradox este realitatea perversă în care trăim astăzi.” Dar întreg textul, cu toate informațiile devoalate, conduc inevitabil spre concluzie. Trebuie citite și linkurile active, care trimit nu doar spre sursele informațiilor, ci și la dezvoltări suplimentare. Traian Danciu se autoprezintă pe platfotma blogurilor Adevărul, unde scrie periodic: „Traian Danciu este autor şi jurnalist liber profesionist, colaborator al postului de Radio WDR din Germania şi la diferite ziare şi reviste din Germania. Ultimii doi ani i-a petrecut în Rusia şi în regiunea Caucazului de Sud, realizând de acolo materiale pentru presa scrisă şi radio. Romanul „Geamantanul cu romburi”, precum şi volumul de versuri “Index de încrucişări posibile” au apărut în România la începutul anilor 2000. În 1990 a părăsit România şi s-a stabilit în Germania. S-a născut la Rupea, judeţul Brașov. În general el regretă multe, iar cel mai des propria neputinţă de-a face din România un loc în care şi-ar continua viaţa. ”Mențioez că roamnul Geamantanul cu amintiri a apărut la Editura T, parte a Fubdației Culturale Timpul și soră a revistei cu același nume, pe cînd mă mai ocupam de ele.

Ce mi se pare interesant este faptul că „evoluțiile” de aici sînt similare cu cele din Polonia – sprijinirea extemei drepte de către partidele de guvernînt – aici PSD, acolo PiS -, de către bisericile majoritare – aici BOR, acolo biserica catolică -, introducerea pe agenda publică a unor problematici care escaladează conflictele sociale etc. Recunosc că, din aceste puncte de vedere, polonezii ne întrec – dar venim și noi puternic din urmă!

Aici excelenta analiză de pe platfotrma Vice

https://www.vice.com/ro/article/53bkmz/cine-sunt-oamenii-din-spatele-coalitiei-pentru-familie?utm_campaign=sharebutton

Iar aici un articol de acum două zile de pe blogurile Adevărul

https://adevarul.ro/news/politica/un-guvern-nu-vrea-europa-1_5bacae2fdf52022f75e78d10/index.html

150724-noua-dreapta

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Traian Danciu – Cum au ajuns prietenii lui Putin și fondatorul Noua Dreaptă să formeze Coaliția pentru Familie

  1. InimaRea zice:

    Nu-mi prea dau seama de ce vezi tu aici ”o excelentă analiză”. Mie-mi pare la fel de dogmatică cu ceea ce combate – dogma fiind ”Rusia e Răul din lume”. Bine, nu-i chiar singurul Rău, de cînd cu Trump.
    Dar altceva-mi spune că ”excelenta analiză” pleacă de la o premisă discutabilă: ”împotriva unei Europe unite, liberale și progresiste”. E-mpotriva unei realități, ori a unui deziderat? E o luptă cu realele valori democratice eurupene, ori ”o acțiune de prevenire”? Întrebări justificate de dubiile mainstream-ului european nedughinist ori neoputinist, despre succesul construcției europene, despre stadiul în care-a ajuns, despre apropierea acestuia de ideile inițiale ale proiectului Casa Noastră Europa; mai ales, despre viitorul UE.
    Apoi, mantra ”excelentei analize” e pericolul rusesc pentru România. Ca să fie mai persuasiv, autorul adaugă ingredientul ”fundamentalismul religios american”. CpF devine, astfel – chiar explicit, în ”analiză” – vîrful de lance al alianței toxice ruso-americane, împotriva apartenenței României la spațiul euroatlantic. Aproape că m-aș bucura să aparțin unei țări atît de strașnice încît necesită o alianță planetară împotriva sa – ca-ntr-un film despre războiul lumilor. Iar desupra acestei năpraznice realități, plutește păcatul de moarte ”homofobia” – un cuvînt-valiză, de-acum, cuprinzînd orice idee neconsonantă cu Europa unită, liberală și progresistă – care nu-i clar de și există.
    De pildă, eu aș vorbi despre alergia la propaganda pro LGTBQț dar mi-e că m-aș trezi ultraconservator și fundamentalist ortodox. N-ar fi rău dac-aș face parte din aceeași societate cu statele proclamat-religioase – mai ales cu Isrealul, m-aș mîndri a fi tovarăș de ultranaționalism retrograd. Chiar de m-aș trezi la aceeași masă cu Rusia, Iranul, Turcia, statele din Golf.
    Asta-mi pare-a fi problema zilelor noastre – reacția la insurecția homosexualității, puternică și-n țara ei de baștină – US. După mine, e semn că o parte a Americii crede că lucrurile au cam scăpat de sub control, că faimoasa ei corectitudine politică se-ntoarce viforos împotriva ei înseși, ca o modificare climaterică ce nu mai poate fi tolerată la pierderi colaterale.
    Istoria glosează conștiincios fenomenul reacție-contrareacție, astfel că m-aștept chiar să prind vremea cînd va fi blamată unanim corectitudinea politică de care mulți dintre noi nu ne-am dovedit demni.

