Cîte ceva despre „harta dinamică” a creierului


brain-algebraic-topology-frontiers_1024

Probabil cel mai fascinant domeniu de cercetare în ultimele decenii este cel care privește structura și funcțiile creierului uman. Ca și cum după explorarea infinitului din afara noastră, ne îndreptăm către cel din noi. Neuroștiințele, studiile privind inteligența artificială, cele de neurofiziologie fac progrese spectaculoase deși, cum spune o vorbă, mai e mult pînă departe. Grație Dlui Dumitru Ion, pot posta acum linkul către un articol general privind evoluțiile din domeniu, dar și altul către un studiu de amploare și profunzime a cercetării mult mai mare.

https://www.sciencealert.com/new-study-discovers-your-brain-actually-works-in-up-to-11-dimensions

http://journal.frontiersin.org/article/10.3389/fncom.2017.00048/full

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Cîte ceva despre „harta dinamică” a creierului

  1. dgontelus zice:

    “And more work will be needed to determine how the complexity of these multi-dimensional geometric shapes formed by our neurons correlates with the complexity of various cognitive tasks.” Am citat din primul text. E fascinantă această nețărmurită încredere că materia, cantitativul, structura, anatomia ar putea explica vreodată spiritul, calitatea, funcționarea, fiziologia. Sunt realități diferite, corelate, dar absolut ireductibile una la cealaltă, logic și translogic. Gnostic vorbind, nu poți fi decât monist spiritualist. Agnostic, eziți indefinit între monism, dualism, ineism etc.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Extrem de interesant. M-a fascinat de cînd mă știu acest „domeniu” pe care-l purtăm pe umeri și despre care știm foarte puține lucruri. De fapt, cred că se întîmplă ca și-n alte domenii delicate: se știu mult mai multe lucruri însă rezultatele cercetărilor sînt ținute sub obroc. Conform sintagmei: ai o idee – ține-o sub cheie!

    Apreciat de 1 persoană

    • Progrese s-au făcut în ultimii 20 – 30 de ani, dar rezultatele, deși importante, încă sunt la firul ierbii. Competiția între „științifici” este atît de acerbă încît ar fi imposibil să ții secretă o descoperire de mari proporții. De altfel, majoritatea premiilor Nobel pentru medicină din ultimele decenii au mers în zona aceasta a cercetărilor…

      Apreciază

      • Da. Mă gîndeam, îndeosebi, la cercetările din domeniile tehnologiilor de vîrf care se desfășoară în laboratoarele utrasecrete ale armatei… Îndeosebi la cele ale US Army, cărora le sînt alocate sume halucinante de la buget… Dar și din alte țări… Premiile Nobel pentru medicină, dacă nu se va întîmpla ceva spectaculos în zona cercetărilor privind cancerulu, vor merge tot acolo unde spui sau spre genetică…

        Apreciat de 1 persoană

      • Păi, toate descoperirile importante pentru civili s-au făcut în zona militară! Inclusiv astea cu care se uită doftorii în noi! Și da, dacă nu apare ceva spectaculos în cancer, premiile își vor continua calea…

        Apreciază

  3. Dan Gogleaza zice:

    Cercetările pe creier şi biologii constructivişti fac acum filosofia. Institutele de studiere a conştiinţei sunt tot mai aproape de adevăr (care e o construcţie explicativă). Polaritatea cine pe cine a creat sau produs e depăşită, totul decurge de la sine, prin sine, schimbarea se produce (începând de la nivelul celulei) prin folosirea elementele conţinute şi nu ale altora…. Să nu uităm că indiferent de accepţii/idei ele nu sunt realităţi ci doar principii explicative şi că ele nu există/sunt (în senul unui dat) ci tocmai iau fiinţă…….Aş recomanda o carte pentru a pune punctul pe i: Viaţa ca autosugestie (plin de modestie: sic!)

    Apreciat de 2 persoane

  4. mihaela grancea zice:

    Imi place dezbaterea. Decostructiva este, uneori, experienta. Sa vedeti cum este cand un neurolog are curiozitatea sa ii faca creierului tau un RMN. Am fost trimisa de endocrinolog ca sa vada ce se mai poate face cu mine. Sufar de ani de zile de insomnie. Si naiba m-a pus sa vorbesc despre frica mea de somn, frica datorata viselor premonitorii. Imi era frica de vis. Timp de 10 ani am visat lucruri semnificative despre oameni pe care ii cunosteam. Aveam vise fara imagine, doar cu sonor, dialoguri cu oameni apropiati care urmau sa moara si care decedau la termenul dezvaluit in vis. Apoi, nu am mai visat despre sfarsitul oamenilor, ci mai males despre cel a animalelor dragi. Visam ca se uita la mine ca si cand isi luau adio…si mureau in trei zile. Era sa o iau razna. Si creierul, acelasi care stia ce o sa se intample, refuza sa doarma. Doar dupa ce m-am rugat fierbinte sa imi fie luat acest dar, au incetat aceste incursiuni. Dar, anxietatea a ramas. Ochii neurologului au inceput sa straluceasca, mai ales dupa ce i-am spus ca facusem inainte de 40 de ani, exercitii de regresie temporala, ca am avut la 33 de ani un episod de moarte aparenta cu un scenariu interesant. Neurologul era entuziasmat, descoperise o oportunitate stiintifica. A trecut un an de zile si nu am mai fost pe acolo. M-am simtit desnudata….si iau somnifere prescrise de un alt neurolog, unul de moda veche. Si imi place sa dorm, chiar tare mult.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s