Exageratdemultpreafericitul are dreptate!

Publicat pe 27 aprilie 2017 de Liviu Antonesei

Păi, ce se compară poziția lui – PDG al unei din cele mai mari coorporații din România, BOR, bașca bugetar de lux, cu salariu de ministru – cu nenorociții ăștia de capitaliști pe cont propriu?! Nu știu dacă am mai fost vreodată de acord cu PF Sa, dar de data asta sînt întrutotul!

IMG-20170423-WA0008

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Exageratdemultpreafericitul are dreptate!

  1. Virgil zice:
    27 aprilie 2017 la 16:21

    acu fie vorba intre noi la o mai atenta verificare de la fisc nici cei doi de deasupra nu stau mai bine ca un mitropolit 🙂 daca ii intreaba cate taxe au platit ajung ca Al Capone 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ovidiu Bufnilă zice:
    27 aprilie 2017 la 17:15

    Bravo Liviu. Un topic/post/subiect…extrem de bine venit. Ma intreb, de multe ori, de unde a tâșnit dupa 1989 delirul imbogatirii… E un delir fara de margini care a cuprins nu numai pe cei lipsiti de duh dar si pe multi scriitori, profesori, strungari, lopatari si taximetristi, chelneri, frizeri, editori, ziaristi, tarani, cooperatori, activisti, securisti, tradatori de neam, poeti, cantareti, preoti, visatori si speculanti, mestesugari si…Dumnezeule, e o fauna adevarata…Imbogatirea cu orice pret, fara de noima, a ras Romania de la un capat la altul…Imbogatirea cu orice pret are mai multe aspecte, unul dintre ele, fundamental, fiind Exclusivismul Românesc. Nu stiu daca a scris careva despre asta, habar n-am, dar ar merita o dezbatere publica….Exclusivismul Românesc pare să fie unic in lume…E o stare ciudata a fiintei…El se regaseste pretutindeni, in toate straturile sociale, in toata carnea acestui popor smuncit isatoriceste vorbind, stresat si plictisit istoriceste vorbind…Fara de marginea, ca imbogatire-cu-orice-pret, atinge si bietul scriitor, ahtiat dupa iluzoriul Premiu Nobel…. Acu, ce sa zic, daca mi-l da cineva, n-as zice nu…Dar, obstinatia imbogatirii cu un Premiul Nobel este bolnava…Poate ca ar trebui sa ne regandim ideile, gandurile, atitudinile…Nu pledez pentru abstinenta financiara si nu clamez saracia ca virtute, ca asta e alta marota intelectualista si nu numai…

    Apreciat de 1 persoană

    • Liviu Antonesei zice:
      27 aprilie 2017 la 17:20

      Da, e o boala, cred eu, eterna. Exista si iainte, dar mai limitata si de buna seama mai discreta, ca navalea „ilicitul”. Acum, insa e exploziv si, dacă în anumite limite, lăcomia este un motor, mă refer la investitori, dar și la salariații plătiți în funcție de performanțe, lăcomia clerului mă oripilează. Socotesc lăcomia, trufia și luxul deșănțat păcate capitale – nu doar eu! -, iar sfinții noștri ierarhi cam sînt campioni la toat4 trei. Și să nu uit fățărnicia!

      Apreciat de 1 persoană

      • Ovidiu Bufnilă zice:
        27 aprilie 2017 la 17:29

        De acord, Liviu…ceea ce e ciudat, este aceasta hupalvnicie bolnava care a sucit mintile oamenilor…Ar trebui sa vorbim despre asta mai pe larg…De unde vine goana dupa avere in acest mileniu? Ce se intampla cu fiinta-de-azi? Mai e acceasi fiinta din Renastere, din Antichitate? Ce s-a modificat? Teama de moarte? Ideea incomoda a finitudinii? Teama de pericol? Lipsa de siguranta? Instabilitatea? Dorinta de a fi luat in seama cumva? Sunt multe idei…

        Apreciat de 1 persoană

      • Liviu Antonesei zice:
        27 aprilie 2017 la 17:47

        Am impresia că putem lua în calcul liniștiți cqam toți factorii menționați de tine îm final. Și, probabil, invidia!