    Apreciat de 1 persoană

    • Păi, nu e o alianță chiar planetară, fundamentalismul religios american manifestîndu-se prin credincioși, ca să spun așa, de origine română! Iar modul de a proceda al Rusiei putiniste prin vecini și aiureqa nu mai este o necunoscută… A, nu cred să avem o speranță de viață chiar atît de mare!

      Apreciază

      • InimaRea zice:

        Eu în repeziciunea schimbărilor, am încredere. Dar poate revezi chestia cu fundamentalismul religios american, că doar nu l-au inventat româno-americanii.

        Apreciat de 1 persoană

      • Nu l-am inventat, doar îl cară aici!

        Apreciază

      • InimaRea zice:

        Doamnă dragă, eu admir evreii – atît pe cei din Israel, cît și pe cei din diaspora lor. Pomenirea Israelului, în discuție, e pentru dreapta măsură a lucrurilor: Dacă judecăm o conduită oficială – a Rusiei, aici – trebuie s-avem aceeași măsură și pentru alte state bîntuite de ”ortodoxism”. Mai ales, să fim atenți ca – din prea-nflăcărată retorică – să nu ne trezim a fi vexat sensibilitățile altora. Efectul fluturelui de Madagascar, ca să zicem așa.
        Încolo, vă mulțumesc pentru vorba bună!

        Apreciat de 1 persoană

      • mihaela grancea zice:

        Aveti dreptate. Am rude in USA. Sufera de sindromul prezentat.

        Apreciat de 1 persoană

    • Dana (Mara) zice:

      Stimabile domn @Inima Rea, (trecind peste faptul ca salut interventiile dumneavoastra pe blog si regret ca in ultimul timp sinteti prea rezervat si nu ne incintati ca in trecut cu comentarii pertinente si interesante ), dar doresc si eu sa fac o umila observatie. Ca simplu observator sper obiectiv pentru ca nu ma implic afectiv in chestiune, instrumentalizarea politica a religiei este o problema care ar trebui sa ingrijoreze. Daca nu ar fi bruma de intelectuali lucizi si rezonabili care tin piept cu decenta fundamentalismului religios de toate felurile cum este Amos Oz sau „stingistii”, opozitia atit de mult blamata si ridiculizata nu stiu daca Israelul ar mai fi un stat modern si democratic (asa cum se pretinde). Sa luam numai atacul direct la Curtea Suprema de Justitie care este ultimul avanpost al apararii unui stat de drept. Dar interesant este ca nici opinia publica nu mai reactioneaza, iar propaganda de extrema dreapta incepe sa prinda si la oameni care in mod obisnuit ar trebui sa aiba spirit critic. Dupa anii 90 si dupa caderea comunismului a trebuit gasita o alta paradigma iar „Marele Manipulator” vorba lui Culianu, spart in mii de cioburi, nu a avut timp sa inventeze o alta religie. Pragmatic, se alege iar o cale batatorita.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Dana (Mara) zice:

    Viceversa cu mare simpatie un dar muzical:

    Apreciat de 1 persoană

  3. Vali G. zice:

    Teologia politică ortodoxistă și operativă a jucat rolul primordial în postdecembrism, inclusiv în lupta factice și postfactum cu regimul comunist. Legitimări reciproce, ridicări în slăvi, acum ștergem cu buretele escrocheria pretins proccidentală (lupta anticporupție prin corupere, și la ordin) și revenim la starea incertă din 1989, fără certitudinile ei și cu teologii secu lari pe post de conducători ai maselor mai ignorante ca niciodată în domeniul politico-ideologic. Și fără problema comunismului, irezolvabilă în termenii lor, de-acum benignă pentru puterea lor retrogradă și de mase (deși utilă pentru legitimare, în continuare). familia este un epifenomen, ca și promotorii ei, manevrați de niște organe autohtone neprevăzute de acest free-lance. Deci inexistente, deși multe și cu prea multe rsurse pentru inteligența lor anxioasă.
    Analiză cam prea de ziarist luptător, anti-tehnic,nesemnficativ în politica reală.Ca și polemica despre familie, irelevantă tehnico-juridic (în Europa). Dar mobilizatoare, pentru nimic, neservind nici măcar ca manipulare eficientă 9exceptând poate un autism de masă, fiecare cu ideile lui simple și suficiente)

