Zile de rîs (5). Cu Dorel Schor


Și alte trei din excelentele sale povestiri umoristice. Iar de la Buldozeristul Furios o imagine de mare actualitate…

unnamed

 

ORA DE BAIE

   – Sunt exasperat! îmi spune Eliahu Iliescu. Când ţi-e lumea mai dragă, apare câte un musafir nepoftit, câte un vecin dornic să stea la taclale… Şi când asta? La ora când aş vrea să mă odihnesc, când copiii sunt liniştiţi, când se recomandă să nu se facă vizite…
   – Ai putea să le spui.
   – Ce să le spun?
   – Adevărul. De exemplu că e ora băii. Copilul nu trebuie să sufere. Te scuzi că-i ora de baie şi fiecare înţelege!
   – Crezi? zâmbeşte neîncrezător Eliahu.
   – Hai să facem o probă. Îţi stau la dispoziţie.
   Nici nu termin bine vorba şi apare Şimon Şeinerovici.
   – Hai să te fac o tablă, rosteşte el cu entuziasm.
   – Regret mult, se bâlbâie Eliahu, dar e tocmai ora când sugarul trebuie să facă baie, nu te supăra.
   – Nici o supărare, acceptă Şimon situaţia. Lasă că joc cu el (şi mă arată pe mine). Tu fă-i baie plodului. Numai lasă la suprafaţă o sticluţă cu ceva.
   Totdeauna mi-a făcut plăcere să-i smulg o linie, două banditului ăsta, aşa că in timp ce gazda intră în baie de voie, de nevoie, mă pregătesc să-l atac cu albele. Probabil că individul trişează însă, sau are un noroc fenomenal pentru că, în trei sferturi de oră, abia dacă reuşesc să scap de marţ. Pierd invariabil şi când Şimon pleacă, răsuflu uşurat. Îmi amintesc de Eliahu şi îl strig complice:
   – Poţi să ieşi din baie, tipul a plecat.
   Numai că sună cineva la uşă. Cine e? Madam Gurnişt !
   – I-am adus doamnei o reţetă de borş din Bucovina, spune. Unde e?
   – A ieşit să-i plimbe pe cei mai mărişori, zice Eliahu. Eu am rămas acasă pentru că trebuie să-i fac baie chiar acum lui ăla micu…
   – Ce vorbeşti? se bucură madam Gurnişt. De când n-am mai asistat la baia unuia mic şi drăguţ… Lasă că te ajut eu, punem apă îndată.
   Bietul tată se uită la mine, eu ridic din umeri, cu alte cuvinte „fă-i baie, te pui cu asta?”. Aşa că el umple din nou cădiţa, desface scutecele şi întroduce pruncul (care nu ştiu de ce tocmai plânge) în apă. Madam Gurnişt e şi ea în baie, îi aud sfaturile, plodul urlă de-a binelea. Mi se rupe inima, dar ce pot să fac? Îmi torn puţin coniac şi aştept să treacă. În sfârşit, baia numărul doi se termină.
   – Eu vă las, ne zâmbeşte madam Gurnişt transpirată, îmi pare bine că am putut fi de folos.
   – Ei asta e! exclamă Eliahu. Bine că s-a dus. Dacă nu-i făceam baie, precis că stătea s-o aştepte pe nevastă-mea. Care, dacă nu mă înşel, chiar vine…
   Numai că cea care vine nu e madam Iliescu, ci madam Biton, vecina de la etajul opt. Şi ea o caută pe doamna, şi ea regretă că nu-i acasă pentru că vrea să organizeze o excursie numai a femeilor.
   – Cu dragă inimă, zâmbeşte strâmb Eliahu, numai că noi tocmai ne pregăteam să-i facem baie copilului şi…
   – Ei, asta-i bună, exclamă vecina. Cum o să-i faceţi voi, bărbaţii, baie…Eu am şapte copii, aşa că pardon, lăsaţi pe mine.
   Nu apucăm să spunem nimic, puştiul deja zbiară în braţele vânjoase ale vecinei,cada e umplută în doi timpi şi trei mişcări, iar plodul, săpunit cu experienţă, mai-mai  că-şi pierde răsuflarea de atâta curăţenie. Când pleacă madam Biton, o întinde şi Eliahu, disperat, iar eu rămân responsabil cu casa, sugarul şi propria-mi disperare. Norocul meu că apare, în sfârşit, doamna Iliescu, care exclamă logic:
   – Cred şi eu! Tocmai acum şi-a găsit soţul meu să plece… Când trebuie să-i facem baie copilului.
   Nu am curajul să spun nimic şi, din pură prietenie, mă ofer s-o ajut. Iar plodul, habar nu am de ce, urlă imediat ce-l băgăm în apă.
TOATĂ LUMEA CÂŞTIGĂ