        Apreciază

  3. dezideriududas zice:
    27 aprilie 2017 la 19:48

    Cred că partea lui Liiceanu cu cremele, sărururile de baie și mașinile scumpe, exact asta urmărea. Să nu ne temem…..Era oarecum o continuare ortodoxă a lui Max Weber și a spiritului protestant al capitalismului…. N-a fost să fie, probabil pentru că Arhanghelul Gabriel “cânta” mai bine aria îmbogățirii peste limite….N-a apucat s-o cânte plenar pe vremuri că avea ciocu’ mai mic acum și scăpa și Mona Musca și nici Tatulici nu era așa de bine plătit că nu era trecut in “APEL CĂTRE….”…
    Opinia mea ? În orice sIstem trebuie impuse limite, de-limitari, formule de acces și de ieșire, transcedențe, apostazii, excluderi, etc….Aici i-e greu viteazului….Problema e că mai mulți… , deja inseamna “vitejii”, și cu Dejii e greu la deal….Tre’ să treacă anii ’50….

    P.S. Bre’Liviule, la dom’Ovidiu stăteam liniștit pe scaun, da’ la tine să cad jos…În sus nu se putea….Bre’ , motorul la investItori și la salariații plătiți in funcție de performanțe este doar in țara ta ( ziua de 25 aprilie este declarata ziua LA LA LAND de primarul LA-ului….). Tre’ să scrii acele Amintiri… Adica, ai dreptate in teorie, dar in practică, vorba lui Bendeac, asa e , dar nu prea….Daca recuperezi insa “La portocale”, sau “La scaldat”, te salvezi ! O să citesc și eu prefața lui Dom’Cistelecan, pen’că am impresia că deja le-ai scris. Dacă te citesc direct pe tine, mi-e că mă transform in delfin, non-uman, și încă mai am treaba…., umana.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ovidiu Bufnilă zice:
    27 aprilie 2017 la 20:08

    Onor Dezideriu Dudas…De ce sa stai linistit pe scaun? Tocmai ziceam de bine…Adica, jumate din smecherii de dupa 1989, nascuti din cooperatia-mestesugareasca, mafia sublunara, securistii si multi altii, s-au sinucis de atata imbogatire. Jumate se rup la gat acum chipurile dandu-se cu stalinismul sau cu bonjurismul. Jumate umbla prin puscarii. Jumate sunt la azilul de nebuni. Jumatate sunt morti si ingropati. Jumatate sunt dusi cu pluta dar umbla liberi. Jumatate pupincuriteaza la Moscova. Jumatate la Londra. Jumatate la Wshington. Jumatate la Paris. Si care ar fi noima? Noima aia de la fundament! Pai nu e. Un șir îndelungat de caderi si ridicari, de furtisaguri, de spoiala aparent politica desi nu e…Politica? Dar nu exista. Nici n-a existat vreodata. Doar o ceata de golani care i-au prostit de-a lungul secolelelor pe bietii poporani…Care si eu au furat ce-au putut…Au furat de la Senatul de la Roma una bucata tabla de argint sparlita de legiunile romane de la Cairo, au fuart de la boier niste trabuce, oua din bucatarie, o sticla de vin, de la stat, ca muncitori de frunte, au furat tacamuri mestesugite la strung si multe altele…Lumea e sarita de pe fix de multa vreme…Vrajitorii si vracii au inventat demonii ca sa subtieze poporanul de bunastare… Doftorii americani care au pacalit indianu vajnic dar si emigrantu cu solutii si potiuni imaginare au navalit si in Romania si au umplut farmaciile si spiteriile cu bibiluri medicamentoase…Si asa la nesfarsit…Pe mine ma intereseaza, acum cand sta un blak hole sa ne inghita cu tot cu planeta asta smuncită, care ar fi NOIMA!? Onor Dezideriu Dudas, NOIMA e chita mea…te imbratisez frateste desi nu sunt nici mason, nici Presedinte de SIF, fost prim secretar UTC la judeteana, nici securist-tradator-la-rusi-sau-la-americani, nici var cu extraterestrii din planeta Marte colt cu Luterana..Va iubesc pe toti dar scoateti NOIMA la interval ca uite ies din framurile astea si ma baneaza conu Liviu pentru zbantuiala metaforica pe blogul domniei sale…

    Apreciat de 1 persoană

    • Liviu Antonesei zice:
      27 aprilie 2017 la 20:10

      Fără grijă, frate, nu banez îndeobște, darămite pe tine!

