Liviu Antonesei – To see London, then to die…


Habar n-am dacă e un text bun, nu știu nici măcar dacă e un poem sau vreo altă lighioană, un document care încearcă să exorcizeze durerea, exasperarea, chiar ura, un sentiment care aproape nu mă încearcă de decenii, dar pe care îl simt viu în mine. Nu există un oraș mai iubit de mine în lumea asta decît Londra. Și este mereu și mereu și mereu lovită… Iar un atac împotriva Londrei este ca un fel de infarct personal. Fotografia este făcută, acum niște ani, în Green Park… Cred că am fotografiat London Bridge în fiecare din plimbările mele, multe, pe malul Tamisei, dar nu am răbdare să caut fișierele, așa că împrumut o poză de pe Google… Una de noapte!

untitled

To see London, then to die…

 

…sau și mai bine să-ți închei călătoria acolo, aici,

în metrou, pe Westminster sau pe Podul Londrei…

sau și mai bine să zbori planat de pe London Eye,

cu șeitanul de gît,

peste Tamisa, peste parcurile regale,

peste casele olandeze din Oxford Street,

peste Muzeul Britanic „s-a dărîmat”,

peste biserici și întinsele cimitire

și să te scufunzi, cu el de gît,

în adîncurile negre ale pămîntului…

Întoarcem mereu obrazul pînă la hemoragie,

nu punem întrebarea și nu aflăm răspunsul –

poporul cărții ne-a învățat, dar degeaba,

sîntem în era lui care pe care…

Și noi orbi ne vom scufunda în marea uitare,

cu splendoarea Hesperiei care

nu va fi fost niciodată!

4 Iunie 2017, în Iași, la Londra…

London-Bridge-3

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Liviu Antonesei – To see London, then to die…

  1. frumos poem, deși trist

    Apreciat de 2 persoane

  2. angelicabutnarasu zice:

    Asa-i, nu-i poem, si nu are nimic ,,frumos” in el! Este un strigat din ,,Urlu”, a minie, neputinta, chiar ura si disperare, ti s-a reactivat spiritul de luptator intr-u dreptatea din tine, si chiar te-ai rafui cu acel zmeu-balaur infect in dobitocia lui, totul venind de la incultura, invidie si agresivitate…de abia astia sunt roboti umani, este razboiul ,,cirpelor negre”, impotriva Luminii…

    Apreciat de 2 persoane

  3. mihaela grancea zice:

    Se vede ca iubiti Londra. E un poem frumos, despre apocalipsa Cetatii. Revin cu cinismul meu: barbarul a cucerit mereu cetatea.

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, e cel mai iubit oraș din cîte știu, cum Creta e cel mai frumos loc. Problema nu este că barbarul a cucerit mereu cetatea, ci că această cetate e foarte tînără. În chipul de acum nu are nici 300 de ani! Iar mai grav este ca deja pare ostenită, gata să se lase cucerită…

      Apreciază

  4. Pingback: Liviu Antonesei – To see London, then to die… — @ntonesei’s blog – pogaciblog

  5. dorindavid zice:

    Venit de la tara, rupt de lume si de orice fel de stiri, m-a lovit vestea… Poemul este binevenit ca o operatie, care te vindeca!

    Apreciat de 1 persoană

  6. magda ursache zice:

    Da,Liviu,traim în epoca lui care pe care,am si publicat în Acolada un text cu acest titlu.magda u.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s