Octavian Dănilă – Carolina Herrera

Văd că scriu poeții de Crăciun! După poemele mele postate ieri și cel al fratelui Vitalie Vovc postat dimineață, vă propun acum un superb poem de Octavian Dănilă. Al lui nu este dedicat Crăciunului, ci unul de dragoste. Enjoy! Felicitări, Tavi… Pun și linkul către blogul său, ca să-l aveți la îndemînă! Postează rar, dar pe alese, ca să spun așa!

https://otavadan.wordpress.com/2017/12/28/carolina-herrera/

carolina herrera

 

îți știu pielea de peste tot de pe tine

cum este pe coapse, pe pulpele picioarelor, sub genunchi, pe genunchi, între degete, de-a lungul lor,

cum simt unghiile când le întâlnesc

cum simt șoldurile

cum simt fesele, și acolo, pe mediana lor, până aproape de sfincter știu. nu aș îndrăzni încă să ți-l ating și să ți-l mângâi

sau să îl sărut

și șira spinării o știu, vertebrele și mușchii tăi lungi care le petrec la vale când coboară

omoplații, claviculele, și gâtul mai ales,

sânii rotunzi,

așezați în cele mai frumoase locuri

depărtarea dintre ei

și nimburile sfârcurilor, și felul cum se înfioară,

cum învie, cum palpită sub buzele mele sau sub apăsarea degetelor sau a palmei

cum se trezesc și cum deschid gurile lor micuțe, ca să îi pot săruta pe buze

sau cum îți urcă pielea pe gât sub păr, unde cred că simți un fel de fiori când te ating

și pavilioanele urechilor, când le urmăresc liniile arcuite și curbate, cu limba, și intru spre centru,

trebuie că îți va plăcea, dar te va și speria

sau subsuorile pe care aproape că nu le puteam atinge

mi le-ai dat

ca sub domurile unei biserici sunt, și dacă le ating aproape că pot simți picturile de pe ele, niște picturi murale, atât de frumoase că taie respirația manilor, și locurile unde sunt rădăcinile de păr,

nu

nici nu am început măcar

nici nu cred că am să am timp suficient ca să te pot învăța

îmi plac dunele micuțe, peste care îmi plimb pielea degetelor și cred că ele îmi simt amprentele

și locul strâmt al pubisului tău, neted, ca o spinare micuță, din care ies fire de mătase invizibilă

de fiecare dată când îl ating, chiar și prin mătasea slipului, descopăr altceva, altă frumusețe, de parcă ar trece furtuni de nisip și i-ar schimbă altitudinea și înfățișarea

și cum miroase pielea acolo, a parfum greu, așa cam cum miroase carolina herrera,

pentru că se află în apropierea porții tale, unde păstrezi ascuns semnul infinitului

și văile micuțe și calde care coboară înspre coapse

cu pielea albă ca vata de zahăr

și în penumbră albul se estompează, dar când îți îndepărtez coapsele una de cealaltă, ce frumos răsare din nou, cum îmi inundă privirea

ce frumos se vede cetatea ascunsă acolo

îi ating întâi steagurile, care flutură pe zidurile de apărare, îi ating mușchii fini, prelungi

cred că atunci tu începi să te uzi, să te încălzești, să faci rouă proaspătă, parfumată

bobițe de rouă, ca niște cristale lichide, translucide

prin toate astea ești tu atât de minunată

cu proporțiile acelea ale labiilor, care, cred eu că fac din locul acela al tău un fel de secțiune de aur

numai ce le îndepărtezi puțin una de cealaltă,

și toată valea ta de acolo este ca și cuprinsă de un răsărit de soare, în lungul ei

și din el picură bulgărași de lumină, pe care îi poți lua pe degete sau pe buze și să îți astâmperi setea cu apa-lumina lor

venind mereu, pe măsură setei, care crește, un perpetuum mobile, și în vârf cele mici

ca o țesătură fină în fir de aur cu mătase pe dedesubt

cu catifea roz, cu scăunelul acela micuț, pe care l-am auzit cum se înfioară când îl ating

te recunoaște limba mea și buzele mele te recunosc, și degetele mele

ca un fel de literatură citită cu buzele acum o zi în urmă și cu două seri în urmă, și așa mai departe

imprimată, ca negativul unei fotografii pe micul slip, mirosind a tine, cea de acolo

ca o microsculptură în fildeș

am așteptat toată viața ca să pot simți ceea ce simt acum

dar știu că și tu îți dai foarte bine seama cum este ceea ce simt eu pentru tine

tu nici nu știi că dincolo de frumusețea ta, există o alta, ca o muzică pe care o cântă corpul tău și mintea ta, deodată

