Videografie la „Povestea scribului care ne-a furat fericirea”

Am mai postat filmul acesta acum vreo două luni. Acum, grație prietenului Mihai Dinu Gheorghiu, am terminat de citit și cartea despre care este vorba. O  carte fascinantă despre felul care prima religie abrahamică, cea iudaică, a introdus păcatul în lume, fiind urmată riguros și de celalalte două, creștinismul și islamismul. Asta s-a petrecut cînd scribul J, autorul unei versiuni a Genezei, a plagist textul sumerian Enki și Ninbursag – dar a împrumutat și din alte texte, inclusiv din Ghilgamesh – mai epurînd, mai modificînd, schimbînd complet sensul originar. Asta se întîmpla acum vreo 3000 de ani, la 1500 de ani de la apariția origialelot. Și astfel, de trei mii de ani evreii, de două mii creștinii și de o mie cinci sute musulmani trăiesc sub semnul păcatului originar, sînt condamnați la suferință și ispășire. Asta nu înseamnă că înainte de scribul J omenirea era în întregime și mereu fericită, înseamnă doar că nu era condamnată la suferință și și durere „din principiu”. Oamenii puteau fi fericiți sau nefericiți din propriile motive, datorită conjuncturilor nefaste etc. Acum, îmi explic măcar parțial enomenul de atracție/ repulsie care l-am simțit din adolescență față de religiile monoteiste, toate totalitare, în centrul cărora stă un Dumnezeu invidios și răazbunător și atracția față de gnoze și față de tot felul de politeisme, de la animismul elementar la religile egipteană și sumeriană, greco-romană, hinduiste, culmimînd cu buddhismul tibetan…

Sigur poemul poate fi citit, am și văzut că a fost foarte citit și apreciat și fără video/bibliografie, dar tema e fascinantă și mă voi apuca de ea și în proză eseistică, probabil…