Două povestiri umoristice de Dorel Schor…


Sigur, nu e week end deocamdată, dar e vacanță, așa că e normal să avem mai des prilejul să rîdem, mai ales că motivele de supărare nu ne ocolesc nici ele, indiferent de zilele de săptămînă, de anotimpuri etc… Cu o excelentă ilustrație de Lubomir Kotrha, pentru care îi mulțumesc profesorului Septimiu Chelcea.

Lubomir Kotrha 1

ZI DE VARĂ

 

Când, pe la unsprezece dimineaţa, Sorin Barbălată, tânăr contabil practicant, ieşi în pauza de ceai, constată cu surprindere că pe coridorul instituţiei se revărsa nu numai soarele generos al verii, ci şi lumina a nu mai puţin de opt becuri aprinse. Pe scaune şi în picioare aşteptau o mulţime de oameni, aşa că Sorin le aruncă întrebarea:

– De ce nu stingeţi lumina?

– Noi nu lucrăm aici, răspunseră cetăţenii. Am venit cu cereri, probleme,  audienţe. Nu e treaba noastră să stingem lumina! S-o stingă cine trebuie.

Sorin consideră că respectivii aveau dreptatea lor aşa că, ajungând în camera de ceai, o întrebă pe femeia de serviciu:

– De ce arde lumina pe coridor la ora asta?

– Aşa să ştiu de necazuri, răspunse femeia. Treaba mea e să încălzesc apa, să pregătesc ceaiul şi să-l împart. Mai trebuie să spăl paharele şi linguriţele, să am grijă de zahăr şi sucrazit şi dacă şeful vrea cafea, să i-o fac turcească. Lumina nu e treaba mea, eu nu am studii…

Pe Barbălată îl duru inima pentru risipa de electricitate, dar în sinea lui îi dădu dreptate femeii. Aşa că îl căută pe portar:

– Pe coridorul nostru ard opt becuri la ora asta şi e păcat, îi spuse. Du-te şi stinge-le!

– Cine eşti dumneata să-mi dai mie dispoziţii? se miră uşor ofensat portarul. Conform instrucţiunilor, eu sunt subordonat numai societăţii de pază şi domnului responzabil cu securitatea antiteroristă. N-au decât să ardă şi o sută de becuri, nu-mi pasă. Important e să fie pace!

Sorin, deşi proaspăt angajat, consideră că e de datoria lui să nu abandoneze.

– Nimănui nu-i pasă de banii statului, îi spuse şefului contabil.  Nu ştim cum să mai facem economie, să reducem cheltuielile , dar faptul că opt becuri ard în plină zi nu deranjează pe nimeni. Nu e păcat de dumnezeu?

– Dumneata ai perfectă dreptate, constată binevoitor şeful contabil. Dar de ce vii la mine? Crezi că nu am destule probleme de rezolvat? Consideri că am timp să mă ocup de toate fleacurile? Vorbeşte eventual cu administratorul, tot arde el gazul de pomană…

– Şeful contabil m-a trimis la dumneata, îi spuse Sorin administratorului, în legătură cu becurile care ard inutil pe coridor. Se consumă kilowaţii şi e păcat… Ia dumneata măsuri.

– Dar cine e şeful contabil să-mi spună mie ce să fac? se burzului administratorul. Spune-mi că s-au ars becurile, voi avea grijă să le înlocuiesc. Dar dumnealui să-şi vadă de treaba lui, iar eu o să-mi văd de a mea. Auzi, domnule, încă un şef pe capul meu. Nu-mi ajunge câte treburi am de rezolvat…

Trecuse o oră bunicică de când Sorin urca şi cobora scările, bătând la diferite uşi. Toţi ridicau din umeri, refuzând politicos sau categoric să se ocupe de o problemă care nu era de resortul lor. Dezamăgit, se întoarse în biroul lui, sorbi absent din ceaiul care se răcise şi mormăi încet, doar pentru sine:

– Păcat… Păcat că nu e atribuţia mea, că altfel tare aş fi avut poftă să sting drăciile astea de becuri!

 

 

 

NECAZURI LA SERVICI

 

– Dragă domnule Wolgerholtz, cu experiența dumitale, m-am gândit că ai putea să-mi dai un sfat bun, o ideie, că doar experiența naște idei…

– Dar ce s-a întâmplat?

– Am niște necazuri la servici, niște neînțelegeri cu șeful.

– Cu șeful! Mie-mi spui ce înseamnă niște neînțelegeri cu șeful? Îți mănâncă sufletul, te paște toată ziua, nu-ți dă pace o minută. Îmi amintesc că în urmă cu vreo treizeci de ani, eram nou la slujbă, așa ca tine și am avut un schimb de păreri cu șeful. După aia mi-a făcut zile fripte doi ani de zile. Culmea este că eu aveam dreptate și el o știa. Știa!

– În cazul meu…

– Lasă cazul tău. În urmă cu treizeci de ani, în primul rând, că nu era situația de acum. Era cu totul altă situație. Ca să nu mai spun că și nevastă-mea, Sonia… O știi pe Sonia? Dacă nu, să-mi aduci aminte să-ți fac neapărat cunoștință. O femeie tare, știi ce înseamnă o femeie tare? Ei bine, nevastă-mea e o femeie tare. Ea mă împingea pe la spate: Nu te lăsa! Dar vezi că nu-i întotdeauna cum vrei tu sau cum vrea nevasta…

– La mine, de fapt…

– La tine… La tine nu știu despre ce este vorba, dar nici pe departe nu se poate compara cu situația de acum treizeci de ani. Unde mai pui că banditul era unul de-ai noștri, un bârladean, domnule, cine ar fi crezut, că doar se spune că moldovenii sunt oameni cumsecade. Doi ani m-a sărat și pipărat, țin minte că într-o dimineață, nici nu intru bine și mă cheamă urgent…

– La fel și șeful meu…

– Lasă-l pe șeful tău. Poți să spui că e la fel dacă nu l-ai cunoscut pe al meu? Mă cheamă urgent, cum îți spun, și eu mă duc urgent cu sufletul la gură și când intru îmi spune să aștept, să iau loc în antecameră și stau, domnule, și aștept acolo o oră, două, trei și până la urmă, ce crezi? Uitase cu totul de mine. Ha? Ce zici?

– Păi ce să zic? Eu mă frământ acuma cu…

– Nu te mai frământa cu asta, că tot nu ajută. Vrei să știi cum s-a terminat povestea mea? Am ajuns la concluzia că e bine să nu te bagi, să nu te legi la cap dacă nu te doare, să stai în banca ta, cum se spune…

– Aș vrea o părere despre cazul meu.

– Cazul matale? Ce importanță are cazul matale? Eu n-am avut cazul meu? Fiecare are cazul lui. Dacă ai vrea să asculți cazul fiecăruia, nu mai termini niciodată. Pe când așa… Ce mă interesează pe mine cazul matale, nu știi? Un caz acolo!

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s