   – Ai auzit ultima noutate de la noi din bloc? Amalia, englezoaica de la patru, şi-a luat o slujbă…
   – Ei, bravo! Şi ce va face cu copiii? Are doi copii mici.
   – A găsit o soluţie. La etajul trei stă madam Brodiciche din Odesa. Îi lasă ei copiii până la ora patru. A acceptat s-o ajute, mai scoate şi ea un ban, că soţul ei are un serviciu cam slăbuţ.
   – Chiar că e interesant. Dar cum o să se descurce madam Brodiciche cu doi copii mici? Parcă ştiam că lucrează croitorie, transformări, cârpeli, chestii din astea… N-o prea văd stând la maşina de cusut şi cu puradeii învârtindu-i-se printre picioare.
   – Ah, dar madam Brodiciche nu lucrează singură. A angajat-o pe fiica doamnei Biton, marocanca de la opt. Fata are 15 sau 16 ani, e isteaţă şi deja ştie să coasă la maşină, să prindă un tiv, să pună nasturi.
   – Prinde tivul şi pune nasturi, foarte bine. Dar ce face cu cei şapte fraţi mai mici când maică-sa pleacă la lucru la fabrica de bere?
   – Ăia mici? Păi are grijă de ei Lia Sachelarie de la etajul cinci care şi aşa stă acasă. Madam Biton îi plăteşte cu ora şi Lia noastră, când plimbă căţeluşul argentiniencei de la şapte, scoate şi trupa lui Biton.
   – Cum? Lia are două slujbe?
   – Cred şi eu, nu ştii că românii noştri sunt harnici? Între noi fie vorba, cred că primeşte pentru căţelul argentinencei mai mult decât pentru echipa de handbal a marocancei!
   – Chiar că nu e just…
   – Oricum, căţelului îi face şi baie, iar la Biton numai supraveghează, că mai e un puştan de 12 ani printre ei, care o ajută.
   – Bravo şi pentru Lia, zău aşa. Înseamnă că îşi câştigă frumos existenţa, mai ales de când a ieşit Sachelarie la pensie şi-şi cheltuieşte jumătate din ajutorul social pe ţigări.
   – Nu, că nu mai fumează, săracu’. A făcut o semipareză şi abia se mişcă. Mai toată ziua stă în casă, citeşte ziarul, de fumat ţi-am spus că s-a lăsat, nici nu ştiu dacă se poate deplasa singur, mă înţelegi, acolo unde şi regele se duce pe jos…
   – Atunci, chiar că nu mai înţeleg. Cum poate Lia să plimbe căţelul argentinencei de la şapte, să supraveghieze copiii marocancei şi să mai aibă grijă de un handicapat care nu se poate servi singur?!
   – Păi nu se serveşte singur. Nu ţi-am spus de la început că Amalia, englezoaica de la patru, şi-a luat serviciu? A angajat-o Lia!
SINDROMUL VÂRSTEI DE TRECERE

