Rîdem, ne veselim (6). Cu ardeleni


Foarte multe noi. Cu mulțumiri scriitorului Dorel Schor. Iar pentru desen Dlui Dumitru Ion…

image002

Ardelencele discutau despre dureri. Una dintre ele:

–  No drajelor, durere ca a dă dinţ’ nu-i pă lumea asta!

–  Ba, io pun prinsoare că ca cum te doare la  naştire nu să ezistă! zice alta.

– Apăi să vede că pă voi nu v-o pocnit niminea păşte fudulii … se amestecă

Văsălie-n  vorbă. 

 

 

Ion stătea pe deal cu un bumerang în mână şi cu faţa plină de sânge.

Se apropie Văsălie:

–  Ce faci, Ioane?

–  Şăd …

–  Da’ în mânuri ce ţâi?

– No, nu ştiu … ceva ce nu-mi face nici o trăbuinţă…

–  N-apăi bine, no, da’ dă ce nu-l ţâpi încotrova?

– Ţâpă-l tu, că mie mi-i de-ajuns! 

 

 

– Măi, Avrămuţ, cumpăratu-ţi-ai maşină, ori ba?!

– Cumpărat, Păvale, cumpărat!

– Şâ dă care coloare îi?

– Apăi mă, Păvale, cum să-ţ’ esplic io ţâie, văzut-ai tu ceriul cân’ s-apune soarele?

– Văzut!

– Apăi coloarea îi  tot aşa, ni, numa’ că-i verde… 

 

 

La Palatul Victoria se opreşte badea Gheorghe cu bicicleta. O pune liniştit

lângă grilaj şi începe să caşte ochii prin jur.

Poliţistul:

– Bade, ia  bicicleta de aici, că pe-aici trec miniştri …

– No, că nu-i nici un bai, că doară i-am pus lăcată! 

 

 

Nişte savanţi mergeau prin Apuseni. La un moment dat, văd chiar în mijlocul

drumului un rahat. Se opresc ei şi încep să se certe dacă-i de bărbat sau

de femeie. Trece pe acolo şi un cioban. Savanţii îl opresc şi-i cer să

medieze conflictul. Ciobanul stă, se uită atent la rahat, îi dă ocol, după care declară cu siguranţă în glas:

–  Apăi, îi dă bărbat!

–  Cum poţi fi atât de sigur?! se minunează savanţii.

– Apăi, unu la mână: muierile-s mai ruşânoase şâ nu s-ar căca chiar în mijlocu’ drumului, s-ar piti pântr-un tufan; doi: la câtă diştanţă-i între rahat şâ urma dă

pişat, musai să fie dă bărbat; şâ tri: cum n-oi fi sigur, dacă chiar io perzonal l-am făcut?!

 

 

Doi ardeleni tăiau cu beschia un obuz. Trece unul pe lângă ei şi se sperie:

–  Bă, nărozâlor, vedeţ’, băăă,  că ăla să esplodează!!!

– No, nu-i bai, că mai avem unu ! 

 

 

Foarte fudul, Păvale îi arată lui Văsălie binoclul cumpărat la Turda. Curios,

Văsălie îl întreabă ce-i aia.

– Ii un inştrument care-ţ apropiază dă ochi tate la câte te uiţ, explică fălos Păvale.

– Nu să poate! Aşa ceva nu s-ezistă decretează Văsălie.

– Ba s-ezistă!

De-o pildă şedeam asară la mine-n ogradă şâ mă râdeam de cum o fugăreai tu

pă Cleonica ca s-o drăgăleşti.

– No apăi poţ să te caci în el dă inştrument, că io asară nici n-am fo acasă! 

 

 

Un ardelean şi un oltean merg cu trenul. De plictiseală, olteanul începe să cânte:

–   Mă făcu mama oltean, măi…

La care ardeleanul împăciuitor:

–   No, de-acuma treaba-i făcută. Iart-o!

 

 

Într-un compartiment de tren, un oltean şi-un ardelean. La un moment dat,

ardeleanul scoate o litră de pălincă, slană, ceapă, pită, sfarmă ceapa şi

începe să mănânce, trăgând din când în când câte-o gură de palincă.

Olteanului i se face poftă, se foieşte pe banchetă şi nu ştie cum să intre-n vorbă.  Când vede că pălinca e pe terminate, îşi ia inima-n dinţi şi se trage mai aproape

de ardelean:

– Mă cheamă Tudor!

– Apăi, dacă te cheamă, du-te ! 

 

 

Văsălie strigă de la casa lui de pe un deal către casa lui Păvale, aflată pe

celălalt deal:

– Măăă şogore, ce-ai dat tu la vacă cân o fo beteagă?!

– Gază pentru lambă, măăă!….

