Orașul fără evrei/ Die Stadt ohne Juden/ The City Without Jews, Austria, 1924


Un film mut, realizat în 1924 de către regizorul austriac H K Breslauer, după un roman de Hugo Bettauer, care este probabil cel mai puternic film antinazist din perioada filmului mut. În 1924, partidul nazist tocmai fusese interzis în Austria. Hitler era în pușcărie în Germania, unde scria Mein Kampf. Filmul s-a bucurat de succes la Viena, a provocat reacții violente din partea cercurilor antisemite, iar, la mai puțin de un an de la premieră, Bettauer a fost omorât de nazistul Otto Rothstock. Apoi filmul s-a rătăcit. În 1991, a fost reegăsită o copie incompletă și deteriorată. iar în 2015, într-o piață de vechituri din Paris a fost descoperită una completă, care a fost restaurată prin subscripție publică. Filmul e important nu doar artistic, ci și pentru incredibila sa forță premonitorie, fiind realizat cu aproape 20 de ani înainte de declanșarea Holocaustului. Mulțumesc Dlui Dumitru Ion pentru semnalare…

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Orașul fără evrei/ Die Stadt ohne Juden/ The City Without Jews, Austria, 1924

  1. gyll zice:

    Da,se mai întâmplă și asemenea lucruri.Recuperarea premonițiilor,din păcate ceea ce s-a întâmplat apoi a dovedit, dacă mai era cazul, că noi oamenii suntem cele mai distrugătoare ființe de pe minunata planetă numită Terra.Daca această planetă va fi distrusă de către viețuitoare ale ei acestea vor fi oamenii.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Andrei Oisteanu zice:

    Draga Liviu,
    Felicitari pt postare. Mi-am adus aminte ca am un capitol cu titlul „Orasul fara evrei” in crtea mea „Imaginea evreullui in cultura romana” (Polirom, 2012, pp. 176-179). Vorbesc inclusiv despre filmul austriac, dar si depre Gaster, Caragiale, Cioran pe acest subiect. Redau capitolul mai jos.
    Cu prietenie,
    Andrei Oisteanu
    …………………………………………………………………

    „Oraşul fără evrei”

    „Nu există fiinţe mai puţin anonime [ca evreii].
    În lipsa lor, oraşele ar fi insuportabile;
    ei întreţin o stare febrilă fără de care orice
    metropolă pare provincială: un oraş mort e un oraş fără evrei”.
    E.M. Cioran, La tentation d’exister, 1956 (310, p. 72)

