RIP Andrei Gheorghe! Update!


th

 

Ieri seara, jurnalistul Andrei Gheorghe a murit la numai 56 de ani. Poliția a fost alertată la 112 și în jurul orei 22, 30 l-au descoperit în baia locuinței sale din Voluntari. Primele informații oficiale vorbesc despre un stop cardio-respiratoriu.

Pe vremuri, cînd mă mai uitam la TV, urmăream emisiunile lui, am ascultat și mai multe emisiuni la radio. Îmi plăcea, era inteligent, cultivat și curajos mult peste media jurnaliștilor noștri. Îmi plăcea și jemanfișismul lui și replica acidă cînd era necesară. Nu ne-am întîlnit vreodată, dar ceva mă face să cred că am fi avut ce discuta dacă s-ar fi ivit prilejul… Dumnezeu să-l odihnească!

 

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/a-murit-andrei-gheorghe-898153

Între timp, prietenul Radu Lupașcu mi-a trimis un interviu pe care Andrei Gheorghe i l-a acordat în 2005. Cum nu m-am priceput să-l transform în pdg, îl adaug prin copy/ paste…

În ce măsură posturile de radio fm se implică în ideea de culturalizare a maselor sau este o opţiune strict distractivă ? Dacă şi-au creat numai un job, din care vor câştiga bani, neavând o implicare emoţională în asta? Nu este o pasiune…

E o combinaţie. Trebuie să vezi care sunt procentele. E un business în primul rand. Trebuie să faci bani. Răspunzi de oamenii care sunt angajaţi acolo, să-şi primească salariile, care au familii au copii. E nedrept să-i obligi să-i intereseze pasiunile tale. Faptul că ţie îţi place Rammstein şi Unkle e dreptul tău. Nu poţi să-i forţezi şi pe ei să facă tot asta, e un business, îţi faci nişte calcule, un raport financiar. Trebuie să ai o balanţă de venituri şi cheltuieli. Nu trebuie să aruncăm în cârca televiziunilor sau radiourilor ratările noastre… Societatea este de căcat pentru că se promovează prostii. Nimeni nu-şi permite să-i spună unui vânzător la aprozar ce să vândă. Tot aia e, un aprozar. Cultura nu se face la televizor sau la radio. Sau citind ziare. Nu. Cultura se face tot din bibliotecă citind cărţi. Muzica pe care o asculţi tu, decizi tu s-o asculţi. La radio ăsta e unul din primele precepte. Ce asculţi tu, asculţi asculţi acasă. Nu dai pe post. Pe post, dai ceea ce vor ascultătorii să audă. Încerci să afli ce vor ei să audă şi le dai.

Când porneşti la drum ştii deja pe drum vrei să mergi…?

Avem radiouri diferite care au politici muzicale diferite şi fiecare se adresează unui public diferit. Publicul acela, audienţa este cel care-ţi aduce reclamă şi publicitate pentru că din asta trăieşti, din nimic altceva. Vinzi nimic. Şi decizi cine vrei să fie publicul tău.

Şi totuşi nivelul de mediocritate la care s-a ajuns acum…

Evident că masa e mediocritate. Vârfurile sunt excepţiile.

…ca un bun român nu aş vrea să fie aşa…

Atunci eu nu sunt român şi refuz genul ăsta de gândire. Refuz constant, sunt împotriva lui.

…publicul trebuie să cunoască şi cealaltă faţă a muzicii la care e mai greu să ajungă…

Cine eşti tu ca să obligi oamenii să asculte ce vrei? Să iubească ce-ţi place ţie? Nu poţi să faci lucrul ăsta. E nedrept. E libertatea de alege. Trebuie să alegi. Alege! Decide! Ai creier, ai minte! Decide tu! Eu nu suport să vină cineva, păi dă-o dracului mă pentru ce-am făcut  revoluţie, să nu mai fie un dobitoc care să-mi spună CE trebuie să auzim. Mie nu-mi plac manelele pentru că, nu-mi plac indivizii care le ascultă. Nu-mi plac manelele pentru că, în general, oamenii care le ascultă, le ascultă Tare! Nu o să interzic niciodată manelele, nu o să-i desconsider şi nu o să-i transform în troglodiţi şi limita pământului. E opţiunea lor. Nu este a mea. Asta este. Sunt posturi care difuzează manele non-stop. Nu mă deranjează. Problema e că sunt pirat, nu că difuzează manele.

Sunt de acord.

Ce să fac să-i împuşc, să-i omor, ăsta-i rasism…

Dar nu cumva, nu mai rămâne loc pentru ceilalţi împătimiţi de alte genuri muzicale? Uite de pildă, la Joe Zawinul s-au vândut puţine bilete…

Nu este adevărat. S-au vândut puţine pentru că nu le place. Şi că nu vor. Bravo! Felicitări. Şi care e problema? Să-i oblig să asculte? Să difuzeze Weather Report. Să dea pânp cad în cap Joe Zawinul. Mie nu-mi place Weather Report, de exemplu. Nici Joe Zawinul, nici Billy Cobham. Nu-mi place o grămadă de chestii din astea. Dar nu omor pe nimeni pentru asta. Nu fac o cruciadă împotriva celor care ascultă Zawinul. Şi de ce, cel care ascultă Joe Zawinul este deodată mai superior celui care ascultă … Ce este Joe Zawinul? Este o decantare produsă după foarte mult timp, după foarte multe experimente … a unor manele. New Orleans de unde a început? Tu vrei să-mi spui că John Lee Hooker nu era un manelist? …”Moare mama în casă, ta dam ta dam, nu-i nimic pe masă, ta dam ta dam”…  ce este blues-ul?!

