Dorin Tudoran – Politică – pe hârtie și în realitate


Sigur, este vorba despre politica americană, chiar foarte recentă – nu că în alte părți lucrurile n-ar fi cam la fel… Cu o concluzie nu foarte promițătoare: „America este, din ce în ce mai mult, o republică modelată de avocați. Acolo unde gândirea avocatului primează, orice decizie corectă poate fi prezentată drept incorectă. Și invers. Și-atunci, cum să te mai miri că-l poți vedea pe James Comey distribuit de unii în rol de criminal, iar pe O. J. Simpson declarat de alții inocent?”. Cu desenul Calea de Eugen Mihăescu.

http://www.dorintudoran.com/politica-pe-hartie-si-in-realitate/

calea-mihaescu-740x1024

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Dorin Tudoran – Politică – pe hârtie și în realitate

  1. Hm…Interesant…Desenul imi aduce aminte de Cardon…

    Apreciat de 2 persoane

  2. dezideriududas zice:

    Cât am căutat „cardon”….și n-am găsit ( e vorba de „pomul” din Tulcea, și nu de vreun uom, chiar creiautuor…, ca-n „tehnocrația” recentă a lui Liviu de la Craiova ?…. ), c-șa-i la cei de la „cardane”…, m-am tot gândit și-am observat că, invers decât la Platon, aici, in CALEA lui dom’Eugen, pare a fi intrarea si nu ieșirea din peșteră…..Teoriile morfologice ( inclusiv fractalismul ) rețin ca instituiau cumva întoarcerea de la Platon la Aristotel ( de la irațional la rațional, de la metafizică la pozitivism…)….Într-o imagine sugestivă, într-adevar mai degrabă pare intrare decat ieșire….Ni s-a părut nouă in 1990 că era ieșire ( nea’Gabriel s-a grăbit sa dea „legea”, și a înființat și „DNA-ul”, respectiv „Apelul către lichele”….)…, dar a urmat aproape imediat ( la scara istoriei..) intrarea in „noua peșteră”….

    Apreciat de 2 persoane

  3. Apropos de America….Parca as vedea lucrurile altfel…Ca si celelalte zone geografice, politice, sociale, culturale…America se valureste astazi infinit, in forme dinamice, asa cum nu a sperat ea vreodata…Si Romania se valureste…de fapt a fost valurita dintotdeauna…Romania s-a valurit, de exemplu, in imaginarul lui Mazzini la 1848…Asa cum America acum se valureste in mintile irakienilor, rusilor, albanezilor, somalezilor, nord-coreenilor, japonezilor, polonezilor, romanilor…Ca sa putem face ce avem de facut intr-un viitor cvasi-apropiat, trebuie sa fim valuriti bine de tot, amestecati, gata, gata sa ne indeplinim misia…Mult de vorbit…Trump, Putin, Macron, si asa mai departe, episoade trecatoare, neimportante…Valul din 1989 inca nu ni s-a aratat in toata splendoarea sau grozavia lui…Urmeaza…Desenele lui Cardon, interesante, percutante, intr-o viziune frantuzeasca, socialista pana in varful urechilor…Noi, romanii, ce har avem, nu suntem incadrabili nici la socilaism, nici la capitalism…Cat despre Postmodernism, acesta n-a existat niciodata in Romania…A fost doar o magareala simpatica a unor baieti destepti din Bucuresti care au incercat sa fie sincronici cu lumea mare…Dar e un drum infundat…Andy Warhol nu e de regasit pe Dambovita..

    Apreciat de 1 persoană

    • Mă gîndesc că fratele Dorin stă și muncește acolo de la mijlocul anilor 80… De bună seamă că asta nu ne împiedică să avem părerile noastre… Nici ale mele nu-s mereu la fel cu ale lui…

      Apreciat de 1 persoană

      • Faptul ca cineva e acolo sau aici ar fi poate valabil intr-o lume euclidiana asa cum am fost invatati la scoala…Ce-i drept Ovidiu Bufnila nu sta in America dar, ce nebunie, tocmai asta e sansa, sa am o distanta fata de realitatea Americana pe care insa o prizez de ani si ani intr-un fel neobisnuit pentru ca nu trebuie sa muncesc acolo de dimineata si pana seara, si nu sunt blocat de inconjuratorul cotidian…Am insa mii de fire de legatura cu America, nemijlocit, ceea ce imi da posibilitatea sa am o imagine clara, extrem de clara asupra lucrurirlor…Iar ceea ce spun eu nu vine in contradictie cu experienta romanilor din America ba, dimpotriva…America este insa, pentru Ovidiu Bufnila, un teritoriu extrem de familiar, foarte familiar chiar…Sunt publicat acolo, textele mele circula, de exemplu, in peste 5000 de jazz-caffeuri din California…Una din multele aparitii poarta subtitlul: The return of Ovidiu Bufnila…Potrivit editorului John Pence, subtitlul face un ligament necesar intre universul meu fictional si imaginarul american (Star Wars)…America e un teritoriu in care ma misc exact ca o meduza, de ani si ani… Prezenta bufniliana in America e infinit complexa, valurita in multe directii…Asta nu s-ar fi intamplat daca as fo fost un ageamiu in ceea ce priveste America…Ideea generoasa ar fi ca noi ne putem schimba ideile despre lume…Aici si acum nu trebuie sa fie un construct provincial…Mi s-a replicat de multe ori, arogant, in Romania, ca nu contez, ca sunt un nimeni, ca eu nu am voie sa ridic fruntea, ca tre sa stau la coada, ca nu sunt in gastile augus-literare, ca nu am treaba cu treburile inalte…Ce prostie…Aroganta de tip intelectualist, din Romania tuturor timpurilor, este un construct nociv, ridicol…E mult de vorbit…

        Apreciat de 1 persoană

      • Păi, uneori distanța ajută, alteori nu… Cît privește calificativele cu care te vor fi gratulat unii, eu spun să le lași pe pustii, sau dă-le naibii… Eu așa fac și am o viață relativ senină!

