RIP Liviu Dănceanu!

 

Acum cîteva zile a murit compozitorul Liviu Dănceanu. Presa noastră, ocupată cum este cu subiectele sale aiuristice, a trecut evenimentul sub tăcere. Postez mai jos textul de despărțire al compozitorului Laurențiu Ganea. RIP Liviu Dănceanu!

Laurențiu Ganea: Compozitorul Liviu Dănceanu a plecat printre stele

 

   Prima oară l’ am întîlnit pe Liviu Dănceanu acum vreo douăzeci și cinci de ani. Eram în căutarea drumului, profesional vorbind. După ceva ani, mi’ a devenit profesor dar prietenia se legase deja. Mai ales că maestrul Stefan Niculescu, cel care l’ a îndrumat în compoziție, mi’ a devenit și mie, după ani, mentor. Intotdeauna venea cu o vorbă bună, cu o încurajare și un zîmbet binevoitor, indiferent cît ar fi fost de ocupat. In suișurile sau coborîșurile vieții îți era alături – bucurîndu’ se de succesul tău sau îmbărbătîndu’ te la necaz, toate ale vieții. Pentru acestea și atîtea altele îi sînt recunoscător și îi mulțumesc.

   Născut la 19 iulie 1954 la Roman, a debutat în calitate de compozitor în anul 1978, absolvind Conservatorul la clasa compoziție în 1980. In anul 1985 înființează binecunoscutul atelier de muzică contemporană ,,Archaeus”, împreună avînd peste 500 de concerte în toată Europa și în Statele Unite. Ansamblul are în repertoriu peste 700 lucrări, multe dintre ele fiind prezentate în primă audiție, unele fiind dedicate ansamblului. A obținut numeroase premii în țară și străinătate, atît cu ansamblul, cît și în nume propriu (printre ele, Premiul Academiei Române și de 6 ori Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România). Eseist de înaltă clasă, Liviu Dănceanu publică mai multe cărți și studii de valoare. A fost  director artistic al ,,Săptămînii Internaționale a Muzicii Noi” București între anii 1992-1996 și 2001-2002.

   Liviu Dănceanu a sprijinit întotdeauna tinerii, îndemnîndu’ i la scris și la bine, prezentînd lucrările lor în concerte. De’ a lungul timpului și eu am fost unul dintre cei care au beneficiat de sprijinul profesorului, prietenului și ansamblului pe care îl conducea. In anul 1992 fondează și este director artistic al ,,Zilelor muzicii contemporane Bacău” unde, cu dăruire de sine, susține concerte și organizează alte evenimente culturale. Cu aceeași dăruire predă studenților cursuri de istoria muzicii, estetică sau compoziție. Obținînd titlul de doctor în muzicologie va conduce la rîndu’ i doctorate, îndrumînd pe fiecare să cizeleze materialul sonor sau litera scrisă pînă cînd obținea strălucirea mărgăritarului, precum el însuși făcea.

   In urmă cu o săptămînă avea loc, ca în fiecare an, Festivalul Archaeus. M’ am bucurat să revin la unul dintre concerte unde am ascultat lucrări semnate de Stefan Niculescu și de Liviu Dănceanu. Nu mă gîndeam că strîngerea de mînă de după concert va fi ultima. Astăzi, 28 octombrie urma sa aibă loc un nou concert iar apoi începeau alte repetiții, căci ansamblul Archaeus urma să susțină la mijloc de noiembrie concertul de închidere al Festivalului ,,Meridian” de muzică contemporană, concert de prime audiții. 

   La finalul unui concert al ansamblului mi’ a scris, odată, pe programul evenimentului  o dedicație de cîteva rînduri de mare profunzime. Nu știu dacă am devenit acela menționat în dedicație, dar încerc. Stiu însă că îmi va fi mai greu de acum încolo, căci prietenul Liviu Dănceanu, în seară de Sfîntul Dumitru s’ a dus să se odihnească, nițel, printre stele.

 La revedere, Domnule Profesor, la revedere, Prieten Drag.

Și aici compoziția Concerthymne op. 133, în interpretarea Orchestrei de cameră regale 

https://www.youtube.com/watch?v=TZkJK7q-Ki8