Astăzi, se împlinesc 125 de ani de la nașterea savantului și cărturarului Grigore T. Popa. În cinstea evenimentului, Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, va organiza pe 4 mai un ansamblu de evenimente de celebrare, după cum se vede în afișul atașat mai jos
La ultimul eveniment, voi avea onoarea să particip și eu ca autor al prefeței la volumul al doilea din seria de scrieri ale marelui savant. Vreau să-l felicit din nou pe Richard Constantinescu pentru misiunea pe care și-a asumat-o de a reunit în circa 10 volume studiile, articolele și eseurile publicate de Grigore T. Popa în presa culturală, academică și generală a vremii sale, precum și textele rămase inedite. Reamintesc că primul volum, apărut acum aproape doi ani, reunea „jurnalul american” propriu-zis și articolele dedicate experienței sale americane.
@ntonesei's blog 
Tradiția în zona universitară are o importanță majoră pentru dezvoltarea unei instituții. Din păcate, noi acordăm o mult prea mică importanță celor care au construit în timp prestigiul unei Universități. In mod paradoxal, tocmai pentru că suntem într-o criză acută de modele, ar trebui să folosim mult mai intens decât alții, aceste exemple de dăruire pentru meserie și pentru binele celor din jur. Am onoarea să mă număr printre prietenii de familie ai Doamnei Marilena D’Albon, fiica savantului Gr. T. Popa, astfel încât am avut ocazia să aflu din sursă directă despre multe dintre întâmplările mai mult sau mai puțin fericite prin care a trecut familia savantului. Este una dintre vechile familii ale Iași-ului, Gr. T. Popa fiind rudă cu nu mai puțin celebrii Petru Poni, Radu Cernătescu, sau Ioan Petru Culianu. Doamna Marilena D’Albon a fost printre altele Domnișoară de Onoare la Curtea Regală, iar primul său soț, Alfred Winkler (care a decedat în 1956) a fost Primar al Iași-ului în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu mă bucur că după 1990, Gr. T, Popa a fgosr regăsit și ca model. Ai făcut foarte bine că ai adăugat elementele genealogice. Nu le știu mulți dintre contemporanii noștri. Mulțumesc frumos.
ApreciazăApreciază
Domonisoara Culianu , care locuia in casa familiei, din sec al XIX lea , mi-a fost asistenta si indrumator de lucrare la licenta ! Culmea , Caragiale !” Comic , tragic si grotesc in proza lui Caragiale ” . Ce tinuta intelectuala ! Felicitari pentru semnalare
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tess v-a fost asistentă și îndrumătoare? Excelent. O să-i reamintesc zilele astea…
ApreciazăApreciază
La prietenul nostru comun Jacques d’Albon, in perioada liceului, in apartamentul sau din Piata Unirii, am vazut prima data, frumos legata, colectia Revistei Viata Romaneasca. In perioada aceea nu ne-am cunoscut, L.A., tu cred c aerai prieten cu fratele sau mai mare – Winkler.
Stii de ce scrie pe afis D’Albon si nu d’Albon ?
Jacques ridea, in liceu, ca il trecusera in catalog la litera D si nu la A.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, eram prieten cu Hoppy Winkler, dar si cu Jacques, care a fost în clasă cu soră-mea…
ApreciazăApreciază
Tot atunci, in liceu, datorita lui Jacques, prieten cu Dan Crupenschi, am avut ocazia sa o intilnesc pe Doamna Marilena d’Albon, fiica excelentului Grigore T. Popa, pe care, ca tinuta si atitudine, nu o pot compara decit cu mama lui Radu Duda, medic la Policlinica din Iasi, doua doamne cu totul de exceptie din post-copilaria mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
pe Hoppy, in liceu, l-am zarit de doua ori, era oarecum retras si intra repede in camera lui sau nu discuta cu noi, elevi inca, el fiind deja student.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da. Hoppy trebuie sa aiba vreo 4 ani mai mult decit mine, poate 5…
ApreciazăApreciază
după ce// am văzut pe wiki faptul că/ savantul are merite în evidențierea/ legăturii dintre sistemul nervos și cel endocrin/ două structuri trupești revelând/ dialectica parte-întreg/ am căpătat un argument în plus/ la încredințarea relației holistice suflet-trup/ pe care umaniștii și scientiștii o văd în opoziție/ dar care de fapt reprezintă o complementaritate/ p.s. am rezolvat problema cu wordpress-ul reamintindu-mi parola/ memoria încă o probă a relației suflet-trup
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și nu în ultimul rînd, a fost un democrat perfect, detestînd în egală măsură ambele extreme politice…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
de acord// iar acest fapt devine cu atât/ mai meritoriu cu cât observăm/ cu melancolie că democrațiile/ mai mult sau mai puțin occidentale/ mai mult sau mai puțin cu filtre/ mai mult sau mai puțin cu infiltrați/ mai mult sau mai puțin cu infiltrații/ traversează momente neplăcute neprevăzute/ când demonii trecutului aduc la suprafață/ populisme naționalisme protecționisme/ izolaționisme revizionisme secesionisme/ și alte –isme pline nu de farmecul copilăriei/ vorba lui creangă ci de frisonul decadenței/ al decrepitudinii al egoismului mortifer/ ce era deschis mai nou se închide/ inclusiv perspectiva progresul evoluția/ viitorul libertatea lumina/ dar știm că speranța moare ultima
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De acord zece din zece!
ApreciazăApreciază
poate intereseaza, fiul lui Gr.T.Popa, actorul Tudorel Popa, celebrul Paganel (din Capitanul Val-Virtej) ne-a bucurat copilaria…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iar un nepot este prozatorul D. R. Popa!