    Apreciat de 1 persoană

  4. InimaRea zice:

    Am găsit asta pe un stick:
    Prietenului meu Liviu Antonesi
    Mon frere, știu că ți-e manifest nesuferită Angela Merkel – știu și de ce, din cauză de greci. Dar, profund, datorită formației tale de psiholog, care nu crede-n balansări ale personalității ca manifestări ale normalului, ci vede-n ele semne ale bipolarității. Propria-ți experiență politică te-a dumirit: oamenii ăștia (politici, adică) n-au cum fi normali fiindcă politica e isterizantă – și-asta, în cel mai puțin nefericit caz. Dacă mai era nevoie – și poate că era – ultima ta speranță politică a dat kix (de Herr, zic).
    Mon cher ami, îți propun o perspectivă asupra celei pe care tu o numești Frauenstein, iar eu – Mutter Courage. Nefiind eu pasional ca tine, nu-mi permit luxul de a iubi ori urî oameni politici – niște străini care-mi influențează viața fără să-și da seama, cam ca șeptelul a cărui băligare sporește efectul de seră. Așa că pornesc de la premise obiective (parol!). Cum ar fi: Mutter Courage se opune căsătoriilor nebiblice. Implicit, se și pretenției cuplurilor antibiblice de a adopta și crește copii.
    E un act de curaj, în lumea asta care pare hotărîtă să-și schimbe orientarea sexuală – dacă nu-i corectă, desigur – mai curînd decît să discrimineze cel mai bun produs al ei, Comunitatea Curcubeului. Și-asta ar fi doar o ciudățenie – nume de cod ”corectitudine politică” – dacă n-ar fi cuplată cu alta: nu recunoaște decît ”păgînilor” (musulmanilor, de fapt, fiindcă budhiștii și ceilalți ne Yahviști nu intră-n discuție) dreptul de a-și manifesta public credința; creștinilor – nu prea, fiindcă i-ar putea jigni pe musulmani.
    Căci se-ntîmplă ca din cei trei frați Yahviști, creștinismul să rămînă singurul tolerant: iudaicii s-au retras orgolios în tradiția Poporului Ales, singurul cu care Yahve a făcut înțelegeri, din care ultima a fost frumos caligrafiată pe cerul lui Noe – divina semnătură a curcubeului. (Am spus ”curcubeu”? Honny soit qui mal y pense!) Musulmanii-s mezinii rîzgîiați și imaturi, ușor de rănit și greu de-mpăcat – dacă nu imposibil.
    Ca frate mijlociu, creștinismul caută aurita cale de mijloc – și-a și găsit-o: laicizarea. În societatea modernă a Occidentului, creștinismul e condescendent tolerat, și doar în virtutea libertății de conștiință – din drepturile universale ale omului. Libertate care pune pe-același plan dreptul la diversitate, bunăoară – acela care a dus la afirmarea hotărîtă a Comunității LGBT. Astfel că o procesiune religioasă e de același rang cu Parada aceea, iar o biserică e pe-același plan cu un bar pentru curcubitacee (pardon, curcubeici, prin curcubitaceu se mai înțelege și castravetele, total neavenit într-o discuție cu pretenții).
    De-aia-i spun eu Angelei, Mutter Courage. Însă-i doar primul argument. Al doilea e acela că-și urmează instinctul politic, încurajînd adopția în massă a musulmanilor irezistibil atrași de ”miracolul german”. Dorința lor arzătoare – de a trăi într-o lume și pașnică, și prosperă – se-ntîlnește-n imanent cu a lui Mutter Courage, de a descuraja căsătoriile nebiblice, implicit – educarea copiilor în familii antibiblice.
    Dar abia al treilea argument susține decisiv cognomenul Mutter Courage: odată instalați în Jermania, cîteva milioane de musulmani nepervertiți de viața occidentală se vor simți profund jigniți de manifestările publice al LGTB. Candizi cum îi știm, nu vor pregeta să-i prigonească-n numele Profetului. Concomitent, vor prolifera o populație nouă, sănătoasă la cap – din perspectiva lor. Astfel că-n cel mult două decenii, Germania va scăpa de amenințarea nu doar a căsătoriilor nebiblice, ba chiar și de a cuplurilor antibiblice.
    E ceva ce mie-mi convine – o pot spune acum, că bate-un vînt de libertate și pentru ăi ca mine, incorecți politic. Că prețul acestei noi libertăți poate fi adoptarea Shariei în toată Europa, nu mă interersează – e un proces la care n-am cum mai participa din binecuvîntatul motiv că Yahve a hotărît o vîrstă-limită pentru muritori.
    Ba chiar mă simt un pic măreț, putînd și eu spune – ca un empereuer jadis: Apres moi, l’Islam!”

