Vitalie Vovc – Atavisme de Crăciun

Un foarte frumos poem al Crăciunului ne vine de la Paris și, în același timp, din memoria poetului desțărat acolo. Minunat. Citiți-l și la linkul de unde l-am preluat, are o anume dispunere grafică, care mie nu mi-a ieșit…

Atavisme de Crăciun

Detest mandarinele stricate

O obsesie

În fiecare zi verific cutia

Dacă nu cumva s-a stricat

Vreo una peste

Noapte

 

Iarna

Niciodată nu se termină

Mandarinele din casă

Am eu grijă de asta

 

Îmi plac jucăriile de brad

Am cheltuit o avere

Pe ele…

Când eram mic aveam

Un clovn şi

Un iepuraş

De sticlă.

Şi un glob magic

Uşor şi aerian

Sticlă aeriană…

Şi astăzi îmi este frică

Să le sparg

Toate visele mele

Sunt globuri

Din sticlă aeriană

Precum ACELA

Pe care l-am spart

Din întâmplare…

 

Detest să mi se ofere

Cadouri de Crăciun

Detest cadourile în general

Nu vreau nimic

Nu-mi oferiţi nimic

Vă implor

Niciodată

Sub nicio formă

Atât de mult mi-am droit

O jucarie încât

A devenit mare

Cât o planetă venită din

Altă galaxie

Şi a eclipsat totul…

Nimeni nu-i de vină

Mi-a fost oferită

De Anul Nou

Eu nu mai vreau ca

O maşinică din plastic

De rea calitate

Să poată eclipsa ceva…

Aşa erau atunci visele

De rea calitate şi

Pe jumătate stricate

 

Acum ar trebui să termin

Să pun un final

La acest text

Să găsesc o metaforă trăsnită

Unul cu Leru-i ler

Şi Florile dalbe

Care nu veneau niciodată

În oraşul nostru tern

Dar veneau când eram la bunei

Nu-s

S-au terminat metaforele

La magazin

Nu se mai vând

Trei la leu

 

Mi-a zis mai deunăzi

Un om deştept

Astea nu-s poeme

Sunt un fel de tablete

Un fel de… texte

Poezia e altceva

Nici nu contest

Poezia

A rămas prinsă

Într-un glob de

Sticlă aerian

 

Nu, nici în acest oraş

Nu vine nimeni

Cu Florile dalbe…

 

http://www.vitalie-vovc.com/2017/12/atavisme-de-craciun.html