și muzica aceea pe mine mă lași să o ascult, și să o înțeleg

tu simți când ți se întâmplă

tu, toată îmi transmiți asta, că simți

cum ieși și strălucești în aer și în lumină, ieși afară din tine

și eu te scot pentru tine, dar și pentru mine, pentru că am visat mereu să am parte de emoțiile astea foarte rare

te văd cum ești când vii, când ne întâlnim, și, apoi, încet, încet, cum are loc metamorfoza, cum plutești, cum îți dai voie să zbori, și să visezi

nu trebuie să faci nimic, faci deja

nimeni nu m-a mângâiat cum m-ai mângâiat tu, și cred că nu îți imaginai asta despre tine

dar asta nu înseamnă slăbiciune

nu îți mai este frică să arăți ce simți

ce nevoi ai

ce dorințe îți vin în minte

îmi plac dorințele tale

și gesturile tale

și cum îți respiră corpul

nu este vorba despre percepție, nu mă îndoiesc că este așa cum spui, că nu ți-a fost frică

eu îți spuneam că îmi place cum cresc anumite sentimente în tine

legate de mine, și de noi

mă îndepărtez foarte mult de tine când nu ești lângă mine

dar, de fiecare dată, te apropii și mai mult, și mai profund când te reapropii

și, când te îndepărtezi de mine, îmi place foarte mult să fiu lângă tine

dar nu reușesc mereu

serile cele mai frumoase din viața mea, însă, cu tine le-am petrecut

zilele cele mai frumoase, tot cu tine

diminețile, ce să mai vorbesc!

iar nopțile, tu, mereu, mă duci în paradis

ție îți place cum te mângâi eu

mie îmi place să te mângâi mereu cum știu eu să o fac

dar tu ești cea care îmi arăți cum trebuie să te mângâi

cum îmi arăti?

îmi arăți ca și cum ar fi vorba despre o chestiune foarte importantă, cea mai importantă din lume

dar câteodată îmi place să simt și semințele tale, să le simt gustul,

asta pot să aflu doar când te sărut

îmi place să le iau cu buzele să le țin în gură, să le ating cu limba, și apoi să le pun înapoi pe tine

îmi place să te miros

peste tot

îmi place aerul tău din nări

să îl fur cu nările mele

nerespirat încă, dar și pe cel respirat,

venit din tine,

nu uit în schimb buza ta mică, buza de jos și spațiul strâmt și cald dindărătul ei

și limba ta în gura mea

sau cât de strălucindă îți este pupila când o sărut cu a mea

parcă aș săruta iarbă verde proaspătă și înmiresmată

vreau să fiu cu tine, și să ne uităm la filme vechi, apoi să uităm de ele, și să ne sărutăm sau, pur și simplu, să ne ținem în brațe și să ne privim

vreau să fie foarte cald în camera noastră, să te dezbrac, să te așez pe mine, cu spatele lipită de mine, să te cuprind cu picioarele și să îți mângâi sânii,

ei să se înalțe până sus, sub tavan, să îi culeg de acolo, și să îi sărut unul câte unul

vreau să te întinzi pe patul alb, să îți desfac încet picioarele, să îmi așez capul, cu gura, pe gura lor, și cu mâinile să-ți acopăr pântecele,

iar în palme să țin cauș, ascunse, lăcrămioare neînflorite,

și, de la căldura palmelor, ele să înflorească,

pe pielea tăi să își desfacă florile, înfiorandu-ți-i,

și printr-un efect mimetic, necunoscut, și floarea ta să se deschidă, largă, în gura mea, ca să mi-o umpli cu parfum venit de cine știe unde din tine

eu vreau să fiu locul acela al tău, unde, când vii, să te simți liberă, desăvârșit liberă

dacă îți dorești un asemenea loc, numai al tău, el te așteaptă

acum este ceață, nu se văd lacurile și nici cerul

dar dimineață devreme, când era stinsă lumină între blocuri, și am ieșit ca să te caut, te-am văzut, sus pe cer, strălucind

erai senină și atât de apropiată de mine, încât am putut să îți ating poalele, cu degetele întinse, cu mâinile întinse

unde mă terminam eu, începeai tu

tu erai continuarea mea, iar, împreună-le al nostru, era tot

și m-am simțit bine

dintr-o dată

 

: plutire