L-am primit acum cîteva zile, l-am citit, mi-a plăcut, apoi am pierdut mailul din vedere, e drept că și inboxul meu, oricît l-aș primeni, tot dă pe dinafară de mesaje. Dar cînd l-am postat pe Andrei Vieru cu Bach, mi-am amintit de poemul lui Vitalie. De unde amîndoi artiștii locuiesc la Paris! Aș spune că începe bine săptămîna cu doi parizieni de-ai noștri!
Descriu poemul meu:
În faţa blocului, de cealaltă parte a bulevardului, e un alt bloc.
Acei din blocul din faţă văd în faţa lor blocul din faţă în care stau eu.
Nu cred că acei din faţă îmi văd faţa de după geam.
Reţinem cuvintele cheie: bloc, faţă.
Blocurile din oraşul meu au toate o faţă şi un dos.
Faţa blocurilor este de regulă îngrijită şi arătoasă.
Ce se află în spate, în curţile interioare, n-o ştiu decât locatarii,
Proprietari sau chiriaşi.
Reţinem rolurile cheie: proprietar, chiriaş.
În oraşul în care blocul meu îşi arată lumii faţa
Adulţii au un scop bine determinat: să devină proprietarii spaţiului dintre patru pereţi
Evoluţia statutului neafectând însă involuţia costurilor
Reţinem finalitatea: spaţiul dintre patru suprafeţe plane.
Și linkul către postarea originală de pe blogul poetului
da, poza e din Paris; blocul e de oriunde
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că e vis-a-vis de blocul autorului, nu?
ApreciazăApreciază
Pe mine ma-ntrebi?! De unde sa stiu eu unde sta autorul? Locul lui e oricum in istoria literaturii…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi, ăla e locul!
ApreciazăApreciază
Multumesc, draga Liviu pentru aceasta postare! da, blocul e de oriunde… ca si finalitatea. si restul…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Blocul e de oriunde și din fața blocului tău! Cu mare drag.
ApreciazăApreciază