Mai și rîdem (6). Cu Dorel Schor


Mai precis cu două din excelentele sale povestiri umoristice…

schor

 

MODA FEMININĂ

   Boris Israelovici şi Fernando sunt astăzi oaspeţii mei. Stăm de vorbă la o ceaşcă de cafea şi un păhărel de coniac şi punem lumea la cale. La început discuţia se învârteşte în jurul lumii noastre de oameni obişnuiţi, dar din vorbă în vorbă ajungem la un subiect profund nebărbătesc: moda feminină..!
   – Am văzut la televiziune, spune Fernando, o paradă a modei. Începe să semene din ce în ce mai mult cu moda de pe vremea bunicii, de prin anii 1929 – 30…
   – Eu, îl contrazice Boris Israelovici, cred că nu ai dreptate. Am văzut şi eu emisiunea asta pentru că era la sfârşitul programului de ştiri.Părerea mea este că moda femeiască aduce mult de tot cu cea de prin anul 1939.
   – Ce vorbeşti? se aprinde Fernando. N-ai văzut că fustele sunt drepte şi uşor îngustate în partea de jos?
   – Dimpotrivă! zice Boris. Fustele se vor purta cu pliuri şi-s despicate puţin într-o parte, sau sub formă de portofel.
   – Cum adică sub formă de portofel, întreb eu cu vaga impresie că cei doi amici au  gustat mai mult din coniac şi mai puţin din cafea. Adică cum arată o fustă sub formă de portofel?!
   – Lasă asta, mă lămureşte amicul Boris. Ai remarcat şi tu că silueta este asimetrică, cu echilibrul rupt, adică exact aşa cum se purta înainte de al doilea război mondial?
   – Nu putea să remarce asta, mă protejează Fernando. Pentru că va fi o modă fină şi suplă, cu pliuri late, cu mâneci balon, cu decolteul mare sau mic. Va fi drapată cu eşarfe, adică exact aşa cum se purta înaintea marei crize economice mondiale.
   Ajunsă aici, discuţia se aprinde şi mai mult, cei doi prieteni ai mei încercând să demonstreze cu amănunte şi argumente inedite pentru mine, că teza susţinută de respectivul este cea bună. Ca să nu fiu antrenat de-o parte sau alta, mă prefac ocupat cu coniacul, sorb încet şi cu pauze prelungite, mă gândesc că la urma urmelor Fernando e tehnician la o fabrică de mezeluri, iar Boris Israelovici e contabil la fisc, că nu au nici un motiv să se certe pentru un subiect ca ăsta şi că se pricep la moda feminină cam tot atât cât mă pricep şi eu… Şi de acea, într-un târziu, chiar le spun:
   – Lăsaţi, fraţilor! La drept vorbind nu are nici o importanţă…
   Culmea este că amândoi se supără pe mine:
   – Bravo, măi! Încă nu ai înţeles că moda feminină reflectă tendinţele economice, politice, morale şi idiologice ale societăţii mondiale? Ţie ţi se pare indiferent ce o să urmeze!?
   – Dar ce ar putea să urmeze, măi oameni buni?
   – Păi vezi? Aici e problema… Război, conflagraţii sau criză generală! Asta o să urmeze!
PIAŢA LIBERĂ
   Domnul Oiţerman s-a întors nu de mult dintr-o călătorie de afaceri din Extremul Orient şi ne-a invitat la o seară între prieteni. Suntem, de fapt, o parte din foştii vecini cu care, dintr-un motiv sau altul, a rămas în legătură amicală. Atmosfera este foarte bună, întreţinută şi de câteva gustări pregătite de nevastă-sa, dar mai ales de elegante băuturi cu etichete scoţiene şi ruseşti.
   – Nici orientul nu mai e cea ce era, afirmă dentistul Kleinergrois care a fost pe acolo anul trecut, într-o excursie de două săptămâni. Vietnamul unde au câştigat războiul comuniştii, e mai capitalist acum decât vă închipuiţi. In Birmania unde a fost ani de zile dictatură militară, conduc acum democratic budiştii şi negustorii de pietre preţioase. În China…
   -Despre China o să vă povestesc eu, că vin de acolo, spune Oiţerman şi toţi suntem gata să-l ascultăm. In China sunt cele mai grozave schimbări, mai ales dacă ne referim nu la vremea din urmă, ci la două sau trei sute de ani…
   – Păi, acum totul se importă din China, chit că de calitate mai bine să nu vorbim, spune Boris Israelovici.
    – Nici n-o să vorbim, precizează gazda. Acum sunt legături, mai ales
comerciale, cu toată lumea, dar acum două sute de ani, China era o ţară închisă, iar negustorii englezi şi olandezi nu reuşeau nici să cumpere ce vroiau, nici să vândă. Era dictatura imperială. Ce era de făcut? Au apărut mandarinii… Aţi auzit de mandarini?
   – Da, spune timid Şlomo Brodiciche, la noi le zice clemantine.
   Domnul Oiţerman nu se lasă întrerupt şi continuă.
   – Mandarinii erau intermediari, au obţinut pe lângă Shangai un teren, un canton unde aveau voie să facă comerţ sub controlul funcţionarilor imperiali care îşi luau şi ei dreptul. Doar aşa se puteau face schimburile comerciale şi negustorii europeni i-au zis locului freemarket, adică piaţa liberă. Cu timpul, cantonul a devenit oraşul Canton, iar freemarket, pentru ca mandarinii nu vorbesc cu ră pe care l-au înlucuit cu lă, aşa că a ieşit flee market, adică piaţa purecilor.
   – Aaaa, îmi spune domnul Biton care se descurcă binişor în franceză, nu aş fi bănuit niciodată că flee market e în limba chineză!
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Mai și rîdem (6). Cu Dorel Schor

  1. mihaela grancea zice:

    …deosebite, inteligente. Acum ceva timp auzisem si eu de o teorie care lega moda feminina de crize. M-a amuzat. Moda tine de capriciu.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mecanismele modei sint in fapt extrem de complicate…

      Apreciază

      • mihaela grancea zice:

        Asa este. Urmeaza sa imi apara un text, intr-un volum colectiv care iese in UK, despre felul in care moda era perceputa, in secolul XVIII, ca expresie a civilizatie, aculturarii, etc
        Insa, subiectul nu ma mai pasioneaza. Cred ca important este sa te simti confortabil in hainele pe care le porti.

        Apreciat de 1 persoană

      • Eu nu mă refeream la optiunile infividuale și nici doar la veștminte, ci la moda ca fenomen socio-antropologic universal, ca să spun așa… Un fenomen de psihologie colectivă, bazată pe influențăm contagiune și alte procese dragi nu doar psihanalizei, ci și lui Tarde și Le Bon. Sigur, între timp s-=au născut biblioteci dedicate fenomenului…

        Apreciază

Comentariile sunt închise.