Liviu Antonesei – Asediul Vienei n-a mai avut loc

Dimineață căutam ceva prin casă, într-un teanc de hîrtii de tot felul, dar am dat peste altceva, peste acest poem scris pe o foaie de corepondență de hotel. L-am scris cînd avionul ce plecase din Viena spre Iași a făcut cale întoarsă și m-am trezit singur într-un hotel din apropierea aeroportului vienez. Chiar foarte aproape, de vreme ce mi-am cumpărat țigări din aeroport. După descoperire, am căutat în măruntaiele computerului și l-am găsit și în format electronic. Am mai umblat puțin la el, dar nu exagerat, așa că rămîne cu datarea de atunci…

Asediul Vienei n-a mai avut loc

 

Întors de la jumătatea drumului, mă gîndeam

că strămoșii valahi făceau catering pentru oștile otomane

pe cînd șleahta venise cu intenții opuse,

după cum arătau imaginile votive

care împînzeau eroic străzile Cracoviei  –

am rămas în hotel, în preajma aeroportului,

n-am pornit cel de-al doilea asediu al Vienei…

 

Dimineață, la micul dejun, un urmaș al oștenilor

de pe vremuri, căruia nu-i spun liftă păgînă,

îmbrăcat complet, impecabil, în alb,

cu un surîs de la o ureche la cealaltă

și un tatuaj discret și cumva misterios

adăpostit sub  urechea dreaptă,

mi-a adus cafeaua cu lapte la masă.

 

Dacă ar fi cîștigat? Dacă vor ști să cîștige acum?

 

 

 

(Între Viena și Iași, 7 Mai 2016, pe la ora 15)