      Apreciază

    • dezideriududas zice:
      27 aprilie 2017 la 21:27

      Multumesc pentru franchețe. Ma referam la faptul ca tu te refereai la elemente de Scop ( ai facut-o și acum ), unde e clar, trebuie sa dezbatem, alegem, sa comunicam continuu…., dar Liviu s-a referit la elemente de Mijloace, care ar trebui sa fie stabilite si clare, cel putin pentru perioade determinate de timp. Indeterminarile ar trebui sa apara la revolutiile conceptuale….Acestea insa vor trebui sa fie foarte rar la Scopuri ( zeci de ani ), dar la Mijloace, ar trebui ca „Veghea”, „Analiza” si „Interventia” noastra sa fie mult mai incisive. Liviu a redat exact „muntii cei mai inalti”, acolo unde „boieria mintilor” de la Privat si de la Stat se află continuu la șeș deși șuiera continuu ca-n Himalaya….

      Noima de care scrii te rog s-o evaluezi intr-o „cheie” pe care Liviu o știe, „speraclu tip statu’ de drept” ( am facut o mica modificare, vizand fapta si nu faptasul…). Acesta, devoalat de un „tehnocrat de la mama lui”, folosit, inseamnă ca un fapt poate fi inversat, cel putin la efecte, la 180 de grade. Mai scurt, „marii viteji” de care scrii, speră ca acel „speraclu” ori le va veni in ajutor, ca-n primii ani, ori gasesc accesul direct la el….E interesant subiectul. Voi reveni cu explicatii și in alte contexte. Dau acum un exemplu oarecum consonant din „Amintirile din copilaria mea”…. Fiind implicat operational intr-un mare proces de privatizare ( de-atunci port manusi, mainile fiindu-mi prea roșii…., că de fiecare data când încercam sa apăs pe vreun buton, luam o rigla peste degete….), mi-am dat seama că Răul nu poate fi infrânt decat de pericolul unui Rău mai mare. Binele…, ar fi ca o baie de vară….Nu merge asta si iarna, că nu-i ca vara…..Camus scria că nu stim ce e dupa Bine si dupa Rău. Iata, in urma dialogului cu tine mi-am dat seama că dupa Rău trebuie sa fie mai Rău, daca vrem sa fie Bine ( sunt nuanțe, detalii si structurari extrem de importante ….pe care o sa le circumscriu unui fractal din „Psihologia consonantista” a lui Odobleja….). Nu stiu daca a fost un bun fotbalist Camus, da’ iata că Hagi este mai consonant cu dom’Albert mai ceva ca Soren si Martin cu Horică, vorba lui Liviu. Dacă ia si campionatu’, poate face si-un ICR la Constanta…Eu l-aș propune pe Horică …, pentru că ori la herghelia de la Mangalia ori in deltă, nu se mai gasesc ponei….Roz, nu mai e viața demult….

      Apreciat de 1 persoană

  5. Larsen Elena zice:
    28 aprilie 2017 la 5:55

    Domnilor, sunteti mari ! Cu dvs imi incep ziua, adica imi aiu de aici spititul care-mi lipseste , s-a mai ratacit sau racit, de informatie nu mai zic sa nu rimeze la mine cu mai nimic si ma pornesc la munca de-aia istovitoare si remunerata vai mama ei,fara iluzia ca ma va preaferici ,lecui, recompensa vreun reperezntat al Cerului pe pamant …Aminsa aci 2 certitudini de la targul „Fabricat in Moldova”, dechis ieri peste drum de mine , la „Palatul Culturii ” din Ploiesti : o sticla de Cardonnay de la Galbenita si niste Biscuiti de Sarbatori de la Franzeluta, vandute de doua tinerele de vedem cum le activeaza vizitatorilor hormonul …inteligentei practice,cum zice francezul ! Nu stiu sa postez poze aici, da’ mi-e ca navaliti la targ si ne faceti concurenta neloiala printre atatea oficialitati zaharisite !

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.