Rîdem pur și simplu (4). De seria neagră!

M-am asigurat că azi n-a fost o marți 13, dar cum văd, și vinerea poate obține succese strălucite în înșiruirea de mici catastrofe. În fapt, am dormit bine, mi-am băut primele cafele, am schimbat mailuri, am scris un articol reușit despre ultimul roman al lui Eduard Dorneanu, am mîncat de prînz, am mai băut niște cafele, apoi m-a pus naiba să mă duc la cumpărături. Și a început! La ieșirea din hipermarket, am pus sacul în spate și am simțit că mi se umezește cămașa. Măi să fie, ce să fie? Ei, era capacul neasigurat al recipentului de detergent de vase și detergentul însuși care se prelingea prin sac și-mi îmbiba și hainele. Bun, am renunțat să mă opresc la piață să cumpăr cireșe și am urcat în primul tramvai. Adio mers pe jos, cu greutăți pe umeri! Tramvaiul era destul de gol, așa că m-am tras într-un colț, să nu mă trezesc angajat spălător de vase. Mă prefac că nu-s cu mine, nici măcar nu mă cunosc, dar alticineva mă cunoaște și salută! Asta e. Acasă, am pus la spălat ce era de spălat, am scos oțetul și m-am apucat să facă toaleta cafetierei. În timp, ce-mi trăgeam sufletul, observ că parcă ceva nu e regulă, nu vedeam lichidul umplînd vasul, dar simțeam un miros puternic de oțet. Bun, acesta nu umplea vasul pentru că se scurgea pe masă, apoi pe gresia din bucătărie. Am aruncat ce era de aruncat, am șters repede pe jos să nu anungă lichidul la vecini. Credeam că s-a terminat, dar înercînd să scot ștecherul cafetierei din priză, să fac loc pentru succesoare, constat că e imposibil. Parcă ar fi sudat! Bun, îmi aduc aminte că am scos cumpărăturile numai din sac, nu și din rucsac și mă apuc. Pagube nu foarte mari, numai o pungă de fulgi de ovăz s-a spart. Nu mă apuc totuși să fac poridge în rucasc, ci stîng totul cu grijă. Mi-am spus că mai bine nu mă mișc, sa nu se mai întîmple vreo catastrofă. Mă așez în fotoliul din bucătărie, cu ceaiul pe măsuță, țigările la îndemînă, dar nu încep bine să citesc că îmi cade o lentilă de la ochelari. Bun, îi pun într-o pungă de plastic, să-i duc mîiine la reparat. Iau foștii ochelari, dar au dioptriile cam mici, așa că nu pot citi decît greu. Slavă Domnului, văd măcar că mă descurc cu ei la computer. La TV, n-aș avea nevoie de ocheari, dar nu mă uit la chestia asta de vreo șapte ani! E 22, 45, mai este o ora si un sfert pînă se termină vinerea… Destul. Ce naiba se mai poate întîmpla?! Oricum, e clar dimineață, am parte de ness. Măcar am fost precaut…