Liviu Antonesei – Veronika. Oder Monika


Unele experiențe în care amintirile devin mai vii decît niște percepții directe sau, din contra, niște percepții directe se încarcă din trecut, sunt imposibil de explicat, oricît am încercat asta de-a lungul vieții, cel mai recent la conferința de la Craiova de acum vreo lună. Dacă ești norocos, poți surprinde asta în scris. Dacă ești norocos de tot, poate să-ți iasă… Deocamdată, habar n-am ce-a ieșit, dacă a ieșit ceva.

DSC01019

 

Veronika. Oder Monika

 

Nu, nu era Veronika, pe ecusonul ei scria Monika,

după cum declară martorul de mare încredere –

era aus Berlin și era perfectă, înaltă, cu picioarele

ca două rachete interplanetare și sînii precum

două cupe de argint sau emisferele Magdeburg alăturate…

Cu apa pînă la talie, noi, băieții,

Imitam stîngaci elegantele, fluidele sale mișcări –

nu mai știam cum să-i facem pe voie,

am fi trecut oceanul pentru ea. Să ne fi spus!

 

Seara, se plimba pe faleză cu efebul

de la piscina celuilalt hotel, cobora pe mal,

arunca pietre și scoici în crestele valurilor –

sub ochii lui măslinii, sub ochii noștri…

 

Dispărea, dispăreau undeva pe străduțele

din vechiul oraș, pe lîngă vapoarele

otgonite în portul turistic, lîngă moschee.

Revenea în fiecare după-amiază,

la început cu cearcăne lungi sub ochii ca marea,

dar se ascundeau cu fiecare nouă mișcare.

 

Ieri, a apărut pe marginea bazinului de aici!

Nu, nu spectrală, în întreaga sa splendoare,

pînă la cele mai mici detalii  – în apa înaltă

cît mine, mă puteam doar preface

în elevul silitor de pe vremuri,,,

Mi-am scuturat părul cu ochii închiși, apoi,

cu ochii cît niște faruri, am văzut că Monika

dispăruse deja pe marginea piscinei

de la King Minos Hotel – o deplasare

în patru dimensiuni, poate chiar două…

O intersecție, un pliu, o răsucire a lumii.

 

 

29 Iunie 2017, în Iași

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Liviu Antonesei – Veronika. Oder Monika

  1. hotelul se chema King Minos, nu Midas. Aș zice că ți-a ieșit și acesta 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Îmi place teribil acest final:
    „O intersecție, un pliu, o răsucire a lumii.”!

    Apreciat de 2 persoane

  3. Vasilica Ilie zice:

    Mi-a plăcut portretul Monikăi din poem:

    ” (…) era aus Berlin și era perfectă, înaltă, cu picioarele
    ca două rachete interplanetare și sînii precum
    două cupe de argint sau emisferele Magdenburg alăturate. (…)”

    Aproape toţi bărbaţii visează la aşa ceva, ar face orice pentru „orice” Monikă (sigur nu era Monika de la Casa Albă de pe timpul lui Bill Clinton?). 🙂

    „(…) nu mai știam cum să-i facem pe voie,
    am fi trecut oceanul pentru ea. Să ne fi spus! (…)”

    Da, finalul mi-a plăcut foarte mult:

    „(…) o deplasare
    în patru dimensiuni, poate chiar două…
    O intersecție, un pliu, o răsucire a lumii.”

    Felicitări!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Ion Fercu zice:

    Zău. asta e chiar o istorie a firului de despicat în patru, în zece, în mii:
    ,,în patru dimensiuni, poate chiar două…
    O intersecție, un pliu, o răsucire a lumii”…
    Am băut un pahar în cinstea acestei încercări de decriptare…

    Apreciat de 1 persoană

  5. angelicabutnarasu zice:

    Chiar ti-a iesit! Am zis eu odata, ia-ti patul si umbla! Ia te uita ce melange in contratimp! Decriptarea o gasesti in meditatia yoga, ,,nu exista trecut, prezent s-au viitor”,si preotii cu har spun ,,a cincea dimensiune”, tu avind o asemenea sensibilitate de perceptie, poti intra in alta dimensiune, avind un stimul anume… Si ne-ai plimbat artistic prin portul misterios turistic plin cu imagini picturale [vapoare, moschee, valuri], dimpreuna cu Veronika, tu fiind in trena ei de ,,baieti”fermecati de perfectiunea dumisale, era ispita portului, o frumusete calda, duioasa, neostentativa, aproape materna…A-ti fi vrut voi a fi scoica ei, da uite ca efebul i-a numarat pietricelele…Frumoase tare, frumoase de tot acele imagini, atmosfera si magia marii…Ai fost intr-o spirala, o bucla temporala ,,o intersectie, un pliu, o rasucire a lumii”…Bine atasata este si poza cu frumoasa palarie gri perlata de Chania, nu te opri! Felicitari de seara…

    Apreciat de 1 persoană

  6. radu tuculescu zice:

    Frate Liviu, vreau a zice la fel, sper sa nu te opresti. Sa te tina nalucirile astea, ca/s faine, nu doar la suprafata…

    Apreciat de 1 persoană

  7. rameau zice:

    Oserv ca doamnele stiu sa inteleaga perfect scena. Noi ceilalti suntem doar gelosi…

    Apreciat de 1 persoană

  8. dezideriududas zice:

    In materie de Veronic(k)i, Monic(k)i…., la Constanța era odată o “tehnokrație consolidată”…Ce de suedeze, ce de polonezi ( e drept, ‘iștia de-atunci umblau după ei cu “Koaliția pentru familie”….)… Vișegrad, modelul suedez, nu ne poate bate C(K)raiova ( aici “K-ul” vine de la SIF Oltenia…)…..E drept, la sala ID Sârbu nu-i grabă…Sper să nu te aburească himerele demokrației precare. Dealtfel văd ( in poza de “kolecționar”, cea cu fumuri, din 28 iunie a.c. ) că te-ai dotat și cu “fumuri anti-abureală”….

    Apreciat de 2 persoane

  9. vasilegogea zice:

    …răsucire – însucire = însușire (poetică)…

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.