SpectActor, nr. 1 (33), ianuarie-iunie 2017


spectActor 1

 

Înainte de a pleca la înot, am primit de la poetul Nicolae Coande cel mai recent număr al excelentei reviste dedicate teatrului SpectActor, care apare sub egida Teatrului Național din Craiova. De cînd m-am întors am tot citit, ceea ce vă sfătuiesc și pe DVoastră. Mulțumesc prietenului NC pentru permisiunea de a împărtăși această sursă de lectură atît de binevenită. Mai ales că lumea teatrului nu se bucură de prea multe publicații la noi… Unii dintre noi, nu neapărat ieșeni, poate își mai amintesc de excelentul Arlechin, scos de regretatul prieten Val Condurachi la Teatrul Național din Iași, în siniștrii ani 80…

Aici puteți citi – și descărca, desigur – revista în format pdf

http://tncms.ro/reviste/32/pdf/19062017170435.pdf

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la SpectActor, nr. 1 (33), ianuarie-iunie 2017

  1. dezideriududas zice:

    Am scris de mai multe ori de studiul din 2001 al d-lui Sorin Antohi. Speram in revenirea lui. Iată că de data asta, cumva, pe alt drum, mai neconvențional, mă aflu și eu in preajmă. Interesantă asocierea specificului național în cele patru rapoarte ce transced Modernul in Post-modern, ce se regăsește in primul termen al raportului ( cu majuscule ) in toate cele cazuri : TIMP/Istorie , SPAȚIU/Teritoriu, FIINȚĂ/Caracter colectiv, LOGOS/limbă. Cu atât mai interesant cu cât tot azi am relevat asocierea a doua spații dihotomice incompatibile in cuprinderea publică actuală : Ființă – Ființare vs. Faptă – Făptaș, ca pretins fenomen declanșator al deblocarii Post-modernismului. Pe undeva, discipolii lui Noica, prin centrarea pe făptaș ( “Apelurile” lui Liiceanu încă din 1990 probabil se făceau in spațiul de percepție al unei astfel de îndreptățiri difuze …și când nu s-a mai putut, s-a înființat DNA-ul…), continuă cumva eforturile maestrului lor care a reacționat promt la “cererea” lui Heidegger de a face cumva cu Ființa ( “ Devenirea întru ființă”), iar, in plus, și aici vin cu o “placintă dobrogeană”, Noica pare că și-a făcut temele și la Ființare ( in sens instituțional ) și la Faptă, dar vizând stratul universal necesar oricărui naționalism, prin “Cele șase maladii ale spiritului contemporan”.
    P.S. Pentru “plăcinta mea dobrogeană” cu specific in primul rând global, in curs de pregătire, aveam nevoie de o străpungere naturală spre național, strat mai puternic edificat . Stratul bazal global reprezintă viitoarea mare provocare a societății. Dar nu plecând de la elemente de specific național care se pot extrage spre un comun global ci invers, plecând de la elemente bazale de comun global care pot fi natural si lesne incorporate in național. Tot Noica vine cu o imagine posibil izbăvitoare și aici : “ NE UNESTE CEEA CE NE LIPSEȘTE !” Deocamdată ne-au despărțit Făptașii, dar am identificat Fapta pe care o vom înconjura cu Ființarea ( ca să se “predea”…)…. , pentru a ajunge până la urmă la Ființa de care scria Heidegger…..

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s