Căutam ceva pe net și am dat de întîmplare peste articolul acesta pe care îl și uitasem. Mi-am amintit că mi=l ceruse Vasile Ernu pentru un grupaj tematic privind liberalismul. Deși i platformă de stînga, Critic Atac abordează teme diverse și invită colaboratori de diverse orientăr ideologice și intelectuale. L-am citit, spre surporinderea mea l-aș publica și acum ca articol nou. Mai nimic nu sa schimbat în politichia românească în mai bine de șase ani. Oricum, nu în bine! Partidele clasice sînt și mai puțin structurate doctrinar ca și atunci. Veste bună ar fi că încropirea „populară” produsă ci forcepsul de Băsescu și0a trăit traiul și și-a mîncar mălaniul. De altfel, un mălai bun și mult! Băsescu a tras pe margine,. iar egeria lui e tocmai în Costa Rica. Liberalii, după două conduceri feminine penibile, au ajuns la una masculină la fel de penibilă. Te uiți la Șică și ai impresia că misiunea lui e să stingă lumina la utimul partid istoric. Cît privește PSD-ul, care se autoporeclește social-democrat, a mutat toate contribuțiile sociale la angașați, se luptă cu salariul minim, acordă protecție socială nu săracilor, ci capitalului. În țările normale, repartiția proitului e 40% la capital și 60% la forța de muncă. În cele aproape normale este 50/ 50/ La noi, este 60% la capital și 40 la muncă. De parcă PSD și-ar fi propus să ilistreze exemplar comnstatările lui Picketty privind polarizarea economică a soceiții și avansul de neoprit la sărăcirii majorității oamenilor.
Acum vreo doi ani, părea să vină niște semne bune dinpre USR în ciuda refuzului unei definiri docrrinare. A obținut un scor bun mai degrabă ca promisiune decît ca realitate politică efectivă. Cum au intrat în Parlament, cum au început să se certe, să demisineze și să excludă. Acum, e un fel pată de culoare, opoziția vocală. Cam puțin față de promisiuni. Ce se întrevede? Dacă nuj avem ghinion, o alternativă de stînga democatică, Demos. Nu știu ce forță are pe moment, dar e primul partid care se autodefinește doctrinar la modul serios. Iar mai la dreapta, partidul mult moșit al lui Dacian Cioloș. Nu știu dacă vreunul din cele două partide va căpăta forța necesară accederii în viitorul parlament. Dar aș fi bucuros…
Aici articolul meu de acum șase ani
http://www.criticatac.ro/unde-ne-sint-liberalii/
Aici, platforma Demos
Dă clic pentru a accesa DEMOS_PROGRAM%20FINAL_web.pdf
Iar aici platforma România 100
@ntonesei's blog 
N’avem.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa mi se pare și mie…
ApreciazăApreciază
Au fost unii, într-adevăr liberali, care se răsucesc în mormânt când văd ce s-a ales cu partidul şi cine îl conduce: demolatorul Ludovic Orban.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur că au fost, dar cum vedeți sîntem obligați să vorbim la trecut…
ApreciazăApreciază
Ca fost membru PNL si liberal in pasiuni, cred ca si fatalismul are rolul lui pentru a ne scuti de dementa frustrarilor. Eu nu ii mai iert, imi depaseste competentele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Că-i iertăm, că nu=i iertăm, oricum au făcut praf o opțiune posibilă…
ApreciazăApreciază
”Partidele” noastre, toate din păcate, împărtăşesc o unică tendinţă doctrinară, o identică formulă ideologică, care reunesc după o formulă ce pare să ţină de spiritul locului, populismul şi cleptocraţia. Poate în proporţii diferite, dar nu am un cîntar suficient de fin încît să sesizeze nuanţele. Probabil, în perioadele de precampanie şi campanie electorale, la toate, domină populismul, pe cînd, o dată ajunse la putere, sau măcar participante la diversele nivele ale acesteia, se dezlănţuie feroce cleptocraţia. În privinţa populismului, care a ajuns pe nişte incredibile „culmi de progres şi civilizaţie”, spiritul critic pare complet dezarmat, iar împotriva cleptocraţiei, Justiţia pare complet neputincioasă. Indiferent dacă vorbim despre cea comună sau ne îndreptăm spre „specialităţile” de tranziţie, precum delicata ANI sau impetuoasa, în intenţii, DNA! „Partidele” noastre nici nu sînt, de fapt, partide în sensul curent al termenului, ci un fel de înjghebări de natură clientelară, nişte „structuri” cvasi-mafiote.”
Atunci, ai spus tot. La Sfîrșit a fost Cuvîntul. Între cel de-nceput și celălalt, nu se mai întîmplă nimic altceva deși oarece schimbare se produce – ne trece timpul. Bine că nu-i și ăsta de furat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum, vorba ta, bine că e și timpul nostru de furat, deși furat este!
ApreciazăApreciază
@ InimaRea
@ LA
La timp suntem „tehnocrați pe ramură” : ni-l furăm singuri. Norocul nostru este că DNA-ul timpului este „român verde”….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@ LA
Ref. la Consiliul Mondial Român Moldova ne gândim la Constantin Zăinescu pentru „ultimul pe listă”, știți, persoana cea mai importantă în România…. A fost parlamentar PNL. Sigur e „OM” si nu e „POM” si el ? Liviu, ai „Amintiri din copilărie” cu el ? Ref. „La cireșe”, trebuie să fim mai reflexivi….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E ok, din ce stiu eu.
ApreciazăApreciază