Liviu Antonesei – Ascensiunea


Cu una din recentele poze ale lui Dumitru Ungureanu, normal!

DSC07236

 

Ascensiunea

 

 

Poate că desprinderea despre care mereu citesc, s-o numesc levitație,

poate este posibilă dacă atingi, ca un corp ceresc spărgînd orbita lumii,

dacă atingi viteza de eliberare, a cărei formulă e atît de complicată –

dar cu trecerea vremii, energiile nu se adună, se consumă și scad

an după an, lună după lună, iar spre sfîrșit semnele apar zi de zi.

 

Sau poate sufletul, cu greutatea sa neînsemnată, scapă gravitației

și se desprinde ca o frunză de carpen, minunata metaforă a libertății

din titlul unei cărți pe care am citit-o în prima mea tinerețe –

dar acela nu ești tu, nu sînt eu întrutotul, așa cum mă știu

cînd cuprins de spaima vidului mă uit halucinat în oglindă…

 

Nu, de trei ori nu! Poate că totul nu ține nici de energiile

în continuă scădere, nici de trecerea vremii, de capătul timpului –

dacă pe insulă, pe faleză, pe plajă, o vezi înălțîndu-se lin,

ca un abur, din valuri, vei, voi rămîne cu picioarele-n nisip?

O, nu, înălțarea nu este deloc o afacere strict  privată!

 

 

12 – 13 Iunie 2018

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Liviu Antonesei – Ascensiunea

  1. ANA POP SIRBU zice:

    Excepțional !

    Apreciat de 1 persoană

  2. mihaela grancea zice:

    Sau poate sufletul, cu greutatea sa neînsemnată, scapă gravitației

    și se desprinde ca o frunză de carpen, minunata metaforă a libertății….

    Superb! Ca de altfel, tot poemul.

    Multumesc pentru moment!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Lucia Alexandru zice:

    Minunată metaforă !

    Apreciat de 1 persoană

  4. InimaRea zice:

    Eheu, Poete, optimistă lamentație! Nemărginita ta generozitate te face să-mpărtășești o experiență de neîmpărtășit. Ai dibuit calea de-a gusta nepedepsit și deliciosul egoism omenesc.
    Ai dreptate, e o prostie să spui că fiecare moare singur. Fiecare moare cum a și trăit – ori singur, ori într-un grandios spectacol în care – subliminal – își ia publicul cu el, măcar pentru o clipă. Dar ce clipă!

    Apreciat de 1 persoană

  5. gyll zice:

    Să trăiești,la mai sus…. ascensiunile viitoare!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Un poem profund. Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  7. dorin popa zice:

    banuiesc de multa vreme ca lucrurile stau cam asa,
    dar nu am indraznit :

    înălțarea nu este deloc o afacere strict privată

    Apreciat de 1 persoană

  8. Dana (Mara) zice:

    Minunat.
    Cum sint mai prozaica cind am deschis calculatorul si am dat de titlu – Ascensiunea – am crezut o clipa ca este titlul unui roman sau ati scris in sfirsit proza pe care o tot asteptam.
    Poate se risipeste putin melancolia cu acest text antologic al lui Florin Iaru care descreteste toate fruntile cu decriptari din nenea Iancu citire. Daca elucideaza secretul lui nenea Anghelache, va propun o provocare si mai mare – ma roade de mult o intrebare buclucasa – care este tilcul altei dileme ancestrale din Caragiale in D-ale carnavalului de aceasta data: „Nu ma cauta, am trecut cu neamtul meu in Bulgaria”.
    Poate va prindeti in joc. „Gasitorului recompensa”.
    Sper ca v-am smuls un zimbet, desi eu nu prea reusesc. Am incercat totusi.
    O zi buna si senina. Viata este frumoasa.
    http://dilemaveche.ro/sectiune/la-zi-in-cultura/articol/caragiale-n-a-vrut-sa-raspunza-dezvaluirea-secretului-lui-nenea-anghelache

    Apreciat de 1 persoană

  9. Julien Caragea zice:

    „Nu, de trei ori nu! Poate că totul nu ține nici de energiile
    în continuă scădere, nici de trecerea vremii, de capătul timpului –
    dacă pe insulă, pe faleză, pe plajă, o vezi înălțîndu-se lin,
    ca un abur, din valuri, vei, voi rămîne cu picioarele-n nisip?
    O, nu, înălțarea nu este deloc o afacere strict privată!”

    Dincolo de metafizice îndoieli, date de turmentele lucidității ce ar voi să prindă totul într-o („atât de complicată”) formulă – umanul, inextingibilul dor de excelsior… (!)

    Apreciat de 1 persoană

  10. Poezia este partea cea mai frumoasă și niciodată risipită a Luminii. Ecoul ,,nu ține nici de energiile
    în continuă scădere, nici de trecerea vremii, de capătul timpului”. Acolo unde este Poezie, există Înălțare. În zbor tineresc ca al lui Icar, în atingere albastră, matură cum a fost cândva metafora cu aripi a lui Dedal. Felicitări…,,Ascensiunea” este un poem din nesfârșita Tinerețe. . .

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.