    În memoriile sale, Moses Gaster susţinea că, în 1881, după conferinţa sionistă de la Focşani, ar fi avut o idee cam trăsnită, menită să demonstreze „guvernului român că evreii constituiau un element important în dezvoltarea ţării”. „Planul original – nota Gaster – a fost să golim complet [de evrei] unul din tîrguşoarele din nordul Moldovei, în care evreii formau o parte importantă a comunităţii şi să-i transferăm în Palestina. Oraşul s-ar fi transformat în sat. Întreaga sa dezvoltare economică ar fi intrat în impas şi ar fi fost o demonstraţie «ad oculos» a importanţei elementului evreiesc în România” (261, p. 95). Aflîndu-se la Berlin, în aprilie 1912, I.L. Caragiale s-a folosit şi el de o imagine similară. Excedat de „intoleranţa antisemită” din România, Caragiale i-a spus lui Adolphe Stern următoarele: „Ce orbi sînt oamenii din ţară [în privinţa «chestiunii evreieşti»]! Aş voi ca să se ridice într-un balon uriaş toţi evreii din ţară, pentru numai cîteva ceasuri numai, şi atunci s-ar vedea ce înseamnă acest element [etnic] pentru noi”. „Din nenorocire – i-a replicat A. Stern –, asemenea experienţe nu-s cu putinţă” (754, II, p. 263).
    Moses Gaster şi I.L. Caragiale au fost convinşi de faptul că „elementul evreiesc” era motorul dezvoltării economice şi comerciale a comunităţii. Ca şi Werner Sombart, de altfel, care a folosit formule foarte expresive şi (excesive) pentru a demonstra rolul evreilor ca promotori ai capitalismului european: „Ca Soarele trece Israel peste Europa: unde el ajunge, acolo ţîşneşte viaţă nouă; de unde el pleacă, acolo putrezeşte tot ceea ce înflorise pînă atunci (Die Juden und das Wirtschlaftsleben, 1911).
    Influenţat probabil de economistul german, publicistul vienez Hugo Bettauer a scris pe această temă romanul satiric Oraşul fără evrei (Die Stadt ohne Juden, 1923). O fantezie romanescă avînd ca subiect colapsul economic al Austriei determinat de alungarea evreilor din ţară: activităţile comerciale decad, la fel şi cele bancare, unităţile economice dau faliment, meseriile sînt în declin, chiar şi femeile ajung să arate urît şi să nu se mai îngrijească petru că nu le mai fac concurenţă frumoasele evreice. Producîndu-se un dezastru economic, partidul aflat la putere şi intitulat Grossdeutschland („Germania Mare”) e nevoit să-i recheme pe evrei înapoi. (700, p. 40). Un film omonim după romanul lui Bettauer a fost realizat în 1924 de regizorul Karl Breslauer. Sinistrele imaginii cu deportarea evreilor în trenuri de vite (o ficţiune în 1924) dovedesc o formidabilă intuiţie a regizorului. După modelul acestei cărţi, un romancier german, Arthur Landsberger, a publicat în 1925 un roman asemănător, intitulat Berlinul fără evrei (Berlin ohne Juden). Cei doi romancieri de limbă germană au sfîrşit-o prost: Bettauer a fost asasinat în 1925 de un nazist, iar Landsberger s-a sinucis în 1933, la venirea lui Hitler la putere.
    Din păcate, planul trăsnit al lui Gaster (1881), parabola lui Caragiale (1912), formula retorică a lui Sombart (1911) şi ideea fantezistă a lui Bettauer (1923) şi Landsberger (1925) au prins contur în unele ţări din Europa anilor ’30–’40 (inclusiv în România), după ce evreii au fost – din cauza legilor rasiale – excluşi din activităţile economice şi comerciale. Să luăm, de exemplu, chiar situaţia din „unul din tîrguşoarele din nordul Moldovei, în care evreii formau o parte importantă a comunităţii”, cum scria Gaster. Primarul Botoşaniului se plîngea ministrului de Interne, în ianuarie 1941, că înlăturarea „elementului jidănesc” din ramurile economice şi comerciale „întîmpină cele mai mari greutăţi”, avînd „o repercusiune foarte mare, în rău, asupra vieţii economice a acestui oraş şi din care cauză suferă, în special, populaţia românească”. „Stricta aplicare a ordinelor în vigoare” privind „românizarea” economiei – conchide primarul oraşului Botoşani – „ar însemna o stagnare completă a vieţii economice şi financiare”.
    Aceiaşi situaţie se înregistra în multe oraşe din România. În martie 1941, Uniunea băncilor româneşti a publicat o declaraţie privind necesitatea aplicării mai lente a „românizării”, avertizînd că altfel se va produce un dezastru economico-financiar. Peste cîteva luni, însuşi ministrul Muncii recunoştea că „legea pentru românizarea întreprinderilor” trebuie modificată, pentru că „nu dispunem de suficiente elemente pregătite pentru a le lua locul [specialiştilor evrei]”. În aceste condiţii, chiar şi publicaţia ultra-antisemită Porunca Vremii a ajuns la concluzia că, fără meseriaşii evrei, „ţara noastră are prea puţini meşteşugari”. Pentru o dată, părerea antisemiţilor radicali era similară cu cea a liderilor comunităţii evreieşti: „Lipsesc elemente etnice [= româneşti] care să poată în cîteva luni înlocui personalul de specialitate evreiesc” – se preciza într-un memoriu al Federaţiei comunităţilor evreieşti adresat în 1941 ministrului Muncii – şi, ca atare, „zguduirea provocată de legile ultrarapide [de românizare] ameninţă prăbuşirea economiei naţionale” (693, II, pp. 77–79).
    În diferite forme, fenomenul s-a manifestat pe tot teritoriul românesc. De pildă, în timpul guvernării legionare (septembrie 1940 – ianuarie 1941), „fondurile de comerţ ale micilor negustori israeliţi – relatează Petre Pandrea – au fost jefuite de mărfuri şi preluate cu pistolul, pe străzi, aruncîndu-i pe drumuri pe proprietari”. Deva, oraşul liderului legionar Ion Moţa, „a fost decretat oraş sfînt”, fiind „expulzaţi toţi evreii” (771, p. 164). Oraşul Panciu, din sudul Moldovei, cu foarte mulţi locuitori evrei, a fost aproape complet distrus de cutremurul din 10 noiembrie 1940. După ce a fost reconstruit “sub înaltul patronaj al Conducătorului Statului, Mareşalul Ion Antonescu”, acesta a decretat ca în oraş să nu se mai întoarcă nici un evreu: “Oraşul Panciu cu suburbanele sunt şi rămân aşezări cu caracter românesc şi creştin, cu excluderea oricărui element evreiesc” (356, p. 222).
    Situaţia a devenit şi mai dramatică din toamna anului 1941, atunci cînd evreii din estul României – de regulă, cei din Basarabia şi Bucovina – au început să fie deportaţi în Transnistria. Iniţial, ordinul mareşalului Ion Antonescu a fost ca toţi evreii din Bucovina să fie deportaţi „în decurs de zece zile”. Toată activitatea economică şi comercială a Bucovinei a colapsat. La sfîrşitul anului 1941, de pildă, mai funcţionau în Cernăuţi doar 510 ateliere, din 4.373 existente. Primarul oraşului, Traian Popovici (considerat astăzi „un Schindler român”), a făcut demersuri insistente pe lîngă autorităţile române şi germane ca evreii „necesari din punct de vedere al utilităţii publice” (mai ales meseriaşii dar şi „intelectualii şi oamenii de artă […], specialiştii din toate ramurile industriei, medicii, inginerii, precum şi cei din sistemul judiciar”) să fie scutiţi de la deportare. S-au făcut trieri, s-au completat liste, s-au împărţit autorizaţii (inclusiv aşa-numitele „autorizaţii Popovici”), astfel că au fost salvaţi de la deportare (unii doar temporar) circa 20 000 de evrei „importanţi pentru economie” din cei 50 000 de evrei ai oraşului. Din această cauză, Traian Popovici a fost numit „jidovitul”, iar în mai 1942 a fost destituit. După război, în Israel, i-au fost recunoscute meritele şi curajul, intrînd în galeria celor distinşi cu titlul „Drepţi ai popoarelor” (554, pp. 197–199 şi 693, II, pp. 256–265).

    Apreciat de 2 persoane

  3. acodrescu zice:

    Cosmar profetic intr-un mediu nou pe vreme. Exceptional! Mutumesc, Liviu.
    Andrei

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.