        Apreciat de 1 persoană

  4. Oh, dragul meu Liviu Antonesei dar…dar eu nu ma plang niciodata, nu sunt plangacios…Cand vorbesc despre tembelismul romanesc din cultura nu ma plang…cand vorbesc despre micimani nu ma plang…fac doar o referire, acolo…relev ceva…vorbesc despre ridicolul unor atitudini…ce Dumnezeu, nu ma exprim eu oare destul de limpede? Poate ca nu…In sfârsit, nu sunt plangacios, dimpotriva…Daca eram plangacios nu intelegeam America…Vezi tu, draga Liviu Antonesei, daca ar fi sa ne referim numai la Scoala de la Princeton, la ganditorii aceia minunati, la Gnoza de la Princeton, si tot am intelege America…si…mai mult, am intelege Spatiul dar chiar si Spatiul Cultural intr-un alt mod…neeuclidian vorbind…Apoi, nefiind plangacios eu n-am avut niciodata, dar niciodata de sprijinul KGB-ului ca sa ma lupt cu Securitatea si nici de rude inchipuite la Paris sau la Berlin asa cum s-a petrecut cu cvasi-totalitatea protipendadei intelectualiste romanesti de dinainte de 1989 si de dupa…A intelege lumea, draga Liviu Antonesei nu tine de o pozitie in spatiu, anume, ci de dinamica…KGB-ul a cultivat o lista lunga de asa-zisi disidenti români care s-au infortat impotriva Ceausescului in fel si chip…O istorie tragico-comica…La fel, cei cu rudenie occidentala, sprijiniti de legaturi imaginare, au construit o America Utopica, departe de cea reala, indata ce au trecut oceanul…America trebuie iubita cu adevarat nu de fatada…Dar pentru asta poti sa stai locului…Chiar stand locului poti descoperi Shambala sau Tibetul…Einstein si toata cohorta de savanti socialisti, de orientare weberiana sau fabiana, si, mai mult, cei de astazi, au construit o America Fictiva pe care o rontaie cu un soi de disperare…America nu este a cuiva anume, draga Liviu Antonesei…Si nu este o aspiratie si nicidecum o rezolvare…Nu tre’ sa o tai in America pentru a te de-spurca de Romania…Sau invers…Limbajul paternalist insa, construit iluzoriu pe un provincialism imund si nesatios, face din multi romani un fel de fantome arongante ambulante…Ei blogaresc in singuratate imaginandu-si ca, asa, cumva, ar trai cu nesatiu veacul digital…dar e pura iluzie…Nici America lui Kafka nu e tocmai un construct sanatos…Nici Celine nu a construit o America oarecum credibila iar Miller a fugit de ea de nebun ca sa cerseasca boem la Paris…Nimeni nu detine adevarul adevarat despre America…Te salut dezinvolt si cu mare dragoste, pentru tine Liviu Antonesei, un om care este o istorie vie a acestei parti de lumi, tragice, haioase, zapacite, mereu defazata istoric, somnoroasa si frumoasa, tragic de frumoasa…

    Apreciat de 1 persoană

    • M-am liniștit! Cîtă vreme nu pui la inimă, eu spun că totul e ok…Miller a făcut ce spui tu,ba chiar a fugit și la Parisd în insulele grecești, dar la întoarcere a făcut-o toată cu mașina pînă la stabilit la Big Sur! E drept, din vizita îndleungată, a ieșit Coșmarul climatizat, care nu e chiar un elogiu, dar în California i-a plăcut!

      Apreciază

  5. dezideriududas zice:

    Dom’Ovidiu, da’ n-aveti mila de uoamenii muncii….Am citit “toata China” de mai sus, cu ochii de Hong Kong, de pe fereastra Tibetului….si tre’ sa va scriu ca suntem pe drumul cel bun. Pe mine nici americanii nu ma citesc da’ tremura cerurile cand poliglotii de limba romana de-acolo imi inteleg mesajele ( sau se fac, sa nu para ca n-ar fi pe faza, ca-ntotdeauna…)….Ref. la valuri insa e oarecum diferit. Pana la dvs. cu “valurile pentru toti”, le-am luat noi de la Toffler pe primele 3, sa nu ne plictisim…., pana veniti. Si eu speram mai multe de la intelegerea Americii. Si-acum mai astept vol. 2 din “Reconstructia pragmatica a filozofiei” a lui Andrei Marga. Ii citisem vol. 1 inainte de organiza FORUMUL TEHNOCRAT in 28 noiembrie 1997. Am gasit acolo cele mai multe date despre tehnocratie la acea data….Bineanteles, inceputurile se impleteau cu cele ale pragmatismul american….Cred insa ca dom’Marga s-a incurcat in inginerii…Credea ca-i vorba de calorifere, energie termica adica, si de fapt era vorba de solenoid, energie electrica….M-a socat Mircea Cartarescu atunci cand a declarat ca si-a transcris vreo 50 de visuri in “Solenoid”. Asta talent ! Netalentatii nu pot scrie nici o cerere legata de vreo necesitate reala.
    Multumesc pentru Cardon. In week-end il iau la cardane….

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s