    Apreciat de 3 persoane

    • Doar că, înghesuită de aliați, de populațiune și de refuzul altor țări de a=i primi oaspeții, Mutter a ta face puternic pași înapoi…

      Apreciază

    • dezideriududas zice:

      @ InimaRea

      Dvs. sunteti prea serios, eu sunt prea glumet pe-aici pe la Liviu….La d-nul Tudoran, odata, era invers, dar tot a fost neclar deznodamantul, atat timp cat nu va mai citesc pe acolo…Eu voi mai reveni….Nu vreau sa-l las singur pe dom’Ontelus pe-acolo.

      Ajutati-ma va rog cu o relationare, dvs., Liviu, sau cine mai este sensibil fata de un om aflat in nevoie….Ma gandesc evident si la NeamtuTiganu, saritor de felul lui…..

      Recent, mi-am imaginat antonimul, de Dreapta, a „corectitudinii politice”, de Stanga. Nu prea sunt multumit de ce mi-a iesit, „globalismul national”, cu toata consonanta peiorativa….Imi puteti da o idee ? Am plecat de la „internationalismul proletar” de Stanga, ar mai fi „nationalul capitalului” de Dreapta…., dar tot nu prea vad inainte….Liviule, ce-ti spune Creta ? Treci la tabla ?

      PS InimaRea, NeamtuTiganu….sunt deja formule consonante cu „vremea”, ce contin disonante majore in etimologia lor interna…Ati avea un avantaj in fata noastra, care inca nu stim daca suntem disonanti sau consonanti, macar cu „vremurile”….., atat timp cat pe noi ne cheama simplu, Vasile, Gheorghe…hai, Dezideriu.

      Apreciat de 1 persoană

      • dezideriududas zice:

        Mai adaug la datele problemei faptul că in 2009, după evenimentele anuale organizate de mine ( atunci în 3 zile, Instituții – Cultură-Economie ), pentru a rămâne…., am formulat conceptul de Centru Local (de) Transfer Global ( adresa mea de email, pe gmail ), “exasperat” ( rece și ingineresc, totuși…) de avalanșa de Centre Globale de Tranfer Local….Sfidarea entropiei, mai ceva ca la Servan-Schreiber ( Jean-Jacques ) odată !

        Apreciat de 1 persoană

  5. Dana (Mara) zice:

    Intrebare naiva – oare in ce masura evanghelistii din America dicteaza agenda lui Trump care este doar o papusa in toata ecuatia? Intrebare retorica – da de gindit acest lucru sau o luam ca atare? Este OK ? A devenit un fapt comun sa asistam la declaratiile liderilor evanghelisti cum ca ei s-au rugat pentru a veni sfirsitul lumii si au pregatit venirea lui Isus Mesia asa cu isi imagineaza ei intr-o credinta de neclintit care pe alocuri te infioara. Dar se pare ca nu mai infioara pe nimeni. Daca nu esti credincios fanatic nu existi, nu esti respectat in societate. Acesta este noul trend, dupa homo sovieticus au sarit in barca lui homo religiosus care este acuma pe val.
    Nu ar fi rau sa fie o religiozitate pozitiva in sensul hasidismului (curent religios popular, antidogmatic, fundamentat pe credinta ca evlavia, contopirea omului cu natura,dragostea pentru aproapele, bucuria de a trai formeaza chezasia comuniunii dintre sufletul omului si divinitate. Baal Sem Tov sustinea ca spiritul divin este omniprezent, in fiecare om si in tot ce ne inconjoara, iar rugaciunea sincera mai presus de eruditie – citez din dictionar explicativ al dl. Harlaoanu.
    Nu acea religie opresiva care incearca sa se impuna acuma prin care se strivesc si se anuleaza reciproc. Noul homo religiosus este mai nou si neaparat politico-religiosus, autosuficient, sfidator, convins ca numai pe el il va imburda bunul Dumnezeu in mijlocul raiului (ador expresia asta ardeleneasca) iar toti ceilalti altfel decit el sint niste nulitati. Este valabil si pentru Turcia lui Erdogan, alte tari arabe, pentru Rusia lui Putin, Polonia, Ungaria etc.etc. unde a religia incepe sa dicteze serios in viata politica.

    Apreciat de 3 persoane

    • Păi, am am spus de mai multe ori că, la noi, ortodoxia este ideologia de substituție după căderea comunismului. La alții, polacii de pildă, e cartolicismul, pe care îl îmbracă în haină naționalistă…

      Apreciază

Comentariile sunt închise.