Mircea Dinescu – Ultimul ceai

Un nou poem de Mircea Dinescu pe prima pagină din Cațavencii, foarte bun ca și celelalte publicate în ultimii mai bine de doi ani cu o anumită regularitate. Un volum nou a ieșit deja în iarna/ primăvara trecută. Cred că se mai pregătește unul… Fotografia este de la lansarea de la Iași a volumului anterior.

Întîi ți se dă corpul doar ție cu chirie
pînă pricepi că-s sute de locatari în el,
penibil ca o gloabă ce intră-n fierărie
c-ar vrea dintr-o potcoavă să-și toarne un inel,
o să te joci o viață de-a butler-ul cu lordul
ce lenevește-n vena aortă și-n buric,
te duci la spițerie că te trimite cordul
să-i iei anticolivă și prafuri antidric,
o să-ți păzești vezica și-o să te-nchini fățarnic
cînd treci pe lîngă sfînta ta boală de plămîni
și țucălar, și moașă, și bonă, și paharnic,
copil din flori al piesei Slugă la doi stăpîni,
o să-ți petreci la groapă ciolanele auguste
cu morga unei rude sosite din Shanghai
și-or năvăli săracii pe tine să îți guste
esența translucidă din ceștile de ceai…

http://www.catavencii.ro/editorial/ultimul-ceai/