Blues-ul este pâinea săracului, iar la noi … maneaua este blues-ul săracului….

Absolut şi este foarte adevărat. … E foarte ok.

În ţară situaţia este destul de gravă. Informaţia ajunge greu.

Ce inseamnă alte opţiuni? Cine dracu te obligă să asculţi? Te handicapează pe tine cineva. Ai net. Poţi să-ţi cauţi ce vrea muşchiul tău. Ai internet cafe. Ce mă doare pe mine în pulă că ăla e un bou. Dacă ăla e un bou să moară prost. Nu mă interesează. Să moară. Ce mediul rural. Tu vrei să mă întâlnesc cu doi ţărani care acuma fac jam-sessionuri. E nedrept din partea mea. Ei ascută Vasilica …

Pe ce criterii sunt alesi redactorii/prezentatori ai postului? Si, daca alegerea are vreo legatura cu sex-ul persoanei in cauza?! Majoritatea DJ-ilor sunt de sex masculin! Este o opţiune …

Nu este o opţiune. Este o realitate a pieţei. Eu aş dori, caut tot timpul voci feminine şi vorbind cu un amic de-al meu din radio îi spuneam că, am gasit o voce de femeie şi-mi zice: „ -Dacă ai găsit o voce de femeie înseamnă că eşti genial!”. Femei nu sunt în radio. De ce? Pentru că nu au apetenţa de a face radio. Dacă asculţi foarte multe discuri, nu înseamnă că poţi face radio. Dacă te pricepi la Dimmu Borgir nu înseamnă că poţi face radio. Vocile de femeie pă radio în general şed mai prost. Au fost puţine. Liana Stanciu a fost o voce foarte bună de radio. La vremea aia, cred că a fost cea mai bună voce de radio. A mai fost Diana Klinger. Dar alte voci de radio eu în România nu mai cunosc. Şi ascult constant şi caut. N-am. Nu este o opţiune, este o realitate a pieţei. Este ce găseşti pe piaţă. Am la Total acum o puştioacă, Vanessa care vorbeşte prost româna, care are o voce interesantă, atipică, puţin spartă, dă culoare vocii, asta interesează şi în al doilea rând are atitudine, coi, asta se cere, să ai ce spune şi să vrei asta şi să nu spui lucruri obişnuite. Banalităţile sunt moartea radioului. Iată e o dimineaţă minunată! Ok! Altceva. Ca să ieşi în faţă trebuie să ai ceva. Am luat-o pentru că vorbeşte pocit româneşte şi este experimentul acesta drăguţ. Dar este clar, un fenomen de nişă, Vanessa, care va dura şase luni de zile şi nu cred că o să  poată după aceea să mai continue. Asta o spun eu care aş vrea să continue. Crec că o să se erodeze…

Cum crezi ca va evolua muzica romaneasca in primul secol al noului mileniu? Cu ajutorul radiourilor, al presei muzicale, al caselor de discuri…

Ea nu a avut ajutorul radiourilor. A fost sesizarea corectă a unui moment de piaţă. Era evident că în clipa în care toate radiourile cântă muzică saxonă se ajunge la un moment de … m-am săturat! şi atunci cine vine cu alternativa are şanse are să se diferenţieze. E un mariaj. Give and Take. Radiourile fac un serviciu imens muzicii pentru că o difuzează şi fac un deserviciu muzicii pentru că obligă muzica să se încadreze într-un format de radio. În Playlist. Playlist-ul este un instrument care funcţionează pentru mediocritate. Găzduieşte foarte greu sunetele non-standard pentru că ascultătorul pleacă şi atunci playlistul încearcă să evite plecarea ascultătorului de pe frecvenţă, să nu-l enerveze la ureche, tot ce-i straniu şi bizar, tot ce-l determină să plece, având la dispoziţie pe scală 20 de posturi să facă tâc-switch. E clar că o trupă care vrea să aibă succes să-şi facă o piesă de 3 minute 30. Iată deodată o lege. Trebuie să aibă intro-ul nu mai lung de 15-20 secunde, maxim, trebuie să ajungă repede la refren. Trebuie să fie catchy, să fie bine produsă, să sune corect să nu distoneze cu celelalte şi să atragă. Atunci e mariaj se căsătoresc între ei, fiecare cere ceva celuialt.

Un model de post de radio pe care un radio din România poate să-l adopte pentru a avea succes?

