Liviu Antonesei – Umbra lui Gellu. La Comana

Ce-a înregistrat mintea, ce și-a amintit memoria imginară…

 

Umbra lui Gellu. La Comana

 

                             Celor care au fost, celor care vor fi

 

Ca un stol de răpitoare vegane am năvălit din răcoarea verde

a autocarului în răcoarea la fel de verde, dar smălțuită a livezii –

poeți de toate vîrstele, de ambe genuri și de toată mînă

veniți din toate colțurile lumii ca la un semn, poate întrevăzut…

prin fereastra atelierului, peste copaci, iarbă și flori,

firul rîului abia de se vede, redus la esență de marea fierbințeală,

iar delta aceasta ciudată, nu la o mare, ci în miezul cîmpiei,

zace cumva într-un calm izbitor, într-o lene finală…

pe vremea asta, barca ar fi stat la mal, întoarsă, ca o carapace

de broască țestoasă, cu crăpăturile călăfătuite și vîslele

aruncate alene de pescar la ultima revenire pe malul cu sălcii,

atunci, cu rădăcinile și jumătatea tulpinii ascunse în apă…

 

Și de ce un poet și-ar ascunde magia în apropierea

unei bătălii pierdute, cînd ar fi putut-o purta în triumf

într-un nesfîrșit magical mistery tour, peste întreaga cîmpie,

peste dealurile împădurite și munții cu capetele-n nori?

Nu, nu vorbim nici despre vitregia vremurilor,

nici despre sentimentul siguranței, nici despre vreun

aspru jurămînt de tăcere… E un mister. Așa va rămîne!

 

Și, deodată, cînd totul somnola în slava amiezii,

poate cînd cafelele, poate rose-ul fierbeau în vene,

din zecile de umbre întinse, alungite de-a lungul grădinii,

deasupra deltei, s-a ridicat uriașă, fîlfîind ca un pegas

din aripile molcome și transparente, fantastica sa umbră

evocînd uriașul cal al lui Salvador întins deasupra

bărăganului, într-un vis întrezărit cîndva de bravul

„catolic, apostolic, roman și român”, după cum

se și încheie poemul acela la fel de frumos

ca și cîntecul idiș dedicat iubirii acestor încercate

pămînturi…

 

Și, de sus, umbra uriașă, din umbre întrupată,

a scuturat cu putere din coamă și s-a scurs în zare

de parcă nu s-ar fi zămislit vreodată… Am rămas,

cu toții, umbre golașe cu privirea pierdută în cer…

 

 

 

5 – 7 August 2017, Comana, București, Iași