După 41 de ani…


DSC02748

Azi, am sărbătorit împreună cu colegii mei, o mică parte dintre ei, 41 de la terminarea facultății. Nu e cifră rotundă, dar anul trecut – cînd eu nu am fost – au decis să aniverseze în fiecare an. Ei au vizitat mai întîi universitatea noastră, dar cum eu lucrez acolo, am mers direct la locul numit La Castel, în partea de sus a Copoului, probabil mai aproape de Breazu decît de oraș. De altfel, un loc plăcut, aproape în pădure. Au fost și trei dintre profesorii noștri… Pe celebrul bluesman Vali „SirBlues” Răcilă, care ne-a și cîntat la un moment dat, o să-l recunoașteți după ținuta specifică unui bluesman alb! Între cei doi artiști din prima poză e, pe bună dreptate un psihoterapeut, Dan Goglează din Germania!

DSC02733

DSC02734DSC02738DSC02739DSC02735DSC02736DSC02742

DSC02741DSC02743

DSC02745

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la După 41 de ani…

  1. angelicabutnarasu zice:

    Imi inchipui ca te-ai distrat cu Vali ,,Sir Blues”, merg la concertele lui, ne stim din tinereturi Virgil fiind prieten cu el, era incintator pe la petrceri si faceau niste jam session-uri dementiale, sa fie sanatos, ne aduce onoare si bucurie orasului nosru! Si pe Dl Dan Gogleaza il stiu, un om si un terapeut remarcabil, da, frumoasa adunare, cred ca te-ai si distrat! De obicei fug de mesele politicoase, personaje mute-cuminti adormite in subiecte plicticoase…rapid le fac propuneri indecente,– hai sa inviem! asta le-am spus ieu la intrunirea trecuta. Sa te tot intilnesti, Domnule, iata anul asta ai recuperat niste intruniri, ti-ai revazut fosti colegi, a fost o reintilnire cu trecutul, si ca evaluare sper, sa te fi cotat printre cei mai bine conservati fizic, energetic si spiritual…
    Vara, ,,La Castel”este restaurantul mieu preferat, am zeci de poze pe acolo, imi place mincarea, peisajul si uneori orchestra…chiar am scris o intimplare draguta cu o mireasa ce se pisulea pe ea.O pusesera neamurile pe scena-postament si fiind singura la un moment dat, nu putea cobori cu rochia-platosa de vreo12 kile, ea insasi era de categorie grea. I se citea o suferinta crunta pe fata biata de ea, era si bine cherchelita fiind o doamna in devenire etnica si binefocoasa, statea ca o grenada in asteptarea neamurilor nesimtitoare…Ei, da ieu cu sufletul mieu blondmoldav si angelic, am ajutat-o plasindu-i la nimereala pe sub poala si intre picioare, o vaza de flori…ma rog, o aventura angelica de tot risul…

    Apreciat de 1 persoană

    • Păi, că îl știi pe Vali nu mă miră, nu știam că îl cunoști pe Dan. De bună seamă că a fost plăcut aseară – deși cam la mama dracului, locul e foarte frumos, iar Vali ne-am cîntat mai tot timpul, bluzane desigur@

      Apreciază

      • angelicabutnarasu zice:

        Ce conteza distanta, doar nu te-ai dus pi gios, uiti ca s-a deschis un Restaurant in buricul tirgului, asta fiind al Bibliotecii Centrale, intrarea pe la Pacurari nr 2, un spatiu exceptional si plin de verdeata, cu banci si fete pe banci, ce-si fac siesta…

        Apreciat de 1 persoană

      • Ei, nu-mi plac restaurantele la distanta oarecare de oras, decît dacă sunt foarte departe, nu cumva în coastă… Nu știam de astă din Păcurari, o să-l vizitez…

        Apreciază

  2. d.p. zice:

    dar ce batrini sunt colegii tai, draga Liviu, mai tinar pare Petru Ioan !

    Apreciat de 1 persoană

  3. d.p. zice:

    la noi, Litere-Jurnalism, dl. St. Dumistracel, la 80 impliniti, tine 2 norme fara probleme

    Apreciat de 1 persoană

  4. d.p. zice:

    citi (mai) fumeaza ?

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.