RIP Titus Ceia!


titus-ceia-1024x680

Vestea asta a venit ca o palmă pe obraz, pentru că dintre toți oamenii pe care îi cunosc, Titus mi se părea cumva nemuritor, tocmai din pricina statului său de rege al lentorii, cum bine îl evocă Viorel Ilișoi în evocarea pe care o voi prelua. Îmi amintesc multe despre Titus, mai ales că în siniștrii ani 80, ne alinam zilele schimbînd săptămînal romane polițiste, ca să simțim un pic de aventură în acele zile cenușii care păreau că ne conduc direct spre marea tăcere. Cumva și datorită romanelor sale polițiste – cam toate din Serie Noire, o mulțime de San Antonio, clasicii americani și multe noutăți – am scăpat cu bine. Apoi, între 1993 și 2000, am fost colegi la Timpul și de atunci mi-au rămas în minte zeci de probe ale lentorii sale cu adevărat regale… De ce s-o fi grăbit spre acest ultim drum, chiar nu pot să pricep! Dar îi dau cuvîntul prietenului comun Viorel Ilișoi, eu n-aș putea să-l evoc mai bine… RIP, Titus!

http://www.viorelilisoi.ro/titus-ceia-regele-lentorii/

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la RIP Titus Ceia!

  1. Dan zice:

    Dumnezeu sa-l odihneasca pe acest fost coleg de al meu
    pe perioada a doi-trei ani de facultate si apoi reintalnit
    prin redactiile publicatiilor iesene din anii ’90!
    Lent, lent, dar si un bonome om, de treaba, a fost.

    Apreciat de 1 persoană

  2. mihaidg zice:

    De mortuis nihil nisi bonum

    Apreciat de 1 persoană

  3. Emil Răducanu zice:

    Titus era unul dintre acei oameni pe care nu-l puteai obliga să facă ceva împotriva voinței proprii iar dacă n-avea încotro, făcea ce era obligat, dar a doua oară nu-l mai puneai. Cândva, prin anii 70, era angajat la IMC, Întreprinderea de Materiale de Construcții, secția prefabricate, aproape de bariera Tomești. După ce a tot fost mutat de la o linie de producție la alta, fiindcă lentoarea sa proverbială nu prea era pe placul conducerii de atunci, i s-a încredințat așezarea pe poziție a unui siloz pentru ciment la stația de betoane. Trebuiau turnate fundațiile pentru cele patru picioare metalice, care înglobau și buloanele de prindere. Zis și făcut: i s-au repartizat câțiva muncitori, s-a măsurat poziția celor patru fundații, s-au săpat gropile, s-au cofrat fundațiile, s-au pus armăturile și plăcile cu buloane, s-a turnat betonul, mă rog, cum se face ! A venit și ziua cea mare, s-a adus o macara, silozul înalt de peste 15 metri a fost ridicat în picioare. De față erau cei de la serviciul Producție, inginerul șef și însuși directorul de atunci, domnul Rădulescu. Surpriză: trei picioare se potriveau la buloanele respective, al patrulea nu voia și pace ! L-au rotit, poate așa se rezolvă. Nicidecum. Nervos, directorul s-a întors spre Titus și l-a întrebat răstit: Explică, tovarășu Ceia, dumneata te-ai ocupat de lucrare.! La care, senin, cu privirea lui inconfundabilă, Titus a deschis larg brațele și atras o concluzie epocală: Nu știu tovarășe director, s-or fi strâmbat picioarele silozului ! Nu se pot reproduce concluziile d-lui Rădulescu… Situația mi -a fost relatată de Bogdan Lesnea, și el pe atunci angajat la IMC. Dragul de Titus ! Ce bancuri spunea, inimitabil, râdeai cu lacrimi. Devenea brusc entuziast dacă îl întrebai despre tir cu arma sau despre bridge, era un jucător foarte talentat. Păcat, îmi va lipsi ! Dumnezeu să-l odihnească !

    Apreciat de 1 persoană

  4. eduardantoniu zice:

    Realizator al unor documentare de actualitate: „Ochii legati ai justitiei”, „Iasi, capitala de razboi”. RIP.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Lumină vie dincolo de albastru . . .

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.