Trece o săptămână.

– Măăă, şogore, măăăă!

– Ce-i măăă?!

– Da-poi ce-ai zâs tu că-i dat la vacă cân o fo beteagă?!

– Gază pentru lambă, măăi!

– No vez că vaca me o murit măăă!

– Ş-a me, măăă! 

 

 

Se întâlnesc pe drum doi ardeleni. Unul ducea o vacă de lanţ.

– No, doară un’ te duci cu vaca? întreabă unul.

– Apăi o duc la doftoru’ veterinar.

– D’apăi ce-o păţât? O luat o peatră între unghii?

– Nuuu!

– O muşcat-o vun guzgan?

– Nuuu!

– No, atuncea de ce-o duci la veterinar?!

– Apăi dacă-i a lui … 

 

 

Întorcându-se de la coasă, Păvale îl vede pe Văsălie, cu un cercel în ureche,

plimbându-se fudul pe uliţă.

– Tulai Doamne, mă Văsâi, da de când porţ tu cercel în ureche?!

– D-apoi dă cân l-o găsât Măria-n patu nost!

 

 

Ion zace la spital pus în ghips din creştet pân-n tălpi. Vine Gligore la el în vizită

şi se minunează:

– Tulai, Ioane, da cum ai ajuns aşe dă rău?!

– N-apăi io  păşteam oile pă un deal ş-am dat de-o bortă mare.

M-am dus la gura ei ş-am hăulit: Uuuuu! Şâ din bortă mi-o răspuns careva:Uuuuu! Da eu nu m-am lăsat şâ i-am răspuns: Uuuuu! Şâ el mie: Uuuuu…

– Şâ??!!!

– Ş-o vinit  trinu.. 

  

 

– Ioanie, aflata-i ca pa  Vasalie nu-l mai ingroapa vineri?

– Da cand?

– Sambata.

– Da di ce, sa simtie mai  binie?

 

 

Supliment de la Dna Mihaela Georgescu:

 

Un ardelean, Ion, care voia sa plece in Germania il intreaba pe un vecin de-al lui ce sa faca deoarece nu stie limba germana.
– Nu-i bai. Limba germana-i ca la noi, doar ca tre’ sa vorbesti mai rar. Zis si facut. Ajunge Ion la Hamburg , intra intr-un bar si spune:
– Bu-na zi-ua!
– Bu-na – raspunde barmanul la fel de rar.
– Da-ti-mi si mi-e o be-re.
– Po-f-tim be-rea.
Dupa primele inghitituri Ion spune:
– Eu su-nt de la Tu-r-da. Tu de un-de es-ti?
– To-t di-n Tu-r-da.
– No… dapai, atunci, de ce vorovim nemteste?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Rîdem, ne veselim (6). Cu ardeleni

  1. Noiembrie zice:

    Perfect! :)) iar poza e bestială!
    mi-a adus aminte de o prietenă care ținuse (spunea ea) o dietă de o lună și ceva. când m-am întâlnit cu ea, m-a întrebat:
    ”- Nu-i așa că am mai slăbit?”
    din gură mi-a ieșit un – da, dar am negat clătinând din cap: – nu :))

    Apreciat de 1 persoană

  2. angelicabutnarasu zice:

    Dupa ce risei ardeleneste si admirai siluieta de categorie grea a duduii din poza matali, cugetai ca tot un dreak este aia cind unele slabe dau meleoane di bani pentru a-si mentine obsesiv siluieta pe care hainele stau ca pe gard, oasele jucinduli-se ascutit pe sub pielea nesanatoasa gros acoperita cu fardurile roz [niste bujori imitind prosperitatea], pe la cosmeticieni bine platiti, basca suplimentele alimentare scumpe adaugate la meniul zilnic-apa cu lamiie, ca mde, fiind lesinat ametite de foame si fara vitamine, apare si delirul sau ideile fixe… Si daca au tendita spre ingrasare, oricum corpul mental se revolta la atitea interdictii si la un moment dat, se fac cit malu! Oricum, tot pe la medici ajung, acestia recomandind classic -Doar psihologul va poate intra printre circumvolutiunile absurdului exaltat. Iar la alea grasane, aceeasi reteta preliminara, alti bani, aceeasi distractie, concluziunea fiind urmatoarea- trebuie musai adaugat la medicul de familie, stomatologul de familie, ginecologul de familie [doar fie grasa fie slaba, nu si-o arata oricui], si Psihologul de familie…da, vorba lui Marin Sorescu ,,Sa ne facem daruri”…
    *EL- Nu te lua dupa ce zice lumea…Nu esti grasa!…Hai, sus barbia!…Asa, si cealalta!
    * Nevasta-mea are tatuata o balena pe burta. Inainte era delfin…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s