   Lucrurile s-au desfăşurat cam aşa: luni dimineaţa, madam Brodiciche din Odesa
l-a trimis pe soţul ei să cumpere câteva articole strict necesare pentru gospodărie, printre care o legătură de pătrunjel proaspăt. În acest scop i-a pregătit şi o listă pe care, printre altele, a notat foarte vizibil „pătrunjel proaspăt”. Domnul Brodiciche a executat comanda foarte conştiicios, dar să vezi ghinion, a cumpărat o legătură de frunze şi nu de rădăcini. Faptul  nu ar fi chiar atât grav, am considerat noi, dacă la masă nu ar fi fost invitaţi musafiri din străinătate, foşti vecini la Odesa care acum locuiau în Germania.
   A urmat un scandal monstru, cu invective şi epitete excentrice, care s-a continuat fără pauză până acum. Sărmanul domn Brodiciche a fost făcut
neisprăvit, „alintat mintal”, sindicalist de pomană, parazit şi meloman. Scandalul s-a auzit în tot blocul. Chestia cu sindicalistul de pomană l-a înfuriat pe Boris Israelovici, motiv pentru care i-a convocat pe dentistul Kleinergrois, peMenaşe şi pe Leopold Gurnişt într-o mică consfătuire de comitet.
   – O să-i treacă, fu de părere Menaşe. După ce o să fiarbă în suc propriu câteva zile, o să-i treacă… Vă spun eu…
   – E o chestie hormonală, spuse Kleinergrois. Unii specialişti o numesc criza sau sindromul vârstei de trecere. Sindromul de şaizeci de ani. De fapt, ea
nu-i supărată pe dumneata, dar îi vine greu să accepte că s-a îngrăşat, că are câteva riduri, că a mai pierdut din şarmul ei. E specific la vârsta asta. Şi
pe cine ai vrea să-şi reverse năduful dacă nu pe bărbatul ei? Pe soţ!
   – La ce vârstă apare sindromul ăsta?  se interesă Leopold.
   – Păi, cam în jur de şaizeci.
   – Sigur?
   – De ce te miri? Aproape toate femeile trec prin asta.
   – Păi, mă mir pentru că la nevastă-mea sindromul ăsta a apărut pe la vârsta de treizeci de ani şi încă nu i-a trecut deloc…
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Zile de rîs (5). Cu Dorel Schor

  1. Dana (Mara) zice:

    Toate sint faine.
    Cit despre doamna Viorica perla cu 20 – 20 nu o egaleaza inca pe cea a presedintelul egiptean Al Sissi, care numea rachetele americane care au atacat recent Siria rachete „de plastic” in loc de balistice. Si desi este ironizat copios la fiecare discurs pe care se incapatineaza sa il tina fie in fata unei audiente formata din militari fie in genul lui Dragnea formata din femei care se isterizeaza la modul penibil. Greselile gramaticale sint o regula, dar problema este ca acest lider tinut in palma are scapari serioase si de logica, este cel putin dubios in multe din exprimarile care scandalizeaza intelectualitatea egipteana. Singurul avantaj este tot in genul lui Dragnea, speculeaza situatii delicate si se „erijeza” in aparatorul minoritatii crestine dar in fond este o dictatura militara care protejeaza nomenclatura celor din Armata si Securitatea fostului dictator. Sper sa nu ajungem ca Egiptul unde un neica nimeni sfideaza o tara intrega pentru ca opozitia nu este formata acolo numai din extremisti, sint si oameni destepti care sint ignorati in favoarea unui analfabet viclean. Ridem noi si glumim, dar daca se urca in copac „jupinul” (ca sa nu jignim un animal inofensiv, respectiv expresia mult uzitata „scroafa”) greu il mai dai jos, lui Sissi i se trece cu vederea foarte multe, incalcarea drepturilor omului in inchisorile egiptene si felul violent in care anihileaza orice fel de opozitie.

    Apreciază

  2. Dana (Mara) zice:

    Bonus – gafa cu pronuntarea anului 2020 – trimite la celebra 17 – 53 din „cel mai iubit dintre paminteni”:

    Apreciat de 1 persoană

  3. Dana (Mara) zice:

    breaking news:
    https://www.haaretz.com/middle-east-news/syria/explosions-reported-in-assad-army-base-north-of-homs-syria-1.6035801
    se pare ca de data aceasta vizate sint militii iraniene, in alte atacuri Putin a ascuns ca a pierdut zeci de mercenari din „Grupul Wagner” care operau clandestin In Ucraina si Siria. Ce urmeaza?

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.