Este ceea ce încerc să fac eu la Total acum. Marile succese ale pieţei româneşti sunt CHR-ul. Contemporary Hits Radio. Radiurile nu sunt foarte bogate. Eşti obligat, trebuie să te baţi. Să mergi la masa aia bogată, trebuie să te duci la advertiser şi să le iei banii. Evident că majorii sunt cei care prestează în zona respectivă. Cine sunt majorii astăzi: Kiss FM, Pro FM, Radio 21, după părerea mea. Europa FM este altceva este post naţional nu discutăm despre el. L-am scos din pălărie. Ei ce sunt. CHR european. Clar, cu influenţe fie saxone, fie franţuzeşti. Nimic altceva, 90% după modelul saxon. Iar ceea ce lipseşte de piaţă, nu ştiu dacă am să reuşesc, încerc să aduc, un sound american, un sound adult, adult contemporary, dar adaptat la România. Nu pot să iau un sound sută la sută american şi să-l pun acum pe piaţă. Nu am nici folizofia, nici spaţiile largi să ai timp să asculţi atât. Şi decât de mare e o ţară depinde cum e cultura radio. Depinde de cât demult mergi cu maşina. Un gen anume de vorbit la microfon, diferit de cel al CHR-ului, CHR-ul este mai accelerat, aici este mai apăsat, cu atitudine mai pronunţată asupra cuvintelor, te duci puţin în alte zone şi joci altfel vorbele. Combini elemente de vechi, adică piesele pe care le dai sunt băţ, nu te joci, ştii frate că am dat Genesis, Free. Când dai hituri să ştii că-s băţ. Să ştii să faci combinaţia între nou şi vechi. Pericolul aici este că îţi trebuie un ascultător sofisticat pentru că eu mixez, pun Moby Lift Me Up care este o piesă excelentă, după care pun Blues Traveler. Boney M cu Danzel. Încerci să scapi de snobismul muzical. Începi să găzduieşti Sunete, să le aranjezi pe toate, într-un puzzle destul de consistent şi te rogi ca la următoarea cercetare să vină cu o creştere a radio-ului. 

….cu alte nume de redactori, DJ…, formate…

Total a încercat să fie un News Radio Station, cu o rotaţie de 15 minute a ştirilor şi nu a mers deloc. Mie nu mi-a plăcut. Suna ca porcul. Aşa că acum încearcă să facă lucrul ăsta. Eu întotdeauna o să-mi car cu mine, năbădăile, hachiţele mele. Vreau inventivitate, vreau oameni vii la microfon, vreau atitudine, vreau stare. Dacă mie îmi place ceva şi eu cred că e mişto, e obligaţie, e dreptul meu de data asta… În seara asta o să fie Magnolia la Pro Cinema şi Hai! să promovăm filmul. Că ne place.

Andrei Gheorghe… ca sarea în bucate, dacă ştii cât să pui…

Interviu realizat de Radu Lupaşcu

Bucureşti, 18 martie ora 14:30 -15:00

 

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la RIP Andrei Gheorghe! Update!

  1. Virgil zice:

    despre Morti numai de bine . Sincer nu m-a incantat Andrei Gheorghe niciodata. Da, era inteligent, citit (ceea ce in presa noastra e „rara avis”) insa curajul lui trecea dincolo de limitele de bun simt si de multe ori era chiar grobian. Asta acu 15 ani cand il ascultam in tara. Nu cred ca intre timp s-a schimbat
    RIP

    Apreciat de 1 persoană

  2. dorindavid zice:

    No la asta chiar nu m-am gîndit… Știu că făcea show mereu, inclusiv imaginea lui era un show, dar eu l-am apreciat cînd a spus că au încercat numeroși politicieni să-l „îmbuneze” cu sute de mii de euro iar el a refuzat, spunînd că e prea mîndru… R.I.P.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Sandu Magda zice:

    Bunul Dumnezeu , sa-l vegheze si ocroteasca , sa-i ofere liniste si pace , vesnica !

    Apreciat de 1 persoană

  4. Pingback: R.I.P. – dorindavid's Blog

  5. mihaela grancea zice:

    Eu sunt abonata la site-ul Republica si de acolo am aflat mai intai. Ca aseara fiind obosita si sictirita rau…am ascultat muzica cu frecventa theta.
    Interesant este ultiumul sau mesaj de pe Facebook….omul era disperat. Este vorba despre disperarea intelectualului care vede cum tara lui sufera de sadomasochism, cum sufera de Sindromul Stokholm, cum se lasa terfelita de toti subcubii…
    Era, precum multi dintre noi, „in refusnik” (maestre, v-am preluat conceptual!).
    RIP!

    Apreciat de 2 persoane

  6. Fercu zice:

    Un refuznik, dar unul care voia să fie construit ceva pe ruine.

    Apreciat de 2 persoane

  7. mihaela grancea zice:

    .. trebuia sa scriu „refuznik”, asa este. Un astfel de individ contra-sistem viseaza sa vada constructii pe ruine, nu alte ruine.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Fercu zice:

    http://blogsport.gsp.ro/costinstucan/2018/03/20/lumea-lui-andrei/
    Vă sugerez să cititi și povestea aceasta…..

    Apreciat de 1 persoană

  9. Fercu zice:

    Cu bucurie….

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.