Iar rîdem anticipat (5). O selecție

Din păcare, din motive de confidențialitate nu pot divulga toți contributorii…

La ANAF (de la un compozitor care dorește să rămînă anonim – aici, desigur!)

Doi bărbați, plini de transpirație și obosiți, ajung în fața Sfîntului Graal – ghișeul inspectorului ANAF. Urmează prezentarea actelor, discuții preliminare etc. La un moment dat, unul dintre ei, înfuriat la culme, începe:

EL: Cum, doamnă, nu sînt eu?! Păi, uite buletinul ca dovadă! Ce vrei mai mult?

EA: Nu mai semănați cu cel de aici.
EL: Normal că nu mai semăn… au trecut aproape zece ani și am pierdut un teanc de păr între timp!
EA (înfuriată): Nu este problema mea… eu nu pot emite adeverința pe baza acestor date.
EL: Băga-mi-aș … ! Faceți mișto de mine…

Inspectoarea, nervoasă, îi aruncă hîrtiile pe jos. El devine și mai iritat. Între timp apare și un polițist comunitar, pregătit cu carnețelul de amendă pentru tulburarea liniștii publice.

POLIȚISTUL: Vă rog să veniți cu mine!
EL: Domn’e, stau de la 8 dimineața la coadă. Nu mă mișc din fața ghișeului pînă nu rezolv!

Polițistul, fiind înțelegător sau toropit de căldură, îi ascultă povestea.

POLIȚISTUL: Să știți că trebuie să vă amendez.
EL: Nu puteți. Dacă doamna spune că nu eu sînt cel din buletin, nu mă puteți amenda pe baza buletinului.

POLIȚISTUL (aflat în impas, se întoarce spre inspectoare): Să știți că dacă îl amendez, certific faptul că domnul este chiar cine spune că este.
EA: Nu mă interesează.
POLIȚISTUL: Doamnă, eu, ca reprezentant al statului, certific că el este chiar el.
EA: …
POLIȚISTUL (către EL): Deci, vă dau sau nu amendă?
EL: Dacă îmi dați amendă, este clar că eu sînt eu?

POLITISTUL: Da.
EL: Atunci vreau amendă!

Polițistul scrie amenda liniștit, în timp ce el nu se mișcă din fața ghișeului. Inspectoarea e din ce în ce mai iritată.

EL primește amenda și se întoarce triumfător către ghișeu: V-am spus, doamnă, că eu sînt eu!

EA:  hai, dă hîrtiile alea la semnat !

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

La spitalul de boli psihice (scriitoarea Vasilica Ilie)

 

Într-o zi, pe când se plimbau pe lângă piscina spitalului, Ionel a sărit brusc în apă, a înotat până la fund şi a rămas acolo. Marioara a sărit repede să-l salvezen. A înotat şi ea până la fund şi l-a scos pe Ionel din apă.

La auzul acestei fapte eroice, asistenta şefă a ordonat ca Marioara să fie externată din spital, deoarece o consideră acum stabilă mintal.

Asistenta s-a dus la Marioara să-i dea vestea şi i-a spus:

– Marioara, am o veste bună şi una rea. Vestea bună este că vei fi externată. Din moment ce ai fost capabilă să reacţionezi în mod raţional la o criză şi să salvezi viaţa unui alt pacient, am ajuns la concluzia că fapta ta dovedeşte o deplină sănătate mintală. Vestea rea e că Ionel, pacientul pe care l-ai salvat, s-a spânzurat cu cordonul de la halat în baie. Îmi pare nespus de rău, dar a murit.

La care, Marioara răspunse:

– Nu s-a spânzurat. L-am pus eu acolo să se usuce…  

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

De pe vremuri (o colegă din Canada)

La plecarea în Uniunea Sovietica, cosmonoatul Prunaru îi lasă mamei un bilet:

-Dragă mama, plec în Cosmos. Vin peste 30 de zile.

Întors din misiune acasa, Prunaru constata ca mama era plecata.

Pe frigider gaseste un bilet:

-Dragul mamei, am plecat sa cumpar brânza, nu stiu când revin…

Ora de religie (scriitorul Dorel Schor)

La ora deReligie:

– Câte porunci există, Jane?

– Zece pentru bărbaţi şi nouă pentru femei, părinte.

– Şi de ce, mă rog, doar nouă pentru femei?

– Păi, „să nu râvneşti la femeia altuia” nu este valabilă…

–  Ba  s-ar putea să fie în ziua de azi !