ApreciazăApreciază
D.R. Popa este fiul lui Paganel ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da…
ApreciazăApreciază
D. R. Popa nu este fiul lui „Paganel”. Vlad Popa este fiul lui Tudorel Popa. Iar D. R. Popa este fiul lui Grigore Gr. Popa, celalalt fiu al lui Gr. T. Popa.
Iar Marilena d’Albon n-a fost maritata cu primarul Iasului, mai cercetati! E vorba despre alt Winkler… mai tanar! Si care a murit mai tarzior.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Corect, DRP e fiul lui Gr Gr Popa… Nu știu cine a spus despre casatoria lui Marlene, eu nu…
ApreciazăApreciază
O, CE SURPRIZA! Da trebuia sa anunti mai divreme, Domnule, de 1 Mai hoinaresc si lumea-i in miscare, pi la Mare, printre munti, pi la case, prin alte curti…Si intr-un an, cind eram intr-o pauza de pacienti, in pragul usii de la o ,,Circa Sanitara s-a oprit un distins Domn, in virsta, si m-a rugat sa-i fac un bandaj la un genunchi, cazuse si era usor ranit…S-a recomandat Ghe.Kiritescu, era fratele lui N. Kiritescu care a scris celebra piesa de teatru, ,,Gaitele”…Ne-am imprietenit la catarama, avea un farmec, o inteligenta, caldura si un rafinament specific domnilor intelectuali interbelici, era irezistibil. Locuia pe linga Lic. ,,Negruzzi”, il vizitam saptaminal, stabilise El, duminica, avea un sharm si o eleganta de cuceritor, chit ca era la vreo 83 de ani, si aici am vrut sa ajung, imi povestea despre o intraga pleiada de personalitati celebre, ca Gr.T. Popa, E. Farago, I.P..Culianu, G.Topirceanu, Caragiale, le-am scris intr-un caiet, le voi cauta, noroc de tine, mi-ai amintit de aceasta tulburatoare intilnire, initiatica as zice…toate relatarile lui erau inafara celor scrise in biografii, erau autentice intimplari, gura lumii, si pareri personale…fusese avocat, si cind am intrat prima oara in curtea lui plina de balarii, pietris si flori de cimp, un peisaj absolut fantastic, era ca intr-o padure virgina, multi pomi, ciresi si visini plini de fructe, am avut brusc un flesh deja vu, ceva misterios si necunoscut ma atragea spre casa lui, parca intrai in curtea lui Eliade, ,,La tiganci”… Diferenta de virsta, era foarte mare, iar eu mergeam la el, culmea, ca la un prieten sarmant, ar fi fost parca o idila, eram atrasa de el, in mod inexplicabil, ma fascina lumea lui, a muzicii, poeziei, scrierii, imaginatia mea le transforma rapid in imagini, in culori si senzatii, sigur le traisem cindva, eram in povestirile lui…si mai ales ca stateam fata in fata, la o masa plina de cristale, portelanuri scumpe, tacimuri din argint, mincaruri fine-avea menajera…iar peretii ! Erau toti o istorie vie, tablouri cu personalitati si picturi splendide, muzica la patefon Chopen de obicei…Ma astepta intotdeauna in poarta, la ora stabilita, intr-un costum din stofa engezeasca,palarie neagra si pantofi de lac, ma saluta ceremonios si-mi dadea bratul, elegant mergeam apoi pe alee, ca intr-un film, iar in holul casei la tabloul urias a unei frumoase doamne, isi scotea palaria si o saluta respectuos -,,Sarut minusitele, Ciresico!”-era fosta lui sotie… Am fost prieteni vre-un an jumati, pot mult dezvolta acest subiect, cum ne beam cafelele cu coniac, lichiorurile fine si bucuria zilelor ploioase in care fantasticul cu realul erau in casa aceea, ca o vraja, am trait in alta epoca, fiind fascinata, sedusa si fermecata de acea lume, de acel decor, de acel Domn…apoi venind eu dintr-o lunga vacanta, am gasit totul inchis, murise, iar rudele lui de la Bucuresti care-l vizitau rar, [i-am intilnit o data], scosese casa la vinzare…Am plins mult dupa EL, dar am un caietel cu povestirile lui, il voi cauta…Despre Gr. T. Popa imi spunea ca era atit de inteligent si exceptional orator, incit la discursurile dumisale gemea amfiteatrul de lume iar usile erau larg deschise, lumea ascultindu-l cu respect, interes si bucurie, era chiar si un auditoriu nemedical, era stralucitor, o somitate! Vorbea eliberat de orice canoane, avind un magnetism special, trecea de la un subiect la altul ca pe o partitura muzicala, cu vocea melodioasa pe diferite tonalitati… facea pur si simplu, o hipnoza in masa…Detesta profesorii slabi pregatiti si studentii nevolnici, iar daca prindea vre-un student la copiat, il pedepsea punindu-l sa scrie acel curs, de 3 ori! Era foarte punctual si asta cerea de la toti, ocolea orice subiect politic si-i placeau mult dulciurile…aceste amintiri mi le-a povestit DL. Kiritescu despre Gr.T.Popa, oameni binecuvintati de D-zeu, adevarate modele pentru generatiile noastre, adevarati academicieni, care aduc onoare si prestigiu lumii intelectuale pusa acum nedrept, intr-un con de umbra…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Păi, tocmai din acest motiv organizatorii au fixat ziua de 4, să nu tulbure unumaiul vacanțiștilor!
ApreciazăApreciază